Teologie pentru azi

O platformă ortodoxă pentru o reală postmodernitate

kayseri evden eve nakliyat eşya depolama kayseri eşya depolama kayseri kiralık asansör kayseri escort

Zi: 13 martie 2013

Teologia Dogmatică Ortodoxă (vol. 1) [29]

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

 *

 Teologia Dogmatică Ortodoxă

O expunere sistematică a învățăturii ortodoxe

în contextul religios, cultural și științific al lumii de astăzi

*

vol. 1

***

Domnul trimite săgeți, împrăștie fulger și îi uimește pe oameni [22, 15]. Și s-au văzut ieșirile mării și s-au descoperit temeliile lumii atunci când Domnul a certat. Pentru că toate acestea s-au produs din cauza „suflării duhului mâniei Lui” [22, 16]. Iar mânia Lui tulbură creația Sa.

Însă Domnul „a trimis dintru înălțime” și l-a luat pe David și l-a scos din „ape multe” [22, 17]. L-a salvat de vrăjmașul lui cel puternic, de cei care îl urau și erau mai puternici decât el [22, 18].

Domnul a fost sprijinul [epistirigma] lui David [22, 19]. El l-a scos întru loc larg [is platismon]. L-a izbăvit pentru că a binevoit [efdochisen] în el [22, 20]. Domnul l-a răsplătit după dreptatea sa și după curăția mâinilor lui [22, 21, 25].

Căile Domnului trebuie păzite [22, 22]. Căci El are judecățile și dreptățile Lui [22, 23]. Și El cu cel Sfânt Se sfințește și cu bărbatul desăvârșit Se desăvârșește [22, 26]. Pentru că Domnul este cu ei pururea iar sfințenia nu are limite.

În 22, 27, LXX afirmă că Domnul este ales pentru cel ales și strâmb/ îndărătnic pentru cel strâmb/ îndărătnic. Pentru că starea noastră interioară decăzută ne deformează concepția despre Dumnezeu.

MGK nu vorbește despre omul ales ci despre cel curat. VUL confirmă varianta LXX vorbind despre electo [ales] și perverso [strâmb/ îndărătnic/ stricat/ pervertit].

Domnul mântuiește poporul sărman/ umil [ton laon ton ptohon] [22, 28] și smerește ochii ridicați [22, 28], insolenți. În ed. Biblia 1688: „ochii mândrilor”, meteoron de la 22, 28 fiind tradus în sensul său metaforic.

Domnul este luminătorul [o lihnos] nostru și El face să strălucească/ să lumineze întunericul nostru [22, 29][1].

Iar David, în Domnul, aleargă ușor înarmat și în Dumnezeul lui sare zidul [22, 30]. Căci El este tare și calea Lui e fără pată. Cuvântul Domnului e puternic și el arde. Pentru că Domnul e apărătorul tuturor celor care se încredințează întru El [22, 31].

Și în 22, 32 și 22, 33, Domnul e numit Cel tare.

Nimeni nu e tare ca El. Căci Dumnezeul nostru este Creatorul/ Făcătorul [Ctistis] lumii [22, 32]. Și astfel tăria Domnului e creatoare și proniatoare în același timp, pentru că Dumnezeu ține în existență ceea ce a creat.

Cel tare și puternic este puterea/ tăria lui David și Cel care a scos fără pată calea lui [22, 33]. El pune picioarele lui David ca ale cerbilor, căci îl pune peste cele înalte [22, 34].

Domnul îl învață să lupte [22, 35]. Pentru că El i-a dat scutul mântuirii și înmulțire [22, 36] tăriei sale. Îi lărgește pașii și nu-l lasă să se clatine [22, 37]. Pentru că Domnul îl ajută să-și învingă vrăjmașii [22, 38-41; 22, 49].

El îl mântuiește de la moarte și îl pune „întru capul neamurilor” [22, 44]. Pentru că Domnul e viu și e Păzitorul lui David, pe Care el Îl binecuvintează [22, 47].

Însă atributul lui Dumnezeu de Păzitor [filax]  e prezent în LXX numai în II Samuil și are 4 ocurențe. Prima dată în II Sam. 22, 3, de două ori în 22, 47 și ultima: în 23, 3.

Dar în cultul ortodox, Dumnezeu e numit adesea ca Păzitor al nostru. De aici și Îngerii și Sfinții sunt numiți păzitori ai noștri, pentru că ne apără, cu harul lui Dumnezeu, de păcate și de vătămările din partea demonilor.

Dumnezeu Se va înălța și El este Păzitorul mântuirii noastre [22, 47]. El e tare și îl răzbună pe David și învață poporul aflat sub conducerea lui [22, 48]. De aceea El se va mărturisi Domnului și va cânta numele Lui și va mări mântuirile și mila Lui [22, 50-51].

În 23, 2, Sfântul David mărturisește, în mod deschis, harisma sa profetică: „Duhul Domnului a vorbit în mine [Pnevma Chiriu elalisen en emi] și cuvântul Lui este pe limba mea [o logos Aftu epi glossis mu]”.

Dumnezeu i-a vorbit lui David și i-a spus despre necesitatea de a se întări frica de Dumnezeu în oameni [23, 3]. „În Dumnezeu e lumina dimineții” [23, 4], pentru că lumina stă în puterea Lui. Căci El e tare [23, 5] și dă „mântuire mare” [sotirian megalin] [23, 10] oamenilor.

Însă urgia Domnului [orghi Chiriu] se și aprinde [eccaine] [24, 1] în Israil. Pentru ca să pedepsească neascultarea de Dumnezeu.

Înmulțirea poporului e de la Domnul [24, 3]. Iar când Domnul lovește inima lui David, în timpul numărării poporului, atunci el recunoaște că a păcătuit foarte, făcând numărătoarea aceasta pe care n-o ceruse Domnul [24, 10]. Și Îi cere Domnului să lase la o parte nelegiurea aceasta, căci s-a făcut nebun foarte datorită ei [24, 10].

Și cuvântul Domnului a fost către Profetul Gad, văzătorul de Dumnezeu [24, 11] și îl trimite la David să își aleagă o pedeapsă din trei [24, 12].

În 24, 13, Sfântul Gad îl numește pe Domnul: [Cel care] mi-a trimis mie cuvânt. Iar Sfântul David alege să cadă în mâna Domnului, căci foarte mari sunt îndurările [i ictirmi] Lui [24, 14]. Și forma aceasta de plural, îndurările [i ictirmi], cu referire la Dumnezeu, apare pentru prima dată aici, la II Sam. 24, 14, în LXX și de 8 ori cu totul.

Iar David preferă să cadă în mâna lui Dumnezeu decât în mâna oamenilor [24, 14]. De aceea alege pedeapsa morții [24, 14] și Domnul dă moarte în Israel [24, 15]. Însă când Îngerul Domnului a întins mâna lui întru Ierusalim spre a-l strica, „S-a mângâiat [parecliti] Domnul peste răutate” și l-a oprit pe Înger [22, 16].

Și când David Îl vede pe Îngerul Domnului, care lovea în popor, Îi cere Domnului să lovească în el și în casa tatălui său [22, 17]. Iar Gad îi cere lui David să ridice jertfelnic Domnului [22, 18]. Și David îl ascultă pe Gad, pentru că știa că aceasta este porunca Domnului [22, 19].

Când a vorbit cu Orna, David i-a spus acestuia care e scopul ridicării jertfelnicului: încetarea nimicirii poporului [22, 21]. Și cu toate că Orna vrea să îi dea boi în dar [22, 22-23], el îi cumpără și îi aduce ardere de tot [22, 24]. Și după ce David a adus jertfe, „Domnul a auzit/ a ascultat pământul și a oprit nimicirea de deasupra lui Israil” [22, 25].

Pentru că Domnul ascultă poporul credincios când poporul ascultă de Domnul și împlinește poruncile Sale.


[1] Și astfel ne aducem aminte de rugăciunea Sfântului Grigorie Palama, care are tocmai conținutul lui II Sam. 22, 29: „Luminează-mi întunericul! [Fotison mu to scotos·]”, cf. PG 151, col. 566 C. Luminează-mi întunericul interior, adică umple-mă de lumina Ta cea veșnică!

Facerea (cap. 9)

Facerea

*

Traducere și note de

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

*

Traducerea noastră s-a făcut din limba greacă veche, conform: Septuaginta (LXX), ed. Alfred Rahlfs, Ed. Württembergische Bibelanstalt/ Deutsche Bibelgesellschaft, Stuttgart, 1935, inclusă în ediția electronică BibleWorks v. 7.

***

Cap. 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8.

***

Capitolul 9

1. Și a binecuvântat Dumnezeu pe Noe şi pe fiii lui şi le-a zis lor: „Creșteți și vă înmulțiți și umpleți pământul și stăpâniți-l [catachiriefsate] pe el!

2. Și tremurul vostru [o tromos imon] și teama/ frica [o fovos] vor fi peste toate fiarele sălbatice ale pământului și peste toate păsările cerului și peste toate cele care se mișcă pe pământ și peste toți peștii mării. Sub mâinile voastre le-am dat.

3. Și toată reptila [pan erpeton] care este vie [zon] vă voi da-o vouă întru mâncare [is vrosin], [după] cum [și] legumele ierbii [lahana hortu], [care] pe toate vi le-am dat vouă.

4. Numai carne în sângele sufletului [emati psihis][1] nu veți mânca [u fagheste].

5. Pentru [că] și sângele vostru, al sufletelor voastre, îl voi cere din mâna tuturor fiarelor sălbatice. Îl voi cere pe el și din mâna omului, a fratelui [adelfu][2]. Voi cere sufletul omului.

6. Cel care varsă sângele omului, pentru [el] sângele lui va fi vărsat [echitisete]. Căci în chipul [en iconi] lui Dumnezeu l-am făcut pe om.

7. Iar voi creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi stăpâniți-l pe el!”.

8. Și a zis Dumnezeu lui Noe și fiilor lui [dimpreună] cu el, zicând:

9. „Iată, Eu înalț/ ridic [anistimi][3] făgăduința/ legământul Meu [tin diatichin Mu] vouă și urmașilor voștri [de] după voi!

10. Și [cu] tot sufletul viu [care este] cu voi, de la păsări și de la animalele domestice și [de la] toate fiarele sălbatice ale pământului câte sunt cu voi, de la toate care au ieșit din chivot.

11. Și voi pune făgăduința/ legământul Meu către voi și [vă spun că] nu va mai muri [uc apotanite] tot trupul iarăși de apa potopului și nu va mai fi iarăși potop de apă, [care] să strice [tu cataftire] tot pământul”[4].

12. Și a zis Domnul Dumnezeu către Noe: „Acesta este semnul făgăduinței/ legământului [to simion tis diatichis] pe care Eu îl dau între Mine și voi și între tot sufletul viu, care este cu voi, întru neamuri/ veacuri veșnice[5]:

13. Eu pun curcubeul Meu [to toxon Mu] în nor şi va fi întru semnul făgăduinței/ legământului între Mine și pământ.

14. Și va fi în [ziua în care] Îmi voi aduna [sinnefin] norii pe pământ, [că] voi vedea curcubeul Meu în nor.

15. Și-Mi voi aminti de făgăduința Mea [tis diatichis Mu] pe care am făcut-o între Mine și voi și între tot sufletul viu, [care se află] în tot trupul și nu va mai fi iarăși apă întru potop, care să șteargă/ să nimicească [exalipse] tot trupul.

16. Și va fi curcubeul Meu în nor și îl voi vedea, ca să-Mi amintesc făgăduința veșnică [diatichin eonion] între Mine și între tot sufletul viu, [care se află] în tot trupul care este pe pământ”.

17. Și a zis Dumnezeu lui Noe: „Acesta este semnul făgăduinței pe care l-am încuviințat [dietemin] între Mine și între tot trupul care este pe pământ”.

18. Și fiii lui Noe care au ieşit din chivot/ arcă erau: Sim, Ham și Iafet. [Iar] Ham era tatăl lui Hanaan[6].

19. Aceștia trei sunt fiii lui Noe. Din aceștia s-au împrăștiat/ răspândit [diesparisan] [oamenii] pe tot pământul.

20. Și a început Noe, om lucrător al pământului [antropos gheorgos ghis], și a sădit vie.

21. Și a băut din vin și s-a îmbătat și s-a dezbrăcat în casa lui.

22. Și a văzut Ham, tatăl lui Hanaan, dezbrăcarea tatălui său. Și ieșind, le-a vestit [aninghilen] afară celor doi frați ai lui.

23. Și luând Sim și Iafet o haină, au pus-o pe cei doi umeri ai lor și au mers cu spatele și au acoperit dezbrăcarea tatălui lor. Și fața lor a căutat în spate [opistofanes] și n-au văzut dezbrăcarea tatălui lor.

24. Și s-a trezit Noe din vin[7] și a cunoscut ce îi făcuse lui fiul lui mai tânăr.

25. [Și Noe] a zis: „Blestemat este Hanaan, fiul. Slujitor va fi fraților lui”.

26. Și [Noe] a zis: „Binecuvântat este Domnul Dumnezeul lui Sim și Hanaan îi va fi slujitor acestuia.

27. Să lărgească [platine] Dumnezeu lui Iafet și să locuiască [acesta] în casele lui Sim iar Hanaan să se facă slujitorul lor”.

28. Și a trăit Noe după potop 350 de ani.

29. Și s-au făcut toate zilele lui Noe 950 de ani și a murit.


[1] În ed. BOR 1988: „Numai carne cu sângele ei, în care e viaţa ei, să nu mâncaţi”. În ed. BOR 2001: „Numai carne cu viaţa ei – sângele – să nu mâncaţi”.

[2] Domnul arătând prin aceasta unitatea de ființă a neamului omenesc. Că toți suntem frați unii cu alții și că toți suntem responsabili pentru viața celorlalți.

[3] În ambele ediţii românești avem de-a face cu verbul a încheia.

[4] Pentru că potopul descris de cartea Facerea a fost unul general, planetar, a cuprins întregul pământ şi nu a fost unul local.

[5] BOR 1988: „Iată, ca semn al legământului, pe care-l închei cu voi  şi cu tot sufletul viu ce este cu voi din neam în neam şi de-a pururi”. Ed. BOR 2001: „Iată semnul legământului pe care Eu îl fac cu voi şi cu toată fiinţa vie care este cu voi, din neam în neam şi de-a pururi”.

[6] În ed. BOR 1988 și 2001: Canaan.

[7] Pentru că beția te face să fii plin de urmările alcoolului și nu de rațiune. Ești plin de vin, vin care îți înlocuie gândirea dreaptă.

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén

konya escort eskişehir escort izmit escort bursa escort halkalı escort
ücretsiz porno