Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

*

Istoria începe

de oriunde

o privești

 *

Vol. 2

*

Prima parte, a 2-a, a 3-a, a 4-a, a 5-a, a 6-a, a 7-a, a 8-a, a 9-a, a 10-a, a 11-a, a 12-a, a 13-a, a 14-a, a 15-a, a 16-a, a 17-a, a 18-a, a 19-a, a 20-a, a 21-a, a 22-a, a 23-a, a 24-a, a 25-a, a 26-a, a 27-a, a 28-a, a 29-a, a 30-a, a 31-a, a 32-a, a 33-a, a 34-a.

***

Rowan Williams, arhiepiscopul anglican de Canterbury, a editat în 1987 o carte despre ereticul Arie[1]. A doua ediție, din 2001, are 378 de pagini[2].

Și aici autorul ne spune că Sfântul Epifanie al Salaminei a afirmat despre Arie că s-a născut în Libia[3].

Împăratul Constantin cel Mare i-a scris lui Arie în jurul anului 333 și i-a dat voie să se întoarcă din exil în locurile natale[4].

Despre anul nașterii lui Arie autorul opinează că ar fi înainte de anul 280. Și nu crede că Arie a fost ucenicul Sfântului Mucenic Lucian al Antiohiei[5].

Arie a fost preot și predicator[6].

Sfântul Alexandru al Alexandriei ia atitudine împotriva aroganței lui Arie[7]. Și Arie scrie poemul Thalia după excomunicarea și expulzarea sa din Alexandria[8].

Iar cum Arie și susținătorii săi au fost condamnați prima oară la Alexandria, de un sinod care a avut loc în jurul anului 321[9], în consecință, poemul Thalia a fost scris în 321 sau 322[10].

Referitor la componența Primului Sinod Ecumenic, Filostorgius afirmă că au participat la sinod 22 episcopi arieni[11].

*

La Brașov, în 2002, a avut loc o sesiune internațională de comunicări științifice dedicată Părintelui Dumitru Stăniloae[12].

Iar în articolul său, Dr. Ioan Eșan, mărturisește faptul că Părintele Dumitru lucra, înainte să moară, la o carte numită Comentarii la Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul, la care scrisese 1.500 de pagini[13]. Unde este manuscrisul?

În același sfârșit de pagină autorul spune următoarele: „La mijlocul lunii septembrie 1992 părintele Stăniloae mi-a trimis la cerere un scurt material care servește drept Prefață a cărții de față.

La sfârșitul scrisorii părintele Stăniloae arăta printre altele: „Sacrificiul martirilor din decembrie 1989 trebuie canonizat și ar trebui să capete o semnificație mondială.

Să-l pomenească toate bisericile ortodoxe. Martirii noștri ar putea fi prăznuiți fie pe 22 decembrie, fie pe 29 [decembrie], odată cu pruncii uciși de Irod””[14].

ÎPS Bartolomeu Anania spune că Părintele Dumitru a semnat articole sub pseudonim, după ce a ieșit din închisoarea de la Aiud, pentru a-și „putea agonisi câțiva bănuți pentru el și familie”[15].

Iar de la Părintele Dumitru Popescu aflăm că Părintele Stăniloae nu a participat doar la scrierea manualului de Dogmatică ci și la scrierea Catehismului ortodox editat în 1952[16].

*

Primul volum din Trecute vieți de doamne și domnițe, cartea lui Constantin Gane [1885-1962][17], în ediția din 1933 are 572 p. + 11 pagini de tabele[18]. Și costa 180 de lei la publicare.

A fost premiată de Academia Română, după cum scrie pe coperta primă. Iar din prima pagină de după pagina de titlu aflăm că volumul de față a fost editat în 3.000 de exemplare.

Motoul cărții e din Nietzsche. Iar Prefața lui Iorga e de trei fraze.

Volumul e format din 31 de capitole. Și discuția începe cu doamna Clara, soția lui Alexandru Basarab și se încheie cu doamna Ana Racoviță.

Despre doamna Maria Brâncoveanu autorul spune că s-a căsătorit cu Sfântul Constantin Brâncoveanu prin anii 1675-1676 și au avut 11 copii[19].

Ea a construit Biserica dintr-o zi, din centrul actual al  Bucureștiului, care a fost numită astfel pentru că a fost târnosită/ sfințită în aceeași zi în care i se pusese temelia [1703][20].

Din cei 11 copii ai ei 7 erau fete și le-a văzut măritate pe toate[21].  Fiica cea mare, Stanca, s-a căsătorit cu Radu Beizadea, „ultimul Mușatin”, în ziua de 1 noiembrie 1692[22].

A doua fată a ei, Maria, s-a căsătorit cu domnul Constantin Duca al Moldovei în 1693.

Elenca s-a căsătorit cu Scarlat Mavrocordat în 1698. Safta cu Radu Crețulescu în 1700, Smaranda cu Băleanu în 1712, Ancuța cu Niculai Rosetti în 1704 și Bălașa cu Manolachi Lambrino[23] în 1708[24].

Mama Sfântului Constantin Brâncoveanu, jupâneasa Stanca Brâncoveanu, a murit în 1699[25].

Martiriul Sfinților Brâncoveni a început la ora 9 dimineața, în ziua de 15 august 1714. În piața publică, ei fiind doar în cămăși. De față era sultanul[26].

Sfântul Constantin Brâncoveanu împlinea în acea zi 60 de ani

Primul martirizat: Sfântul Enache/ Ianache Văcărescu, ginerele Sfântului Constantin. După care au fost martirizați Sfinții Constantin, Ștefan și Radu, fiii săi. Sfântul Matei, cel mai mic, avea 14 ani[27]. După ce a fost martirizat și cel de-al 4-lea său fiu, Sfântul Constantin a îngenuncheat și și-a pus singur capul sub sabie[28].

Cele 6 capete ale Sfinților Mucenici au fost purtate în sulițe pe străzile Istanbului. Iar trupurile le-au fost aruncate în mare. Însă au fost scoase din apă și au fost duse pe ascuns în Halki și îngropate într-o Mănăstire zidită de împăratul Ioan Paleologul în sec. al 15-lea[29].

Iar autorul spune că la Biserica Sfântul Gheorghe Nou din București e îngropat trupul Sfântului Constantin Brâncoveanu[30] și nu doar capul său, așa cum știam eu. A fost îngropat în iulie 1720[31]. Și cel care a descoperit inscripția de pe candelă, prezentată în pagina 465, a fost Virgil Drăghiceanu, în 1914…200 de ani neștiindu-se acest lucru[32].

Doamna Maria Brâncoveanu știa latină și italiană[33]. Și a adormit în decembrie 1729, la București și a fost îngropată alături de Sfântul Constantin, în mormântul de la Sfântul Gheorghe Nou[34].


[2] Rowan Williams, Arius: Heresy and Tradition, second edition, Ed. SCM Press, London, 2001, 378 p.

[3] Idem, p. 29.

[4] Ibidem.

[6] Idem, p. 32.

[7] Idem, p. 37.

[8] Idem, p. 52.

[9] Idem, p. 56.

[10] Idem, p. 63.

[11] Idem, p. 67.

[12] Sesiune internațională de comunicări științifice „Dumitru Stăniloae”. Tema: Părintele Dumitru Stăniloae – Arhiereul ortodoxiei românești, în Caietele Universității „Sextil Pușcariu” din Brașov, anul II, nr. 2, vol. III, mai 2002, 167 p.

[13] Idem, p. 125.

[14] Ibidem.

[15] Idem, p. 6.

[16] Idem, p. 17.

[18] C.[onstantin] Gane, Trecute vieți de doamne și domnițe, vol. I, ilustrat, ed. a II-a, cu o pref. de N.[icolae] Iorga, Ed. ziarului „Universul”, București, 1933, 572 p. + 11 pagini de tabele.

[19] Idem, p. 437.

[20] Idem, p. 439.

[21] Idem, p. 443.

[22] Ibidem.

[23] Idem, p. 444.

[24] Idem, p. 445.

[25] Idem, p. 446.

[26] Idem, p. 460.

[27] Ibidem.

[28] Idem, p. 461.

[29] Ibidem.

[30] Idem, p. 464.

[31] Ibidem.

[32] Ibidem.

[33] Ibidem.

[34] Idem, p. 465.

Did you like this? Share it: