Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

 *

 Teologia Dogmatică Ortodoxă

O expunere sistematică a învățăturii ortodoxe

în contextul religios, cultural și științific al lumii de astăzi

*

vol. 1

***

Când a plecat de la Samuil, Dumnezeu i-a schimbat [metestrepsen] lui Saul inima [cardian] în alta [10, 9]. I-a dat altă inimă. Adică l-a umplut de har în ființa sa și l-a făcut să aibă alte simțiri, simțiri duhovnicești.

Prin expresia „ilato ep’ afton” [10, 10] se anunță prezența Duhului lui Dumnezeu în persoana lui Saul. Ea apare de 4 ori în LXX: la Jud. 14, 6; 14, 19; 15, 14 și aici, în I Sam. 10, 10.

Corelativul din VUL este „insilivit super eum” [a venit peste el]. La fel e și în L 45: „geriet über ihn” sau în MGK: „epilten ep’ afton”.

Însă în LXX putem traduce ilato ep’ afton Pnevma Teu și prin a sărit peste el Duhul lui Dumnezeu sau cu a țâșnit peste el Duhul lui Dumnezeu.  În ambele situații vorbindu-se despre venirea rapidă a harului lui Dumnezeu în Saul.

Astfel, I Sam. 10, 10 atestă venirea harului dumnezeiesc în Saul și faptul că el a început să profețească. Și el a profețit în mijlocul Profeților [Ibidem]. Nu știm însă conținutul profeției lui.

Samuil adună poporul către Domnul în Massifa [10, 17] și le spune ce zice Domnul Dumnezeu [10, 18]. Și Dumnezeu le amintește că i-a scos din Egipt dar că ei L-au disprețuit și au cerut un rege [10, 18-19].

Iar aici, la 10, 19, Dumnezeu le spune că El este Mântuitorul [Sotir] lor din toate relele și necazurile pe care le au. Și I Sam. 10, 19 e primul și singurul loc din această carte în care Dumnezeu li Se revelează ca Mântuitor.

În locul Mântuitorului lor ei au cerut un rege. Și cererea regalității de către popor a fost o disprețuire/ o respingere a Lui.

Cu toate acestea, Dumnezeu îl descoperă pe Saul [10, 22] și Samuil îl arată pe Saul poporului ca pe cel ales de Domnul [10, 24].

Drepturile regelui au fost scrise și puse înaintea Domnului [10, 25]. Iar Saul s-a întors în casa lui din Gavaa, împreună cu „fiii puterilor, cărora Domnul le-a atins [ipsato] inimile lor” [10, 26].

Și 10, 26 e singurul loc din I Sam. în care se vorbește despre atingerea lui Dumnezeu de inimile oamenilor.  Și e, totodată, o sintagmă unică în LXX.

Atingere care, ca și în cazul coborârii harului în om, vorbește despre umplerea oamenilor de slava lui Dumnezeu.

Din 11, 6 aflăm că Duhul Domnului a sărit pe [efilato] Saul și acesta s-a mâniat foarte pe ammaniți. Adică harul dumnezeiesc l-a cuprins cu repeziciune și el s-a umplut de râvna de a lupta împotriva dușmanilor lui Israil. De aceea, văzând gestul lui plin de har, „a venit extazul Domnului [epilten ecstasis Chiriu] peste poporul lui Israil și au strigat tare, ca un singur om” [11, 7]. Pentru că trăind o vedere dumnezeiască au înțeles că dorința lui Saul e de la Dumnezeu.

Și Saul, ieșind victorios, a avut conștiința că „astăzi, Domnul a făcut mântuire [sotirian] în Israil” [11, 13]. Pentru că a simțit ajutorul dumnezeiesc în timpul luptei.

Iar Samuil îl unge din nou rege pe Saul, în fața întregului popor, în Galgala, înaintea Domnului și aduce „jertfe și împăcări înaintea Domnului” [11, 15].

Samuil cere răspunsul poporului înaintea Domnului [12, 3] și Domnul e martor [martis][1] pentru el [12, 5-6]. Și Samuil se judecă cu poporul înaintea Domnului [12, 7].

I Sam. 12, 6-17 reprezintă judecarea poporului de către Samuil. Iar din predica lui reiese faptul că Dumnezeu a ajutat continuu Israilul. Iar poporul trebuie să se teamă de Domnul și să Îi slujească Lui. Să meargă după Domnul [opiso Chiriu] [12, 14].

Providența dumnezeiască este exprimată la 12, 15 sub forma: „este hir Chiriu epi imas” [mâna Domnului va fi peste voi]. Pentru că mâna Lui ajunge până la noi și ne ajută, când împlinim poruncile Lui sau ne stă împotrivă, când păcătuim.

La rugăciunea lui Samuil, Domnul va face ceva în ochii poporului [12, 16], în fața lor. El va striga către Domnul și Acesta „va da glasuri și ploaie” [12, 17]. Astfel ei vor cunoaște și vor vedea ce mare rău e înaintea Domnului faptul de-a fi cerut un rege [Ibidem].

Și Domnul a dat glasuri și ploaie la cererea lui Samuil și tot poporul s-a înfricoșat foarte de Domnul [12, 18].

În 12, 19, poporul îi cere să se roage pentru el. Și îl roagă folosind expresia: „pros Chirion Teon su” [către Domnul Dumnzeul tău]. Nu în sensul că poporul ar fi avut un alt Dumnzeu decât al lui Samuil ci în sensul că ei recunoșteau intimitatea lui Samuil cu Domnul. Cu alte cuvinte: roagă-te lui Dumnezeu cu prietenia și îndrăzneala pe care o ai față de El.

Poporul se temea de moarte și își recunoaște păcatul [Ibidem] iar Samuil îi cere să nu se îndepărteze de la urmarea Domnului și de la slujirea Domnului „din toată inima” [en oli cardia] [12, 20].

Domnul nu-l va respinge pe poporul Lui din cauza „numelui Lui celui mare” [12, 22]. Pentru că Lui i-a plăcut să-l primească „întru popor al Lui”, ca pe poporul Lui [Ibidem].

Și e nevoie de rugăciune înaintea Domnului, de slujire a Lui și de a trăi pe calea cea bună și dreaptă [12, 23].

Însă Saul păcătuiește [13, 9] și Samuil îi confirmă faptul că a păcătuit împotriva Domnului și că va pierde domnia [13, 13-14]. De aceea, Domnul va căuta [zitisi] om „după inima Lui” [cata din cardian Aftu] în locul lui Saul [13, 14]. Și acestui nou rege îi va porunci să conducă Israilul [Ibidem].

Pentru că Domnul dorește un rege care să-I împlinească poruncile și împlinirea poruncilor Lui te face să fii la inima lui Dumnezeu.

Ionatan se încrede în puterea lui Dumnezeu de a lucra mântuirea și prin mulți și prin puțini [14, 6]. „Și [atunci] s-a făcut extaz [egheniti ecstasis] în tabără” și au fost cuprinși de uimire și nu doreau să facă nimic altceva, căci pământul era uimit [etamvisen], pentru că „s-a făcut extaz de la Domnul” [egheniti ecstasis para Chiriu] [14, 15].

Domnul l-a mântuit pe Israil de vrăjmașii lui [14, 23] iar lui Ionatan i s-au luminat/ deschis [anevlepsan] ochii [14, 27], în sensul unei vederi duhovnicești.

Ionatan e conștient de faptul că a avut o experiență mistică, pentru că mărturisește că ochii lui „au văzut” [idon] [14, 29]. Iar cum el nu era orb, verbul a vedea de la 14, 29 indică  vederea duhovnicească și nu pe cea fizică.


[1] Aici, în I Sam. 12, 5 avem de trei ori amintit cuvântul martor și asta pentru prima dată în această carte.

Did you like this? Share it: