Facerea (cap. 8)
Facerea
*
Traducere și note de
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș
*
Traducerea noastră s-a făcut din limba greacă veche, conform: Septuaginta (LXX), ed. Alfred Rahlfs, Ed. Württembergische Bibelanstalt/ Deutsche Bibelgesellschaft, Stuttgart, 1935, inclusă în ediția electronică BibleWorks v. 7.
***
***
Capitolul 8
1. Și Și-a adus aminte Dumnezeu de Noe şi de toate fiarele sălbatice și de toate animalele domestice și de toate păsările și de toate reptilele care erau cu el în arcă. Și a adus Dumnezeu duh/ suflare/ vânt [pnevma] pe pământ și a încetat apa.
2. Și s-au acoperit izvoarele abisului și cataractele[1] cerului și s-a oprit ploaia din cer.
3. Și i s-a dat apei să meargă/ să înainteze [ilattonuto] pe pământ, [aceasta] i s-a dat. Și s-a împuținat apa după 150 de zile.
4. Și a stat chivotul/ arca pe munții[2] Ararat în luna a 7-a, [în] a 27-a [zi] a lunii.
5. Iar apa mergând [pe pământ] s-a împuținat până în luna a 10-a. Iar în luna a 11-a[3], în prima zi a lunii, s-au văzut capetele munților [e chefale ton oreon].
6. Şi s-a făcut după 40 de zile, [că] Noe a deschis fereastra [tin tirida] chivotului/ arcei pe care o făcuse.
7. Și a trimis corbul [ton coraca] ca să vadă dacă apa a încetat. Și [acesta] plecând nu s-a mai întors, până [ce nu] s-a uscat [xirantine] apa de pe pământ.
8. Și a trimis o porumbiță [tin peristeran] după el, [ca] să vadă dacă a încetat apa de la fața pământului.
9. Și neaflând porumbița odihnă [anapafsin] picioarelor ei, s-a întors către el[4], întru chivot/ arcă. Căci apa era peste toată fața a tot pământul. Și [Noe] întinzând mâna lui a luat-o pe ea[5] și a băgat-o pe ea către sine, întru chivot.
10. Și așteptând încă alte 7 zile, iarăşi a trimis porumbița din chivot.
11. Și porumbița s-a întors către el, spre seară, şi avea în gura ei o mică frunză de măslin [fillon eleas carfos][6]. Și [prin aceasta] Noe a cunoscut că a încetat apa[7] de pe pământ.
12. Și așteptând încă alte 7 zile, iarăși a trimis porumbița [afară din chivot]. Și [ea] nu a mai adăugat [u proseteto] a se întoarce iarăși către el.
13. Și s-a făcut în anul 601, în [zilele] vieții lui Noe, în prima zi a lunii întâi,
că a încetat [exelipen] apa de pe pământ.
Și a descoperit [apecalipsen][8] Noe acoperișul chivotului pe care îl făcuse și a văzut că apa a încetat [exelipen] de pe fața pământului.
14. Iar în luna a doua, în a 27-a [zi] a lunii, s-a uscat [exiranti] pământul.
15. Și a zis Domnul Dumnezeu către Noe, zicând:
16. „Ieși din chivot, tu şi femeia ta și fiii tăi şi femeile fiilor tăi, [care sunt] cu tine!
17. Și toate fiarele sălbatice care sunt cu tine și tot trupul, de la păsări [și] până la animale domestice, și tot târâtorul care se mișcă pe pământ, scoate-le afară [exagaghe] [pe toate dimpreună] cu tine!
Și creșteți și vă înmulțiți pe pământ!”.
18. Și a ieşit Noe și femeia lui și fiii lui și femeile fiilor lui [dimpreună] cu el.
19 Și toate fiarele sălbatice şi toate animalele domestice şi toată pasărea[9] și tot [ce e] reptilă, care se mișcă pe pământ[10], după felul lor, au ieșit din chivot/ arcă.
20. Și a zidit Noe jertfelnic/ altar [tisiastirion] lui Dumnezeu. Și a luat din toate animalele domestice curate [ton cataron] [11] și din toate păsările curate și le-a adus ardere de tot [olocarposis] pe jertfelnic.
21. Și a mirosit Domnul Dumnezeu mirosul bunei-miresme [osmin efodias].
Și a zis Domnul Dumnezeu: „Cuget [dianoitis][12] [că] nu voi mai adăuga iarăși a blestema pământul din cauza faptelor oamenilor [ta erga ton antropon]. Căci mintea [i diania] omului se pleacă repede spre rele din tinerețea [lui].
De aceea nu voi mai adăuga iarăși a lovi [pataxe] tot trupul viu, după cum am făcut.
22. [Ci în] toate zilele pământului semănatul şi seceratul, frigul și căldura, vara și iarna, ziua și noaptea nu vor mai înceta [u catapafsusin]”.
[1] În ambele ediţii româneşti: jgheaburile.
[2] În ed. BOR 1988 există pluralul, lucru care nu apare în ediţia BOR 2001. În ed. BOR 1988 se spune că corabia s-a oprit pe munţi. În ediţia BOR 2001, corabia s-a odihnit pe muntele Ararat. Cf. n. a, p. 33 din ediţia ultimă citată, munții Ararat sunt în Armenia, la sud de Caucaz.
[3] În ambele ediţii româneşti e vorba despre luna a 10 şi nu a 11-a.
[4] Către Sfântul Noe.
[5] Pe porumbiță.
[6] În edițiile BOR 1988 și 2001 apare adjectivul verde în acest context, faptul că ramura era verde, lucru inexistent însă în LXX. Însă verdele [virentibus] apare în VUL.
[7] Ed. BOR 2001 foloseşte pluralul când vorbeşte de apă şi intercalează în finalul versetului substantivul faţă, în expresia: de pe faţa pământului, urmând întocmai ediţiei BOR 1988 în ambele lucruri semnalate de către noi.
[8] Este interesantă folosirea acestui verb aici…pentru că aceasta e uzanța normală. Și știm cu toții, că datorită unei exegeze eterodoxe, apocalipsa/ descoperirea e văzută azi defectuos, atâta timp cât se prezintă apocalipsa numai în manieră negativă. Legându-se de ea tot ceea ce este dezastruos, macabru, terifiant.
Însă apocalipsa/ descoperirea arată ce este, ce va fi, ce va face Dumnezeu cu lumea, fără conotații peiorative. Ea este exprimarea voii lui Dumnezeu cu lumea Sa și nu o sperietoare.
În ediţia BOR 1988 ni se vorbește despre ridicarea acoperişului, lucru repetat şi în ediţia BOR 2001.
[9] În ambele ediţii româneşti citate s-a folosit pluralul şi nu singularul în ceea ce priveşte expresia „toată pasărea”.
[10] Ibidem.
[11] Se subliniază faptul că animalele erau curate. Sfântul Noe aduce animale domestice curate în primul rând, pentru a prefigura faptul că cei care Îi vor sluji lui Dumnezeu și se vor curăţi vor fi mai întâi evreii, care au fost curățiți de către Dumnezeu şi apoi cei dintre neamuri.
[12] În ed. Biblia 1688: „Cugetându-Mă” iar în ed. Biblia de la Blaj 1795: „Am socotit”. Pentru că LXX vorbește despre gândirea lui Dumnezeu, despre modul în care El a luat o decizie pentru viitorul creației Sale.
WTT, în schimb, vorbește despre „întru inima Lui”, după cum găsim și în ed. BOR 1988 și 2001.
Pingback: Facerea (cap. 9) | Teologie pentru azi