Istoria filosofiei după Diogenes Laertios [11]

Prima parte, a doua, a treia, a patra, a cincea, a șasea, a șaptea, a opta, a noua, a zecea.

Diogenes Laertios, Despre viețile și doctrinele filosofilor, Ed. Polirom, Iași, 1997, 618 p.

 ***

Există mai multe ipoteze asupra morții lui Diogene, cele mai multe considerând-o accidentală. Unii au presupus și că s-ar fi sinucis (reținându-și singur răsuflarea), fără a putea fi siguri/

A murit în aceeași zi cu Alexandru cel Mare, deși acela murea în Babilon, iar Diogene în Corint/ p. 210-211.

Monimos din Siracuza, un discipol al lui Diogene, considera că toate gândurile oamenilor sunt vane/ p. 212.

Diogene ajunge să fie numit Cinicul cu majusculă/ p. 213.

Crates, un alt dicipol la lui Diogene, „intra în orice casă și dojenea pe cei dinăuntrul ei”/ Ibidem.

A renunțat la avere pentru a deveni filosof/ 214.

Alexandru Macedon l-a întrebat dacă ar vrea să-i reconstruiască cetatea natală și i-a răspuns că nu are rost, de vreme ce un alt Alexandru o va distruge iarăși/ p. 215.

Matrocle din Maronea și-a ars scrierile, considerând: „năluciri sunt din vise din lumea subpământeană”/ p. 216.

„Bogăția e dăunătoare dacă nu e folosită în mod demn”/ Ibidem.

Sora lui Metrocle, Hipparchia, a îndrăgit filosofia lui Crates, a respins toți pețitorii și s-a căsătorit cu el, adoptându-i și stilul de viață/ Considera că a întrebuințat mai bine timpul studiind decât petrecându-l lângă războiul de țesut/ Ibidem.

Secta cinicilor elimină din filosofie și aducație logica, fizica, geometria sau muzica și se concetrează pe etică/ Anistene consideră literatura ca dăunătoare adevăratei înțelepciuni/ Cinicii, ca și stoicii, considerau că scopul trebuie să fie „viața în conformiate cu virtutea”/ p. 218.

Recomandau viața cumpătată, mâncarea frugală, a nu avea decât o singură haină, disprețuind „bogăția, gloria și noblețea”/ Virtutea poate fi învățată/ Omul înțelept merită iubit/Ibidem.

Școala stoicilor a fost întemeiată de Zenon, un discipol al lui Crates/ Ibidem.

Zenon era din Cition, în insula Cipru, oraș grecesc în care locuiau și coloniști fenicieni [cananeeni]/ p. 219.

Regele Antigonos al Macedoniei l-a invitat la el, pentru a-l învăța înțelepciunea, convins fiind că a ajuns la fericirea deplină prin filosofie. Zenon declină invitația, fiind prea bătrân, dar îi trimite câțiva discipoli/ Zenon a primit, prin decret, „o cunună de aur, în conformitate cu legea, pentru vrednicia și cumpătarea lui” și pentru că a îndemnat tinerii la virtute/ p. 221.

După moartea lui Zenon, regele Antigonos a spus că l-a admirat pentru că „toate darurile bogate pe care i le-am oferit nu l-au făcut niciodată nici încrezut, nici umilit”/ p. 222.