Chiar dacă

Chiar dacă Georgel nu își dă seama să-I mulțumească lui Dumnezeu
pentru toate, a doua zi soarele râde tot a martie,
are apă la robinet, se șterge cu același prosop.

Chiar dacă Maria n-a aflat că iertarea e mai bună ca infatuarea
și ea mestecă, mestecă întruna în ciorbă, deși ciorba
nu se mestecă întruna,
răsare luna pe cer ca o doamnă,
care ne privește de sus
în timp ce noi n-o vedem de jos.

Chiar dacă tu,
chiar dacă eu,
foarte creștini și indiferenți nu vedem pe unde
ni se trec zilele, orele, așteptările,
cineva mai ascultă un iutub,
cineva mai violentează un sentiment,
cineva mai sinucide o așteptare.

Chiar așa…chiar dacă…chiar oricând…

Pentru că oricât ai fi tu de domn, la întâlnirea cu o doamnă nu mai știi
nici că doamna are un trecut, nici că tu ai vreun viitor.

Sentimentele marcante au, așa,
un fel de taior al lor
peste care nu arăți…ci tragi de cuvinte să te exprime.

Pentru că sentimentele mici, în comparație cu cele mari,
nu au o libertate gravă, dramatică…ci un divertisment de râs,
lugubru de simplist,
apăsător de letargic…

Iar tu, eu, noi, voi…dacă vrem ceva ca lumea,
aflăm că lumea nu e ca ea ci un mare compromis,
un deziderat rupt de final…
un pod care nu mai ajunge la destinație…

Pentru că ne-am pierdut pe drum.
Pentru că ne-am uitat aspirațiile copilăriei noastre simple.
Pentru că una doream…și alta s-a ales de noi,
un praf lung,
un praf rece,
un praf peste care alții vor trece nepăsători…
ca bufnița peste Biserică…neștiind ce sfințenie imensă e Biserica.

Cu siguranță, că Rada crede că Tradiția e ce se poate citi din cărți,
ea neștiind că Tradiția e ceea ce devii după ce ai terminat multe cărți ale Tradiției.

Cu siguranță că Ionel, în infatuarea lui, nu știe să discearnă aparențele de tot felul de părute contraste, cute, alifii ale vieții.
El o ia de-a dreptul.
El nu se duce spre centru cu atenție.
El taie răzorul ca să ajungă la miezul fructului,
neluând fructul ca să ajungă la miezul semnificației.

Istoria are știri care nu se repetă.
Pentru că fiecare știre are oameni în spatele ei…în ea.
Și ar trebui…chiar dacă nu ne stă în caracter…să ascultăm
istoria cu atenție…pentru că ea nu se repetă.