Teologie pentru azi

O platformă ortodoxă pentru o reală postmodernitate

kayseri evden eve nakliyat eşya depolama kayseri eşya depolama kayseri kiralık asansör kayseri escort

Zi: 12 martie 2013

Sfântul Augustin al Hipponei, Despre Sfânta Treime [2]

Traduceri patristice

*

vol. 4

 *

Traduceri și comentarii de

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

și

Dr. Gianina Maria Cristina Picioruș

***

Sfantul Augustin al Hipponei

Sfântul Augustin,

Episcopul Hipponei

(13 noiembrie 354-28 august 430,

pomenit la 15 iunie în Biserica Ortodoxă)

*

Despre Sfânta Treime

*

Prima parte.

 ***

S-a zis: „Căci am judecat întru mine să nu știu altceva în voi, decât pe Iisus Hristos și pe Acesta răstignit” (I Cor, 2, 2). Apoi a zis: „Și eu în slăbiciune și în frică și în mare cutremurare am fost la voi” (I Cor. 2, 3).

Și puțin mai târziu le-a zis lor: „Și eu, fraților, n-am putut să vă vorbesc vouă ca unora duhovnicești [quasi spiritualibus], ci ca unora trupești [quasi carnalibus].

Ca unor prunci/ copii în Hristos, v-am dat să beți lapte, nu mâncare/ carne [escam]: căci încă nu erați în stare [să mâncați]. Dar nici acum încă nu puteți” (I Cor. 3, 1-2).

Când li se spun acestea, unii sunt iritați [irascuntur] și le privesc ca fiind spuse într-un mod care nu-i privește pe ei înșiși.

Și adesea preferă să creadă că cei pe care ei îi aud vorbind acestea nu au nimic vrednic de spus, mai degrabă decât [să creadă] că ei nu sunt în stare să înțeleagă/ să ia aminte [capere] la ceea ce au auzit.

Și câteodată, când ei întreabă despre Dumnezeu, noi le răspundem conform raționamentului lor, nu după cum ei doresc.

Pentru că nu au putere să înțeleagă, sau poate că nu suntem noi în stare să înțelegem sau să exprimăm [pe potriva minții lor].

Dar [ceea ce le spunem] le va arăta cât de incapabili și cu totul nepregătiți sunt ca să înțeleagă cele despre care întreabă.

Dar pentru că nu aud ceea ce doresc [să audă], ei cred că noi fie încercăm să părem deștepți/ pricepuți, ca să ne ascundem neștiința, fie că ne comportăm cu răutate, fiindcă suntem invidioși pe știința lor.

Și pleacă indignați/ revoltați și tulburați.

 *

Capitolul II

4. De aceea, ajutându-ne Domnul Dumnezeul nostru, și pe cât stă în puterea noastră, ne vom strădui să oferim o explicație pentru lucrul despre care ei întreabă, și anume, acela că Treimea este unul, singurul și adevăratul Dumnezeu [quod Trinitas sit unus et solus et verus Deus] și că cel [ce este] drept mărturisește, crede și înțelege că Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt au una și aceeași fire sau esență [unius ejusdemque substantiae vel esentiae].

Astfel încât ei să nu se simtă luați în râs, ca și cum ne-am scuza [că nu putem să le explicăm].

Ci să poată învăța, prin însăși experiența lucrurilor, că binele absolut există, și acesta poate fi cunoscut numai de către mințile care sunt cu totul curățite [purgatissimis mentibus cernitur].

Și că ei înșiși nu sunt în stare să discearnă sau să înțeleagă pentru acest motiv: acela că ochiul slab [invalida] al minții umane nu poate contempla asemenea lumină orbitoare [excellenti luce], decât dacă s-a întărit hrănindu-se cu dreptatea credinței [per justitiam fidei].

Dar mai întâi [de toate] trebuie să cunoaștem, apelând la autoritatea Sfintelor Scripturi, dacă credința are puterea să facă aceasta.

Mai departe, dacă Dumnezeu binevoiește și ne dăruiește ajutorul Său, poate că vom putea fi de folos acestor parteneri de dispută atât de vorbăreți, mai degrabă aroganți decât în stare să cunoască, și, de aceea, suferind de o boală periculoasă.

Astfel încât ei să poată descoperi ceva de care să nu se poată îndoi.

Căci dacă nicio încredințare/ certitudine nu poate fi descoperită, atunci ei se vor plânge mai degrabă de propria lor minte decât de adevărul însuși sau de argumentele noastre.

Și dacă există, așadar, vreo scânteie a iubirii sau a fricii de Dumnezeu în ei, se întorc la calea credinței și la ordine/ cuviință [ordinem] și își dau seama în sfârșit cât de sănătos este medicamentul celor credincioși, care a fost instituit în Sfânta Biserică.

Prin acesta, credința bine învățată vindecă slăbiciunea minții, pentru ca să poată percepe adevărul care nu se schimbă, ca nu cumva îndrăzneala necugetată să scufunde [mintea] în credințe care sunt vătămătoare și mincinoase.

În ceea ce mă privește, nu voi șovăi să mă cercetez dacă sunt undeva în îndoială, nici nu mă voi rușina să învăț [de la alții], dacă undeva greșesc.

Capitolul III

5. Prin urmare, lasă-l pe oricine citește aceste pagini să înainteze împreună cu mine, unde este la fel de convins ca și mine.

Lasă-l să se întrebe împreună cu mine, unde este la fel de neîncrezător ca și mine.

Indiferent dacă își recunoaște greșeala ca fiind a sa [sau nu], lasă-l să se întoarcă la mine. Și chiar dacă este a mea, lasă-l să mă cheme din nou.

Astfel să intrăm împreună pe calea iubirii [charitatis viam] în căutarea Lui, despre Care s-a zis: „Căutați fața Lui întotdeauna” (Ps. 104, 4).

Aceasta este înțelegerea sfântă și sigură întru care eu, în prezența Domnului Dumnezeului nostru, voi intra împreună cu cei care citesc ceea ce scriu, și în toate scrierile mele, mai cu seamă în cea de față, în care căutăm să cunoaștem unitatea Treimii [unitas Trinitatis], a Tatălui, a Fiului și a Duhului Sfânt.

Căci nicăieri [ca aici] nu este greșeala mai mare, căutarea mai grea/ laborioasă și rezultatele mai mulțumitoare/ fructuoase.

Oricine exclamă în timp ce citește, „Nu este scris bine pentru că nu înțeleg”, găsește greșeli în exprimarea mea dar nu în credința mea.

Și poate că, într-adevăr, [ceea ce scriu] ar putea fi exprimat cu mai multă claritate, dar nimeni nu a vorbit [vreodată] într-un asemenea mod, încât să fie înțeles în toate de către toată lumea.

Facerea (cap. 8)

Facerea

*

Traducere și note de

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

*

Traducerea noastră s-a făcut din limba greacă veche, conform: Septuaginta (LXX), ed. Alfred Rahlfs, Ed. Württembergische Bibelanstalt/ Deutsche Bibelgesellschaft, Stuttgart, 1935, inclusă în ediția electronică BibleWorks v. 7.

***

Cap. 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7.

***

 Capitolul 8

1. Și Și-a adus aminte Dumnezeu de Noe şi de toate fiarele sălbatice și de toate animalele domestice și de toate păsările și de toate reptilele care erau cu el în arcă. Și a adus Dumnezeu duh/ suflare/ vânt [pnevma] pe pământ și a încetat apa.

2. Și s-au acoperit izvoarele abisului și cataractele[1] cerului și s-a oprit ploaia din cer.

3. Și i s-a dat apei să meargă/ să înainteze [ilattonuto] pe pământ, [aceasta] i s-a dat. Și s-a împuținat apa după 150 de zile.

4. Și a stat chivotul/ arca pe munții[2] Ararat  în luna a 7-a, [în] a 27-a  [zi] a lunii.

5. Iar apa mergând [pe pământ] s-a împuținat până în luna a 10-a. Iar în luna a 11-a[3], în prima zi a lunii, s-au văzut capetele munților [e chefale ton oreon].

6. Şi s-a făcut după 40 de zile, [că] Noe a deschis fereastra [tin tirida] chivotului/ arcei pe care o făcuse.

7. Și a trimis corbul [ton coraca] ca să vadă dacă apa a încetat. Și [acesta] plecând nu s-a mai întors, până [ce nu] s-a uscat [xirantine] apa de pe pământ.

8. Și a trimis o porumbiță [tin peristeran] după el, [ca] să vadă dacă a încetat apa de la fața pământului.

9. Și neaflând porumbița odihnă [anapafsin] picioarelor ei, s-a întors către el[4], întru chivot/ arcă. Căci apa era peste toată fața a tot pământul. Și [Noe] întinzând mâna lui a luat-o pe ea[5] și a băgat-o pe ea către sine, întru chivot.

10. Și așteptând încă alte 7 zile, iarăşi a trimis porumbița din chivot.

11. Și porumbița s-a întors către el, spre seară, şi avea în gura ei o mică frunză de măslin [fillon eleas carfos][6]. Și [prin aceasta] Noe a cunoscut că a încetat apa[7] de pe pământ.

12. Și așteptând încă alte 7 zile, iarăși a trimis porumbița [afară din chivot]. Și [ea] nu a mai adăugat [u proseteto] a se întoarce iarăși către el.

13. Și s-a făcut în anul 601, în [zilele] vieții lui Noe, în prima zi a lunii întâi,

a încetat [exelipen] apa de pe pământ.

Și a descoperit [apecalipsen][8] Noe acoperișul chivotului pe care îl făcuse și a văzut că apa a încetat [exelipen] de pe fața pământului.

14. Iar în luna a doua, în a 27-a [zi] a lunii, s-a uscat [exiranti] pământul.

15. Și a zis Domnul Dumnezeu către Noe, zicând:

16. „Ieși din chivot, tu şi femeia ta și fiii tăi şi femeile fiilor tăi, [care sunt] cu tine!

17. Și toate fiarele sălbatice care sunt cu tine și tot trupul, de la păsări [și] până la animale domestice, și tot târâtorul care se mișcă pe pământ, scoate-le afară [exagaghe] [pe toate dimpreună] cu tine!

Și creșteți și vă înmulțiți pe pământ!”.

18. Și a ieşit Noe și femeia lui și fiii lui și femeile fiilor lui [dimpreună] cu el.

19 Și toate fiarele sălbatice şi toate animalele domestice şi toată pasărea[9] și tot [ce e] reptilă, care se mișcă pe pământ[10], după felul lor, au ieșit din chivot/ arcă.

20. Și a zidit Noe jertfelnic/ altar [tisiastirion] lui Dumnezeu. Și a luat din toate animalele domestice curate [ton cataron] [11] și din toate păsările curate și le-a adus ardere de tot [olocarposis] pe jertfelnic.

21. Și a mirosit Domnul Dumnezeu mirosul bunei-miresme [osmin efodias].

Și a zis Domnul Dumnezeu: „Cuget [dianoitis][12] [că] nu voi mai adăuga iarăși a blestema pământul din cauza faptelor oamenilor  [ta erga ton antropon]. Căci mintea [i diania] omului se pleacă repede spre rele din tinerețea [lui].

De aceea nu voi mai adăuga iarăși a lovi [pataxe] tot trupul viu, după cum am făcut.

22. [Ci în] toate zilele pământului semănatul şi seceratul, frigul și căldura, vara și iarna, ziua și noaptea nu vor mai înceta [u catapafsusin]”.


[1] În ambele ediţii româneşti: jgheaburile.

[2] În ed. BOR 1988 există pluralul, lucru care nu apare în ediţia BOR 2001. În ed. BOR 1988 se spune că corabia s-a oprit pe munţi. În ediţia BOR 2001, corabia s-a odihnit pe muntele Ararat. Cf. n. a, p. 33 din ediţia ultimă citată, munții Ararat sunt în Armenia, la sud de Caucaz.

[3] În ambele ediţii româneşti e vorba despre luna a 10 şi nu a 11-a.

[4] Către Sfântul Noe.

[5] Pe porumbiță.

[6] În edițiile BOR 1988  și 2001 apare adjectivul verde în acest context, faptul că ramura era verde, lucru inexistent însă în LXX. Însă verdele [virentibus] apare în VUL.

[7] Ed. BOR 2001 foloseşte pluralul când vorbeşte de apă şi intercalează în finalul versetului  substantivul faţă, în expresia: de pe faţa pământului, urmând întocmai ediţiei BOR 1988 în ambele lucruri semnalate de către noi.

[8] Este interesantă folosirea acestui verb aici…pentru că aceasta e uzanța normală. Și știm cu toții, că datorită unei exegeze eterodoxe, apocalipsa/ descoperirea e văzută azi defectuos, atâta timp cât se prezintă apocalipsa numai în manieră negativă. Legându-se de ea tot ceea ce este dezastruos, macabru, terifiant.

Însă apocalipsa/ descoperirea arată ce este, ce va fi, ce va face Dumnezeu cu lumea, fără conotații peiorative. Ea este exprimarea voii lui Dumnezeu cu lumea Sa și nu o sperietoare.

În ediţia BOR 1988 ni se vorbește despre ridicarea acoperişului, lucru repetat şi în ediţia BOR 2001.

[9] În ambele ediţii româneşti citate s-a folosit pluralul şi nu singularul în ceea ce priveşte expresia „toată pasărea”.

[10] Ibidem.

[11] Se subliniază faptul că animalele erau curate. Sfântul Noe aduce animale domestice curate în primul rând, pentru a prefigura faptul că cei care Îi vor sluji lui Dumnezeu și se vor curăţi vor fi mai întâi evreii, care au fost curățiți de către Dumnezeu şi apoi cei dintre neamuri.

[12] În ed. Biblia 1688: „Cugetându-Mă” iar în ed. Biblia de la Blaj 1795: „Am socotit”. Pentru că LXX vorbește despre gândirea lui Dumnezeu, despre modul în care El a luat o decizie pentru viitorul creației Sale.

WTT, în schimb, vorbește despre „întru inima Lui”, după cum găsim și în ed. BOR 1988 și 2001.

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén

konya escort eskişehir escort izmit escort bursa escort halkalı escort
ücretsiz porno