Prima parte, a doua, a 3-a, a 4-a, a 5-a, a 6-a, a 7-a, a 8-a, a 9-a, a 10-a.

***

Predarea ideilor

Universul meu este mâncat de un alt univers, eu fiind o parte și un întreg în același timp.

Chiar dacă o știi sau nu o știi tu te afli undeva, încercuit într-o iluzie netrecătoare.

Ai toate șansele și niciuna.

Depinde cât a săpat adevărul în tine, cât te-a rănit el.

Misticul vede pe Cel-ce-nu-se-vede și nu poate să-ți spună nimic,

pentru că cuvintele

nu ajung până la realitate.

Ele sunt periferice și mincinoase.

Ceea ce simți numai tu știi cu adevărat

și nici tu.

După ce dormisem 12 ore din cauza hidroxizinului a apărut gândul,

nebunul gând,

că metafora este sfârșitul vieții,

al inimii.

Și că orice poet care scrie metafore

a intrat deja în Paradis.

El a știut care este cu adevărat scopul vieții.

Filosofia se face degeaba

dacă nu te înnebunești din cauza ei.

Tocmai când nu mai poți să reziști începe viața.

Nu-ți mai imaginezi nimic.

Cauți să pipăi rănile și să nu mai faci pe cel

care uimește lumea.

Cei mici cred că ei învârt istoria

dar e o mare eroare.

Cei înalți țin lumea,

cei curați cu inima.

Și nici nu știm dacă cerul de deasupa e ultimul cer sau prima amăgire pe care o susținem.

 

 *

Mistica

În Biserică se ascultă liniștea

și nu trebuie să o confunzi cu viața Îngerilor.

Inima omului poate întrece stelele și poate ajunge să trăiască în inima lui Dumnezeu.

Icoanele te fac pur, îți adâncesc

și îți luminează gândurile.

Tămâia din cădelniță

îți umple mirosul cu

verdeață.

Preoții ies și intră în altar

ducând cu ei Moartea și Învierea Domnului.

Nu pot să mă abțin. Trebuie să plâng. Păcatele mele mă dor și cunoscând adevărul mă văd

prea departe de el.

Numai mi-e teamă de naivitate.

La o anumită vârstă poetul

nu mai poate minți niciun cuvânt.

Tot ce spun e prea puțin.

Privind cupola parcă mă înalț la ceruri.

E ceea ce simt.

Meditez la cuvintele Domnului și viața mi se pare inexplicabil de frumoasă.

Pășesc cu mare sfială și fără niciun gând.

Inima mi-e plină și tremură.

Dar nimeni nu va înțelege

ce e cu adevărat viața.

 *

Exclamație

 Gândurile devin din ce în ce mai

apăsătoare.

Moartea mă privește din umbră.

O simt,

o sprijin.

Dracul mă crede de-al lui…dar acolo, înăuntru, e Dumnezeul meu, Dumnezeul milostivirii.

Eu cred că iubirea și dăruirea vor salva lumea.

Eu cred că adevărul trebuie spus cu orice preț.

E mai mult o mângâiere decât un sărut.

Am cunoscut adevărata iubire.

Dar dacă am pierdut-o numai pot să mă mai bucur.

Dezamăgirea nu satură!

Și nu mai știi ce să spui când ai

prea multe de spus.

Nu te scapă nimeni.

Trebuie să reziști cu orice chip,

până la capăt,

până la moarte.

Cel credincios are pe Cineva după moarte

dar ceilalți nu au.

Ori nu au vrut să-L cunoască ori nu au crezut că sunt cineva, că reprezintă ceva.

Pentru unii Iadul iar pentru alții Raiul.

Eu îi compătimesc pe cei

ce n-au avut șansa de a fi cineva.

Mie îmi pare rău pentru cei

care nu se vor mai naște niciodată.

Fără să știm

suntem luminile care ard în fața lui Dumnezeu

iar El Se simte prea îndrăgostit.

  *

Elegie

N-am avut timp să spun totul,

să fac totul,

să doresc totul.

M-am simțit prea repede eliminat

de viață.

Cărțile mele sunt rupte.

Ele nu sunt întregi.

Și așa s-a întâmplat și cu ceilalți,

cu toți.

Au fost batjocoriți de viață. Ei erau

prea naivi și s-au încrezut în ziua de

mâine.

Dar ea a fugit de ei.

I-a lăsat în morminte, să se usuce.

Așa m-am uscat și eu. Așa mi-am aruncat

și eu visele.

Degeaba văzusem marile lucruri dacă

n-am putut să le iau cu mine.

Degeaba m-am chinuit, mi-am

chinuit sufletul ca să-L revăd

pe Dumnezeu,

când cu El mă întâlneam în fiecare zi.

Statuile mele sunt reci.

Cuvintele mele sunt reci.

Inima ta, cititorule,

e înfierbântată prea puțin.

Ai vrea secretul meu

dar n-am să ți-l spun.

E un secret teribil.

E un glonț mai greu ca împușcarea.

Inima și mintea nu l-au răbdat prea mult.

Acum ori totul e vis ori visul nu există.

 *

Pe lângă plopii fără soț

  Când ești mic

nu-ți dai seama că

ceilalți te urăsc.

Ei te alintă și

par să te alinte.

Tu îi crezi.

Când crești mare

îi simți că nu-ți

sunt prieteni.

Nu mai știi în cine

să crezi.

Toți te vor umilit,

înfrânt,

mort.

Îi încurci

pentru că în jurul tău

sunt cu toții proști,

invidioși,

răi la inimă…

niște neisprăviți.

Marile suflete

suferă în această lume,

o suferă cu chinuri mari.

Ei sunt ocărâți

de paiele ude

care mișună

peste tot.

Fiecare vrea

să te fure.

Îți face un compliment

și crede că ți-a câștigat

inima.

Dar inima mea e rece la laude,

e rece la cuvintele oamenilor.

Inimii mele îi place pământul,

iarba,

plimbările,

sănătatea relațiilor

dintre oameni.

Dar ei, cu toții,

nu te lasă să

trăiești cum vrei tu.

Te urăsc pentru

că ești bun cu ei,

mai generos,

cu inimă bună.

Și răul răutății

e acela că ei

se laudă

cu ceea ce nu sunt.

 *

(imagine)

Evocare[1]

 Când cauți perfecțiunea

nu o găsești.

Găsești o lume goală,

o lume impudică.

Viața ne dă să înțelegem

rostul fiecărui lucru.

Dacă iei natura

așa cum este ea

vei înțelege sensul vieții.

Trebuie să facem o artă

de care să nu ne doară ochii.

Aceasta va fi

adevărata noastră bogăție.

Faptul că simțim

nu e de ajuns.

Nu contează neapărat să ajuți.

Contează să înțelegi

pe cel ce nu are,

pentru ca viața să aibă bucurie.

Te sărutai cu ea dar

 ea nu te entuziasma.

Trebuia să scoți

viață din buzele ei,

să prinzi aripi.

Dar totul era liniștit.

Nu era nimic între voi.

Totul era o minciună.

Pentru că numai când

ne plictisim

începem

să spunem adevărul.

El este la vedere

numai că noi suntem orbi.

Poetul e numai cel care

spune despre sine

fără nicio regulă,

fără nicio plăcere

sau consolare.

Fiecare durere a sa e

durerea noastră.

El e fratele nostru în suferință

iar noi: cei care îl îndurerăm

pe el,

pe cel nevinovat

 de adevărurile noastre.


[1] În fotografia supra e Venus din Milo, sculptură creată în sec. al II-lea înainte d. Hr. și păstrată în Muzeul Luvru din Paris. A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Venus_de_Milo.

Did you like this? Share it: