Teologia Dogmatică Ortodoxă (vol. 1) [24]

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

 *

 Teologia Dogmatică Ortodoxă

O expunere sistematică a învățăturii ortodoxe

în contextul religios, cultural și științific al lumii de astăzi

*

vol. 1

***

Domnul Își va ridica un preot credincios [ierea piston], care va fi în toate după inima și sufletul Său [2, 35]. Domnul Își va zidi Sieși casă credincioasă [icon piston] și aceasta „va avea trecere înaintea Hristosului meu [enopion Hristu Mu] în toate zilele” [Ibidem]. O prorocie, în mod evident, despre Biserica lui Hristos și despre relația de mare intimitate dintre Hristos și Biserica Sa.

În vremea lui Samuil, cuvântul Domnului era cinstit [rima Chiriu in timion] dar nu era vedenie care să aleagă/ să distingă [uc in orasis diastellusa] [3, 1][1]. Deși revelația dumnezeiască anterioară era cinstită în popor, totuși nu exista un văzător de Dumnezeu care să înțeleagă, în mod profund și actual, voia lui Dumnezeu cu Israil.

Și acesta e motivul pentru care Domnul I Se revelează lui Samuil chemându-l pe nume de 4 ori [3, 4; 3, 6; 3, 8; 3, 3, 10]. Și cu toate că Samuil nu Îl cunoștea pe Dumnezeu [gnone Teon] din punct de vedere extatic, pentru că nu i Se revelase lui cuvântul Domnului [apocaliftine afto rima Chiriu] [3, 7], acesta îi răspunde de fiecare dată. Însă Ili a înțeles că Samuil a fost chemat [checlichen] de Domnul [3, 8].

De aceea Ili îl învață pe Samuil să-i răspundă Domnului cu cuvintele: „Vorbește, Doamne, că robul Tău ascultă! [lali Chirie oti acui o dulos Su]” [3, 9].

Prima revelare a lui Dumnezeu făță de Samuil e cuprinsă la 3, 11-14. Domnul îi spune că El face/ împlinește  cuvintele Lui în Israel și toți vor auzi ce va face Domnul cu ambele urechi [3, 11], adică în mod profund.

Domnul prorocește că va judeca casa lui Ili, pentru că fiii lui au vorbit de rău pe Dumnezeu [cacologuntes Teon] și el nu i-a pedepsit [3, 12-13]. Și Domnul Se jură că nedreptatea casei lui Ili nu va fi ștearsă prin tămâie și jertfe [3, 14].

Și când Ili îl obligă pe Samuil să îi spună conținutul vedeniei sale de noapte [3, 17], acesta îi spune totul [3, 18], încât Ili recunoaște că e Domnul, că El i S-a revelat și că El va face ce e bun înaintea Sa [Ibidem].

Domnul a fost mereu cu Samuil și cuvintele Domnului nu au căzut la pământ [3, 19], pentru că ele s-au împlinit.

Tot Israilul află că Samuil este „credincios întru Profet Domnului” [3, 20; 3, 21], pentru că Domnul continuă să Se arate/ să Se reveleze lui Samuil în Silom [2]/ Șilo[3] [3, 21].

Cei străini [allofili] s-au adunat împreună ca să lupte cu Israil și pentru că nu au întrebat pe Domnul au murit 4.000 de bărbați din poporul lui Israil [4, 1-2]. Poporul învins și-a dat seama că greșise Domnului [4, 3] însă, fără să Îl întrebe pe Domnul ce să facă, au luat cu forța chivotul Domnului pe câmpul de luptă [4, 4].

Și la I Samuil 4, 4 întâlnim pentru prima dată în LXX sintagma: catimenu Heruvim [Cel care șade pe Heruvimi], care a fost încetățenită în rugăciunile și în imnografia ortodoxe și pe care o regăsim la II Sam. 6, 2; I Cron. 13, 6; Dan. 3, 55.

Deși poporul se bucură când vede chivotul Domnului și strigă cu putere [4, 5] iar străinii recunosc că dumnezeii sunt cu Israel [4, 6], Israelul mai pierde în luptă încă 30.000 de oameni, chivotul Domnului e capturat de străini și Ofni și Finees, după cum prorocise Domnul, mor în aceeași zi [4, 10-11].

Ili, a cărui inimă era uimită pentru chivotul lui Dumnezeu [in i cardia aftu exestichia peri tis chivotu tu Teu] [4, 11], a murit la primirea veștii că chivotul lui Dumnezeu a fost luat [4, 17].

Femeia lui Finees naște un băiat la primirea veștii îngrozitoare și acesta primește numele Ue Varhavot [4] [4, 19-21], care explică lucrarea lui Dumnezeu cu Israel: „s-a dus/ a plecat slava lui Israil, întru [aceea] că a fost luat chivotul  Domnului” [apochiste doxa Israil en to limftine tin chivoton Chiriu] [4, 22].

Însă Domnul nu Își lasă batjocorit chivotul, pentru că mâna Sa îi înconvoaie/ îi împovărează pe cei din Azotos[5]/ Așdod[6] [5, 3; 5, 6].

Și se explică aici și ce a însemnat împovărarea mâinii lui Dumnezeu asupra acestora: „i-a chinuit pe ei și i-a lovit pe ei în șezuturile lor” [evasanisen aftus che epataxen aftus is tas edras afton] [5, 3][7], pentru că a adus peste ei bube supurătoare și înmulțirea șoarecilor [5, 6].

Cei din Azotos recunosc că mâna Domnului e grea [sclira] când pedepsește [5, 7]. Și cei din Ghetteos[8]/ Gat[9], [5, 9] cât și cei din Ascalon[10]/ Ecron[11] [5, 11-12], au simțit mâna grea a Domnului care răzbuna capturarea chivotului Său.

Pământul străinilor se umple de șoareci datorită posedării ilegale a chivotului Domnului [6, 1]. De aceea ei îi restituie lui Israil chivotul Domnului, dimpreună cu daruri [6, 2-14].

Cei doi boi care cărau chivotul ajung în țarina lui Osie din Betsamis [Osie ton en Betsamis][12] și au fost aduși ardere de tot Domnului [6, 14].

Se aduc și alte jertfe Domnului în acea zi [6, 15] în Betsamis. Dar pentru că fiii lui Iehonias nu au avut bună plăcere pentru chivotul Domnului [6, 19], El a lovit Betsamisul și au murit 50.070 de oameni [Ibidem].

Iar lovirea poporului de către Domnul e caracterizată la 6, 19 drept: „plagă foarte mare” [plighin megalin sfodra].

La I Sam. 6, 20 se vorbește despre sfințenia lui Dumnezeu, despre însușirea de Sfânt a lui Dumnezeu prin gura celor din Betsamis. Și tocmai pentru că Dumnezeu e Sfânt nu suportă păcatul, nedreptatea, lucrurile pe care El nu le dorește.

Eleazar e sfințit pentru ca să păzească chivotul legământului Domnului [tin chivoton diatichis Chiriu] [7, 1] și timp de 20 de ani de zile toată casa lui Israel a privit după Domnul [epevlepsen pas icos Israil apiso Chiriu] [7, 2]. Au mers după El, pentru că au ascultat poruncile Lui.

Samuil cere poporului ca întru toată inima să se întoarcă către Domnul și să lepede dumnezeii străini [7, 3]. Inimile lor trebuie să se pregătească către Domnul și să-i slujească numai Lui, pentru că El îi va scoate din mâinile străinilor [Ibidem].

Fiii lui Israil au îndepărtat de la ei Baalimii[13] și Astarotele[14] și „au slujit numai Domnului” [7, 4].

I Sam. 7, 5 consemnează rugăciunea lui Samuil către Domnul, care a fost făcută în Massifat [15] pentru popor. Toarnă apă pe pământ înaintea Domnului și postesc în acea zi și mărturisesc faptul că au păcătuit înaintea Domnului [7, 6].

Samuil judecă Israilul în Massifat [Ibidem]. Și când se tem de fața străinilor [7, 7], fiii lui Israil îi cer lui Samuil să nu înceteze să strige către Domnul Dumnezeu lui, pentru că erau încredințați că astfel se vor mântui de mâna străinilor [7, 8][16].

Și Samuil nu vrea să se depărteze de Domnul și nici de rugăciunea pentru Israil [7, 8, cf. ed. Biblia 1688, BOR 1914, 1988 și 2001]. De aceea mielul de lapte [arna galatinon][17] al lui Samuil adus ardere de tot Domnului, împreună cu tot poporul, a fost primit, pentru că strigătul lui Samuil către Domnul a fost ascultat [7, 9].

Domnul ajută Israilul să câștige lupta împotriva străinilor pentru că Domnul a tunat întru sunet mare [evrontisen Chirios en foni megali] în acea zi [7, 10-11]. De aici vedem că tunetul e în mâna Domnului și El îl folosește și ca pedeapsă.

Piatra pe care a pus-o Samuil a fost numită Abenezer, pentru că a spus: „până aici ne-a ajutat pe noi Domnul” [7, 12]. Și mâna Domnului a fost peste străini [ca pedeapsă și nu ca binecuvântare] în toate zilele lui Samuil [7, 13].

În Armatem [18], Samuil ridică jertfelnic Domnului [7, 17]. Iar când poporul cere rege, Samuil se roagă către Domnul [8, 6].

Și Domnul îi spune lui Samuil să asculte glasul poporului, pentru că prin această cerere pe El Îl diprețuiesc, pentru că nu mai doresc ca El să mai împărățească peste ei [8, 7]. Fiindcă poporul cerea un conducător lumesc în locul lui Dumnezeu, a Celui care a scos poporul lui Israel din Egipt și l-a condus prin pustiu.

Domnul Își amintește de slujirea la idoli a lui Israil [8, 8] și îl trimite pe Samuil să mărturisească prin mărturie și să le vestească „to dicheoma tu vasileos”[statutul regelui][19] [8, 9].

Samuil e trimisul Domnului, adică cel care spune „tot cuvântul Domnului” către popor în ceea ce privește regalitatea [8, 10]. Și statutul regelui, drepturile sale, sunt expuse la 8, 11-18 în tușe discreționare.

Nevoile și capriciile regelui vor fi motive reale pentru care poporul va striga către Domnul și nu va fi ascultat, pentru că regele este rezultatul alegerii poporului [8, 18].

Samuil a ascultat „toate cuvintele poporului” și le-a spus „întru urechile Domnului” [is ta ota Chiriu] [8, 21]. Și Domnul, Care aude ce îi spun Sfinții Lui, e de acord cu regalitatea [8, 22].

Omul lui Dumnezeu era cunoscut prin aceea că se împlineau cuvintele lui [9, 6][20]. Erau cuvinte adevărate pentru că erau insuflate de Dumnezeu.

Iar din 9, 9 aflăm că Profetul [ton Profitin] e tot una cu Văzătorul [o Vlepon]. Cu Văzătorul de Dumnezeu. Căci, mai înainte, Profeții se numeau Văzători.

Domnul i-a descoperit [apecalipsen] lui Samuil, cu o zi înainte, venirea lui Saul la el [9, 15]. Și i-a poruncit să îl ungă pe el întru conducător [is arhonta] al poporului Lui [9, 16]. Căci chiar dacă Israil va avea rege, el va fi tot poporul Lui.

Și prin Saul se va mântui poporul lui Dumnezeu din mâna străinilor, pentru că strigătul poporului a ajuns către El [Ibidem].

Însă când Samuil l-a văzut pe Saul, Domnul i S-a revelat din nou acestuia și l-a încredințat asupra faptului că el este cel care trebuie uns rege [9, 17].

Și Samuil îi spune lui Saul „cuvântul lui Dumnezeu [rima Teu]” [9, 27]. Și când a turnat uleiul pe capul lui Saul, Samuil i-a spus acestuia că Domnul îl unge și îl face conducător în poporul Domnului [10, 1]. Pentru că Domnul a lucrat și lucrează prin oameni la mântuirea noastră.

Semnul că a fost uns de Domnul [10, 1] îl va cunoaște prin aceea că se vor împlini prevestirile lui Samuil [10, 2-16]. Și Samuil îi prorocește lui Saul că se va pogorî peste el Duhul Domnului [Pnevma Chiriu] [21] și că el va profeți [10, 6]. Prin această pogorâre harică în persoana sa regele Saul „se va întoarce întru alt om” [strafisi is andra allon] [Ibidem]. Fiind un alt om.

Pentru că atunci când te umpli de harul lui Dumnezeu te faci om nou, harismatic.

Însă toate acestea s-au produs în Saul după ce Samuil l-a uns rege și pentru că Domnul a coborât în el harul Său.

Și Samuil îi spune, că atunci când se vor petrece toate aceste semne, pe care el i le prevestește, Saul va putea să facă ce va dori, pentru că Dumnezeu este cu el [10, 7].

Pentru că Dumnezeu e cu noi, atunci când ne umple de har, tocmai pentru că ascultăm voia Lui. Ascultarea de Dumnezeu face să se pogoare harul Lui în viața noastră. Însă pogorârea harului a fost darul lui Dumnezeu și nu o urmare automată a ungerii lui Saul ca rege.