Teologia Dogmatică Ortodoxă (vol. 1) [24]

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

 *

 Teologia Dogmatică Ortodoxă

O expunere sistematică a învățăturii ortodoxe

în contextul religios, cultural și științific al lumii de astăzi

*

vol. 1

***

Domnul Își va ridica un preot credincios [ierea piston], care va fi în toate după inima și sufletul Său [2, 35]. Domnul Își va zidi Sieși casă credincioasă [icon piston] și aceasta „va avea trecere înaintea Hristosului meu [enopion Hristu Mu] în toate zilele” [Ibidem]. O prorocie, în mod evident, despre Biserica lui Hristos și despre relația de mare intimitate dintre Hristos și Biserica Sa.

În vremea lui Samuil, cuvântul Domnului era cinstit [rima Chiriu in timion] dar nu era vedenie care să aleagă/ să distingă [uc in orasis diastellusa] [3, 1][1]. Deși revelația dumnezeiască anterioară era cinstită în popor, totuși nu exista un văzător de Dumnezeu care să înțeleagă, în mod profund și actual, voia lui Dumnezeu cu Israil.

Și acesta e motivul pentru care Domnul I Se revelează lui Samuil chemându-l pe nume de 4 ori [3, 4; 3, 6; 3, 8; 3, 3, 10]. Și cu toate că Samuil nu Îl cunoștea pe Dumnezeu [gnone Teon] din punct de vedere extatic, pentru că nu i Se revelase lui cuvântul Domnului [apocaliftine afto rima Chiriu] [3, 7], acesta îi răspunde de fiecare dată. Însă Ili a înțeles că Samuil a fost chemat [checlichen] de Domnul [3, 8].

De aceea Ili îl învață pe Samuil să-i răspundă Domnului cu cuvintele: „Vorbește, Doamne, că robul Tău ascultă! [lali Chirie oti acui o dulos Su]” [3, 9].

Prima revelare a lui Dumnezeu făță de Samuil e cuprinsă la 3, 11-14. Domnul îi spune că El face/ împlinește  cuvintele Lui în Israel și toți vor auzi ce va face Domnul cu ambele urechi [3, 11], adică în mod profund.

Domnul prorocește că va judeca casa lui Ili, pentru că fiii lui au vorbit de rău pe Dumnezeu [cacologuntes Teon] și el nu i-a pedepsit [3, 12-13]. Și Domnul Se jură că nedreptatea casei lui Ili nu va fi ștearsă prin tămâie și jertfe [3, 14].

Și când Ili îl obligă pe Samuil să îi spună conținutul vedeniei sale de noapte [3, 17], acesta îi spune totul [3, 18], încât Ili recunoaște că e Domnul, că El i S-a revelat și că El va face ce e bun înaintea Sa [Ibidem].

Domnul a fost mereu cu Samuil și cuvintele Domnului nu au căzut la pământ [3, 19], pentru că ele s-au împlinit.

Tot Israilul află că Samuil este „credincios întru Profet Domnului” [3, 20; 3, 21], pentru că Domnul continuă să Se arate/ să Se reveleze lui Samuil în Silom [2]/ Șilo[3] [3, 21].

Cei străini [allofili] s-au adunat împreună ca să lupte cu Israil și pentru că nu au întrebat pe Domnul au murit 4.000 de bărbați din poporul lui Israil [4, 1-2]. Poporul învins și-a dat seama că greșise Domnului [4, 3] însă, fără să Îl întrebe pe Domnul ce să facă, au luat cu forța chivotul Domnului pe câmpul de luptă [4, 4].

Și la I Samuil 4, 4 întâlnim pentru prima dată în LXX sintagma: catimenu Heruvim [Cel care șade pe Heruvimi], care a fost încetățenită în rugăciunile și în imnografia ortodoxe și pe care o regăsim la II Sam. 6, 2; I Cron. 13, 6; Dan. 3, 55.

Deși poporul se bucură când vede chivotul Domnului și strigă cu putere [4, 5] iar străinii recunosc că dumnezeii sunt cu Israel [4, 6], Israelul mai pierde în luptă încă 30.000 de oameni, chivotul Domnului e capturat de străini și Ofni și Finees, după cum prorocise Domnul, mor în aceeași zi [4, 10-11].

Ili, a cărui inimă era uimită pentru chivotul lui Dumnezeu [in i cardia aftu exestichia peri tis chivotu tu Teu] [4, 11], a murit la primirea veștii că chivotul lui Dumnezeu a fost luat [4, 17].

Femeia lui Finees naște un băiat la primirea veștii îngrozitoare și acesta primește numele Ue Varhavot [4] [4, 19-21], care explică lucrarea lui Dumnezeu cu Israel: „s-a dus/ a plecat slava lui Israil, întru [aceea] că a fost luat chivotul  Domnului” [apochiste doxa Israil en to limftine tin chivoton Chiriu] [4, 22].

Însă Domnul nu Își lasă batjocorit chivotul, pentru că mâna Sa îi înconvoaie/ îi împovărează pe cei din Azotos[5]/ Așdod[6] [5, 3; 5, 6].

Și se explică aici și ce a însemnat împovărarea mâinii lui Dumnezeu asupra acestora: „i-a chinuit pe ei și i-a lovit pe ei în șezuturile lor” [evasanisen aftus che epataxen aftus is tas edras afton] [5, 3][7], pentru că a adus peste ei bube supurătoare și înmulțirea șoarecilor [5, 6].

Cei din Azotos recunosc că mâna Domnului e grea [sclira] când pedepsește [5, 7]. Și cei din Ghetteos[8]/ Gat[9], [5, 9] cât și cei din Ascalon[10]/ Ecron[11] [5, 11-12], au simțit mâna grea a Domnului care răzbuna capturarea chivotului Său.

Pământul străinilor se umple de șoareci datorită posedării ilegale a chivotului Domnului [6, 1]. De aceea ei îi restituie lui Israil chivotul Domnului, dimpreună cu daruri [6, 2-14].

Cei doi boi care cărau chivotul ajung în țarina lui Osie din Betsamis [Osie ton en Betsamis][12] și au fost aduși ardere de tot Domnului [6, 14].

Se aduc și alte jertfe Domnului în acea zi [6, 15] în Betsamis. Dar pentru că fiii lui Iehonias nu au avut bună plăcere pentru chivotul Domnului [6, 19], El a lovit Betsamisul și au murit 50.070 de oameni [Ibidem].

Iar lovirea poporului de către Domnul e caracterizată la 6, 19 drept: „plagă foarte mare” [plighin megalin sfodra].

La I Sam. 6, 20 se vorbește despre sfințenia lui Dumnezeu, despre însușirea de Sfânt a lui Dumnezeu prin gura celor din Betsamis. Și tocmai pentru că Dumnezeu e Sfânt nu suportă păcatul, nedreptatea, lucrurile pe care El nu le dorește.

Eleazar e sfințit pentru ca să păzească chivotul legământului Domnului [tin chivoton diatichis Chiriu] [7, 1] și timp de 20 de ani de zile toată casa lui Israel a privit după Domnul [epevlepsen pas icos Israil apiso Chiriu] [7, 2]. Au mers după El, pentru că au ascultat poruncile Lui.

Samuil cere poporului ca întru toată inima să se întoarcă către Domnul și să lepede dumnezeii străini [7, 3]. Inimile lor trebuie să se pregătească către Domnul și să-i slujească numai Lui, pentru că El îi va scoate din mâinile străinilor [Ibidem].

Fiii lui Israil au îndepărtat de la ei Baalimii[13] și Astarotele[14] și „au slujit numai Domnului” [7, 4].

I Sam. 7, 5 consemnează rugăciunea lui Samuil către Domnul, care a fost făcută în Massifat [15] pentru popor. Toarnă apă pe pământ înaintea Domnului și postesc în acea zi și mărturisesc faptul că au păcătuit înaintea Domnului [7, 6].

Samuil judecă Israilul în Massifat [Ibidem]. Și când se tem de fața străinilor [7, 7], fiii lui Israil îi cer lui Samuil să nu înceteze să strige către Domnul Dumnezeu lui, pentru că erau încredințați că astfel se vor mântui de mâna străinilor [7, 8][16].

Și Samuil nu vrea să se depărteze de Domnul și nici de rugăciunea pentru Israil [7, 8, cf. ed. Biblia 1688, BOR 1914, 1988 și 2001]. De aceea mielul de lapte [arna galatinon][17] al lui Samuil adus ardere de tot Domnului, împreună cu tot poporul, a fost primit, pentru că strigătul lui Samuil către Domnul a fost ascultat [7, 9].

Domnul ajută Israilul să câștige lupta împotriva străinilor pentru că Domnul a tunat întru sunet mare [evrontisen Chirios en foni megali] în acea zi [7, 10-11]. De aici vedem că tunetul e în mâna Domnului și El îl folosește și ca pedeapsă.

Piatra pe care a pus-o Samuil a fost numită Abenezer, pentru că a spus: „până aici ne-a ajutat pe noi Domnul” [7, 12]. Și mâna Domnului a fost peste străini [ca pedeapsă și nu ca binecuvântare] în toate zilele lui Samuil [7, 13].

În Armatem [18], Samuil ridică jertfelnic Domnului [7, 17]. Iar când poporul cere rege, Samuil se roagă către Domnul [8, 6].

Și Domnul îi spune lui Samuil să asculte glasul poporului, pentru că prin această cerere pe El Îl diprețuiesc, pentru că nu mai doresc ca El să mai împărățească peste ei [8, 7]. Fiindcă poporul cerea un conducător lumesc în locul lui Dumnezeu, a Celui care a scos poporul lui Israel din Egipt și l-a condus prin pustiu.

Domnul Își amintește de slujirea la idoli a lui Israil [8, 8] și îl trimite pe Samuil să mărturisească prin mărturie și să le vestească „to dicheoma tu vasileos”[statutul regelui][19] [8, 9].

Samuil e trimisul Domnului, adică cel care spune „tot cuvântul Domnului” către popor în ceea ce privește regalitatea [8, 10]. Și statutul regelui, drepturile sale, sunt expuse la 8, 11-18 în tușe discreționare.

Nevoile și capriciile regelui vor fi motive reale pentru care poporul va striga către Domnul și nu va fi ascultat, pentru că regele este rezultatul alegerii poporului [8, 18].

Samuil a ascultat „toate cuvintele poporului” și le-a spus „întru urechile Domnului” [is ta ota Chiriu] [8, 21]. Și Domnul, Care aude ce îi spun Sfinții Lui, e de acord cu regalitatea [8, 22].

Omul lui Dumnezeu era cunoscut prin aceea că se împlineau cuvintele lui [9, 6][20]. Erau cuvinte adevărate pentru că erau insuflate de Dumnezeu.

Iar din 9, 9 aflăm că Profetul [ton Profitin] e tot una cu Văzătorul [o Vlepon]. Cu Văzătorul de Dumnezeu. Căci, mai înainte, Profeții se numeau Văzători.

Domnul i-a descoperit [apecalipsen] lui Samuil, cu o zi înainte, venirea lui Saul la el [9, 15]. Și i-a poruncit să îl ungă pe el întru conducător [is arhonta] al poporului Lui [9, 16]. Căci chiar dacă Israil va avea rege, el va fi tot poporul Lui.

Și prin Saul se va mântui poporul lui Dumnezeu din mâna străinilor, pentru că strigătul poporului a ajuns către El [Ibidem].

Însă când Samuil l-a văzut pe Saul, Domnul i S-a revelat din nou acestuia și l-a încredințat asupra faptului că el este cel care trebuie uns rege [9, 17].

Și Samuil îi spune lui Saul „cuvântul lui Dumnezeu [rima Teu]” [9, 27]. Și când a turnat uleiul pe capul lui Saul, Samuil i-a spus acestuia că Domnul îl unge și îl face conducător în poporul Domnului [10, 1]. Pentru că Domnul a lucrat și lucrează prin oameni la mântuirea noastră.

Semnul că a fost uns de Domnul [10, 1] îl va cunoaște prin aceea că se vor împlini prevestirile lui Samuil [10, 2-16]. Și Samuil îi prorocește lui Saul că se va pogorî peste el Duhul Domnului [Pnevma Chiriu] [21] și că el va profeți [10, 6]. Prin această pogorâre harică în persoana sa regele Saul „se va întoarce întru alt om” [strafisi is andra allon] [Ibidem]. Fiind un alt om.

Pentru că atunci când te umpli de harul lui Dumnezeu te faci om nou, harismatic.

Însă toate acestea s-au produs în Saul după ce Samuil l-a uns rege și pentru că Domnul a coborât în el harul Său.

Și Samuil îi spune, că atunci când se vor petrece toate aceste semne, pe care el i le prevestește, Saul va putea să facă ce va dori, pentru că Dumnezeu este cu el [10, 7].

Pentru că Dumnezeu e cu noi, atunci când ne umple de har, tocmai pentru că ascultăm voia Lui. Ascultarea de Dumnezeu face să se pogoare harul Lui în viața noastră. Însă pogorârea harului a fost darul lui Dumnezeu și nu o urmare automată a ungerii lui Saul ca rege.


[1] În ed. Biblia 1688: „și cuvântul Domnului era cinstit întru zilele acelea, [dar] nu era videnie [vedenie] să aleagă”. Și ea este credincioasă LXX-ului.

În ed. BOR 1988 textul e cu totul contrar LXX-lui: „În zilele acelea cuvântul Domnului era rar și nici vedeniile nu erau dese”.

În ed. BOR 2001 s-a revenit la LXX și s-a dat următoarea traducere: „Cuvântul Domnului însă era scump în zilele acelea; nicio vedenie nu era limpede”. Însă în Idem, n. c, p. 313, ÎPS Bartolomeu Anania echivalează pe timion cu scump/ rar (ca în ed. BOR 1988) și nu cu cinstit/ prețios/ onorabil/ de mare valoare ca în LXX.

[2] În ed. Biblia 1688.

[3] În ed. BOR 1939, 1988 și 2001.

[4] În ed. Biblia 1688, credincioasă LXX, avem Uevari Verhavoth. În ed. BOR 1939, 1988 și 2001 avem Icabod, care este transliterarea numelui din ebraică, conform WTT:  Icabod, care înseamnă neslăvit.

[5] Transliterare a N. sg:  Azotos. În ed. Biblia 1688: Azot.

[6] În ed. BOR 1939, 1988, 2001: Așdod.

Adică transliterarea numelui ebraic: Așdodoh.

[7] Nu găsim textul din LXX în ed. Biblia 1688 și nici în ed. BOR 1939 și 1988. Însă în ed. BOR 2001 avem varianta explicată a ed. LXX: „Dar mâna Domnului era grea asupra celor din Așdod și i-a rănit și i-a lovit cu buboaie-n șezut”. Și ÎPS Bartolomeu Anania explică în n. e, p. 315: „Plaga bubei (egiptene) în șezut era unul din cumplitele blesteme deuteronomice (Dt. 28, 27). Buboaiele apar în straturile adipoase ale feselor și sunt extrem de dureroase”.

În VUL nu avem nimic despre pedeapsa celor din Azotios. Nici în NKJ, KJV, R60, CNS, ACF, FBJ, NAB, RSV, TOB.

[8] Transliterare a N. sg: Ghetteos.

[9] În ed. BOR 1988 și 2001.

[10] Transliterare a N. sg: Ascalon.

[11] În ed. BOR 1988 și 2001.

[12] În ed. BOR 1988: Iosua din Betșemeș. În ed. BOR 2001: Iosua din Bet-Șemeș.

[13] N sg.: Baalim.

[14] N. sg.: Astarot.

[15] În ed. BOR 1988 și 2001: Mițpa.

[16] În LXX nu există porțiunea finală a versetului al 8-lea, pe care o regăsim în ed. BOR 1988 sub forma: „Iar Samuel a zis: «Să nu fie cu mine una ca aceasta, ca să mă depărtez de Domnul Dumnezeul meu și să nu strig pentru voi întru rugăciune!»” iar în ed. BOR 2001 sub forma: „Iar Samuel a zis: «Să nu-mi fie mie una ca aceasta, să mă îndepărtez eu de Domnul, Dumnezeul meu, și să nu strig pentru voi rugându-mă!»”.

Nici în MGK și VUL nu există pasajul luat în discuție.

Însă îl găsim în ed. Biblia 1688: „Și zise Samuil: «Să nu mi să facă mie să mă depărtez de la Domnul Dumnezeul mieu, ca să nu strig pentru voi, rugându-mă»”.

Și în ed. BOR 1914: „și zise Samuil să nu fie mie ca să mă depărtez de Domnul Dumnezeul meu, ca să nu strig pentru voi rugându-mă”.

Însă textul cu pricina nu apare în ed. BOR 1939, ci numai că străinii sunt filistenii, după cum spune și MGK, VUL, L 45, KJV.

Edițiile L45, KJV, GNV, NAB, TOB, YLT, LBA, JPS, IEP, LND, LSG, LEI, BGT, LXE nu conțin textul existent în unele ediții românești.

[17] Care încă suge la oaie.

[18] În ed. Biblia 1688: Armathem. În ed. BOR 1914: „Armatem”. În ed. BOR 1939, 1988 și 2001: Rama.

[19] În ed. Biblia 1688: „direptul [dreptul] împăratului”. În ed. BOR 1914: „dreptul împăratului”. În ed. BOR 1939, 1988 și 2001: „drepturile regelui”.

[20] Am început să scriu aici pe 16 februarie 2013, când am reluat munca susținută la carte.

[21] E prima apariție textuală a sintagmei Duhul Domnului în I Samuil.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *