Zi: 7 martie 2013

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

*

Istoria începe

de oriunde

o privești

 *

Vol. 2

*

Prima parte, a 2-a, a 3-a, a 4-a, a 5-a, a 6-a, a 7-a, a 8-a, a 9-a, a 10-a, a 11-a, a 12-a, a 13-a, a 14-a, a 15-a, a 16-a, a 17-a, a 18-a, a 19-a, a 20-a, a 21-a, a 22-a, a 23-a, a 24-a, a 25-a, a 26-a, a 27-a, a 28-a, a 29-a, a 30-a, a 31-a, a 32-a, a 33-a, a 34-a, a 35-a, a 36-a, a 37-a, a 38-a, a 39-a, a 40-a, a 41-a.

***

Nicolae Grigorescu (1838-1907)[1] era atent la chipuri în desenele sale. Totul pornea de la cap, pentru că acolo e concentrat caracterul personajelor sale.

În desenele mele fac același lucru: mă interesează umanitatea sau lipsa de umanitate a personajelor și nu suprafața lucrurilor. Mă interesează implicitul lor. Cum scot din om realitățile sesizate de foarte puțini oameni.

Părul în coc al femeii vorbește despre demnitatea ei[2]. E o doamnă și nu o țărancă. Însă o doamnă tristă…

Cei 3 porci pot fi confundați cu niște dulăi. Coada și urechile lăsate ale celui din mijloc spun că avem de-a face cu porci[3].

Două bătrâne cu bărbie lungă. Urâțenia lor este explicită[4].

Păstorul e sprijinit de un copac. Odihnă…dar și indiferență. Pierderea timpului[5].

Căruța și acoperișul casei: cele două elemente de identificare ale unei staționări[6]. Mai greu deducem că e vorba de o cârciumă…

Pălăriile din pagina 16. Ele sunt ale unor țărani. Și pălăriile ne fac cunoștință cu caii de lângă ei. Pentru că Grigorescu ne lasă să intuim realitățile desenate de la niște tușe cheie.

Dealurile din zarea peisajului[7]. Deși dealul a fost cel mai ușor de făcut ce există înaintea lui ne indică simplitatea acestuia.

Ochii și gura femeii sunt elementele cheie în Portret de femeie[8]. Însă părul capului absoarbe privirea. Pentru că părul e mai omogen și cuprinde jumătate din relieful capului ei.

Jugul celor doi boi[9] e tușat numai între animale, mai ales în partea celui din dreapta. Dacă nu am citi numele desenului, Boi înjugați, nu am sesiza din prima că ei sunt la jug ci doar că ei sunt unul lângă altul.

În Schițe de țărani[10], primele două siluete din stânga subliniază același detaliu: haina pe umeri. În prima imagine din față…în a doua: din spate și în timpul mersului.

Celelalte două, plus copilul: cojocul. La copil și cămașa, dar, mai ales, pălăria. Detaliul pălăriei făcându-l pe copil să se simtă matur.

Santinela[11] e înțeleasă doar prin raniță. Iar pușca din mâna bărbatului pare o creangă ținută nefiresc.

Biserica este explicită prin turlă[12] iar portretul de bărbat din dreapta aduce în prim-plan ochelarii și șapca[13].

Lăsarea pe spate a bărbatului din scaun[14]… Deși pardesiul de pe el lasă să se înțeleagă că e frig afară. Cu capul gol…dar cu pardesiu…pierdut în gânduri pe un scaun?!

Primul om cu barbă mare din desenele lui Grigorescu este Ofițerul[15].

Și diferența dintre pălăriile țăranilor de până acum și pălăria orășeanului din p. 41 stă în fața celui din urmă. Fața lui ne spune că nu e țăran. Și acest detaliu ne face să reconsiderăm pălăria lui.

Barbă lungă și păr vâlvoi în Portret de bătrân[16]. Ochii și gura ne vorbesc despre drama bărbatului.

Prima țigară apare în gura unui domn cu joben și ochelari. Tot aici și mustața fără barbă a bărbatului cu șapcă[17].

Prima chelie apare în desenul Cap de bătrân[18].

Un al doilea bărbat privit din spate[19]. Tot pe scaun…

Iar Grigorescu a utilizat de mai multe ori scaunul dar nu și patul. Pentru că scaunul e social, nu are intimitatea patului.

Coșul dus de o femeie[20]. Cu ambele brațe. Deși coșul pare mai mult o copaie de făcut pâine.

Țărancă văzută din partea dreaptă și din spate. Desculță și cu broboadă, având haina pe umeri[21]. Ies în evidență broboada și călcâiul piciorului stâng.

Pentru prima dată un bărbat văzut de la spate…care privește pe o fereastră schițată din 3 linii[22].

Și tot pentru prima dată: un bărbat călare pe un cal. Vedere din față, stânga[23]. Și pe când capul calului e schițat, bărbatul nu are față. E un întuneric…

Și nu știu de ce se numește Țăran călare atâta timp cât el pare a fi un soldat.

Bărbați stând la masă[24]. Vedere din spate. Restaurant. Pe când în p. 8 doi bărbați conversând la o masă.

Fundul motanului pe la nasul bărbatului, desenul numindu-se Grecescu și motanul[25]…De ce nu și o pisică cu o femeie? Pentru că până acum nu a apărut nicio femeie în vecinătatea unui animal.

Însă în pagina a 15-a, un bărbat o cară în spate pe…o doamnă. Bărbatul pare a fi un soldat…și, în același timp, un subaltern al femeii. Femeia are fustă lungă și coc dar un nas mic și o gură mare.

Vizitiul[26] pare a fi…chinez. Barca venețiană[27]. Cal desenat din spate[28]. Povara lui iese în evidență.

Doi tineri tolăniți pe câmp[29]. Pentru prima dată: o umbrelă…și ploaia[30].

Capul de femeie tânără[31], foarte bine conturat, în care părul, nasul și gura sunt un tot. Însă aici avem un desen și nu o schiță.

Femeia care îi pozează[32]. Cu mâna în șold…

Cei trei de la masă[33]. Contează nu cum arată (pentru că niciunul nu are față) ci că sunt împreună.

Primii trei evrei desenați de el[34]. Semnele distinctive: pălăriile și bărbile.

Primul nud de femeie[35]. Contează doar fundul și spatele, coloana vertebrală fiind o linie până la jumătatea spatelui.

Un portret de evreu…cu tichie[36].

Nasul acvilin al bărbatului[37].

Cele două femei șezând[38]. Cea din dreapta părând a avea un copil mic în brațe.

Luarea apei din râu[39]. Cu vadra.

Calul înșeuat care paște în fața hanului[40].

Țăranca în vârstă gravidă.  Prima gravidă de până acum[41]…

Prima scară…proptită într-un copac[42].

Primul car[43]…fără boi.

Un evreu cu barbă lungă și cu cei doi cârlionți ai părului caracteristici[44].

Primii trei copaci văzuți din apropiere[45].

O altă țărancă grasă, privită din dreapta, care merge desculță[46].

Primul evreu care șade picior peste picior[47].

Prima țărancă în fața vetrei[48]. Băgând pâinea în cuptor.

O altă doamnă…dar prima cu părul buclat[49].

Prima vedere de pe o stradă[50]. Din Bacău.

Prima troiță. Ridicată pe câmp[51]. Cu aplecătoare.

Primul cap de tânăr desenat din apropiere[52].

Patru capete de pisică pe aceeași foaie[53].

Primul desen istoric: fanarioții[54].

Patru pisici șezând[55].

Prima casă simplă[56].

Un câine ghemuit și două pisici întinse pe burtă. E prima dată când desenează un câine[57].

Un cap de miel tot pentru prima dată[58]. Botul și ochiul drept.

Primul pridvor privit din față[59]. Trei trepte.

Picioarele din spate la doi boi. Copitele[60].

Două turle de Biserică[61]. Pare o vedere dinspre altar.

Prima fântână cu roată[62].

(imagine)

Primul pod la Grigorescu[63]. Peste care trece un car.

În p. 3-4: imaginea foișorului.

Primul bărbat cu bonetă cu ciucure[64].

Iar în Țărancă șezând avem o veritabilă doamnă, care e adâncită în sine, contemplativă[65].

(imagine)

Copaci în acuarelă[66]. Verde și maro.

Câine întins pe burtă[67]. Urechi lungi, nas simțitor.

Bărbatul cu un nas cât tot capul[68].

Un bou mergând, privit din față, stânga[69].

Copilul privește spre stânga, spre locul de unde îl desena autorul[70]. Și este evident faptul că Grigorescu avea obiceiul de a desena din stânga.

Femeia care coase pare mai degrabă a se ruga[71]. E desenată tot din stânga.

Obrajii bucălați ai copilul din josul desenului[72].

Fântâna cu cumpănă, femeia cu vadra în mână, plină…și animalele care trebuie adăpate[73]. Privire din spate.

Tânărul călugăr de la Căldărușani e așezat pe o piatră și citește dintr-o carte. Are culionul pe cap și e adâncit în citire[74].

Femeia dormind e o altă doamnă…care „doarme” îmbrăcată în rochia de oraș[75]. Pentru prima dată o pernă…

Un chip urât, drăcesc, în p. 48. Și o doamnă care lucrează lucru de mână, stând pe un scaun[76].