Când ne-am uitat ultima oară la noi înșine?

Copiii sunt învățați de mici în România să-și urască și să-și denunțe educatorii și profesorii. Atitudinea față de institutori sau dascăli este aceea de dispreț, ură și…resentiment, ca și cum faptul că depun eforturi să le dăruiască o educație este un mare rău și o turtură imensă, pentru care copiii și tinerii nu trebuie să fie mulțumitori, ci dimpotrivă, răzbunători.

Ceea ce este cel mai greu de înțeles este de ce părinții întrețin și încurajează această atitudine, de ce se complac în a nu dori cu adevărat o educație, mai mult sau mai puțin aleasă pentru copiii lor, încurajând mita și corupția în învățământ și răsplătind binele cu rău – pe cei care încearcă să-și facă datoria cu profesionalism – și răul cu bine, adică pe cei care gratifică lenea și bagă banii și cadourile în buzunar.

Roadele acestei atitudini încep să se vadă din ce în ce mai mult și școala românească arată mai rău ca menajeria cămătarilor.

Dar faptul îi încântă să se răzbune pe cei ce îi învață…spune multe despre români și despre ce s-a întâmplat cu ei în ultimii ani.

Faptul că au căpătat o apetență deosebită să batjocorească profesorii, să bată medicii, să hulească Biserica și să relativizeze sfințenia, cultura, morala, viața frumoasă și cinstită…

În schimb, sunt reverențioși față de hoți și escroci, chiar dacă îi înjură în gând…sunt respectoși față de ipocriți și corupți…

Dorința de răzbunare pe cei care, cât de cât, le mai fac bine, indică încercarea de a-și defula umilințele și neîmplinirile, de a le arunca în spinarea cuiva…pentru ca ei să se simtă mai bine, mai nevinovați.

Nemulțumirile sociale și neîmplinirile sufletești produc furie, multă furie care începe să-și arate colții din ce în ce mai mult.

Dar care se va răzbuna crunt pe societatea care permite așa ceva, care nu își dă seama că se lovește singură, că devine din ce în ce mai insuportabilă pentru ea însăși.

Toate aceste lovituri o slăbesc și o fac foarte vulnerabilă, spre bucuria celor care o vor dezmembrată.

Și mulți văd pericole majore din afară, dar nu își văd patimile și gândirea primitivă și bădărană care erodează lumea românească din interior mult mai mult și mai sigur decât toate interesele străine și politicile meschine de pe glob.