Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

 *

 Teologia Dogmatică Ortodoxă

O expunere sistematică a învățăturii ortodoxe

în contextul religios, cultural și științific al lumii de astăzi

*

vol. 1

***

Domnul Dumnezeu caută spre rugăciunea noastră și ascultă bucuria celor credincioși [8, 28]. Și ochii Lui sunt deschiși întru casa Lui ziua și noaptea [8, 29]. Căci El ascultă rugăciunea care se face în casa Lui/ în templu [8, 29-30].

Și Sfântul Salomon leagă prezența harică a lui Dumnezeu în templu de prezența Lui în cer în 8, 30, atunci când spune: „Și Tu vei asculta în locul sălășluirii Tale în cer și vei face și milostiv vei fi [Si isacusi en topo tis catichiseos Su en urano che piisis che ileos esi]”. Pentru că El privește spre pământ și spre casa Lui și e prezent în ea prin slava Lui, pentru că El e prezent în întreaga Lui creație prin slava Sa.

El ascultă din cer și face și judecă pe Israil [8, 32, 34]. Și dă celui nedrept după nedreptatea lui și celui drept după dreptatea lui [8, 32]. Însă cu cei care își recunosc păcatele și se roagă Lui, El va fi milostiv cu păcatele lor [8, 34].

Cerul se oprește și nu mai dă ploaie din cauza păcatelor oamenilor [8, 35]. Și neplouarea e o smerire a noastră din partea Domnului [8, 35].

Domnul ne arată calea cea bună [tin odon tin agatin] pe care trebuie să mergem [8, 36]. Și El este Cel care dă ploaie pe pământ [8, 36].

În 8, 39 și 8, 43 se adaugă ceva textului de la 8, 30 pe care l-am prezentat mai sus: „Și Tu vei asculta din cer, din gata/ pregătitul [ex etimu] lăcașul Tău și milostiv vei fi”. Căci locașul Lui deja pregătit e locașul Său cel veșnic.

Domnul dă oamenilor după faptele lor, după cum le cunoaște inimile lor [8. 39]. Căci doar El cunoaște inima tuturor fiilor oamenilor [8, 39]. Și e pentru prima oară în LXX când se subliniază cunoașterea tuturor inimilor oamenilor de către Dumnezeu. Adică atotștiința Sa în ceea ce privește viața interioară a oamenilor.

De aceea e nevoie de temerea de Dumnezeu în toată viața noastră [8, 40].

8, 42, în MGK, e mai extins decât în LXX. Și în MGK găsim sintagmele: „mâna Ta cea tare” [tin hira Su tin cratean] și „brațul Tău cel întins” [ton brahiona Su ton exiplomenon].

Iar străinul va fi ascultat și el dacă va veni în casa Domnului [8, 43].

Căci trebuie să cunoască toate popoarele numele Domnului și să se teamă de El [8, 43]. Fiindcă numele Domnului e chemat peste casa Lui [8, 43]. Și observăm aici dorința lui Salomon de a universaliza cultul lui Dumnezeu din Ierusalim. Dorința ca Ierusalimul să devină centrul de închinare al umanității.

Domnul face dreptate celor care se roagă către El [8, 45]. Iar păcatul e făcut în relație cu Dumnezeu, pentru că păcatul Îl vizează pe El. De aceea, „vor păcătui  Ție”[8, 46]. Însă, în comparație cu Dumnezeu, „nu este om care să nu greșească [uc estin antropos os uh amartisete] [8, 46].

Dar când oamenii vor păcătui Domnul „îi va da pe ei înaintea vrăjmașilor” lor [8, 46, cf. LXX]. În MGK, la 8, 46, există și amănuntul că Domnul „îi va urgisi întru ei” [orghistis is aftus]. Și tocmai pentru că El îi va urgisi, îi va da pe mâna vrăjmașilor lor [8, 46, MGK]. Iar vrăjmașii îi vor duce în robie [8, 46, LXX].

Însă scăparea din robie se face prin întoarcerea inimilor, prin pocăință și prin recunoașterea greșelilor în fața lui Dumnezeu [8, 47-48]. Căci pocăința, ca și păcatul, se face în relație cu Dumnezeu.  Și când se vor întoarce către Domnul, în toată inima și în tot sufletul lor, El îi va dezrobi [8, 48].

Domnul e milostiv și îi face și pe oameni milostivi cu cei care se pocăiesc [8, 50]. Căci ochii și urechile Sale sunt deschise în rugăciunea celor credincioși [8, 52].

Salomon binecuvintează pe Domnul pentru că El a dat odihnă lui Israil [8, 56]. Și a înțeles că nu a rămas niciun cuvânt bun spus de Domnul în mâna lui Moise, care să nu coincidă [u diefonisen]/ care să nu se fi împlinit [8, 56]. Pentru că Salomon era conștient de faptul că cuvintele lui Dumnezeu se împlinesc în viața lui Israil.

Salomon vrea ca Domnul să fie cu ei cum a fost și cu părinții lor [8, 57]. Iar a fi cu poporul lui Israil înseamnă ca Domnul să nu-i lase/ să nu-i lepede de la El/ să nu-i părăsească/ să nu-i abandoneze [mi engatalipito] și să nu Se întoarcă [apostrepsito] de la ei [8, 57]. Pentru că relația e față către față, presupune comunicarea directă, iar întoarcerea Lui de la ei înseamnă părăsirea lor.

Dar pentru a rămâne cu noi trebuie să plecăm inimile noastre către El, să mergem în toate căile Lui și să păzim toate învățăturile și poruncile Lui, pe care le-a poruncit părinților noștri [8, 58].

În 8, 59, Salomon consideră cuvintele rugăciunii ca „apropieri către Domnul [enghizontes pros Chirion]”. Și aceste apropieri sfinte de Domnul, adică rugăciunile, sunt cele care „fac dreptatea” [tu piin to dicheoma] noastră [8, 59].

Din nou despre universalizarea credinței lui Israil, pentru că trebuie să cunoască toate popoarele pământului că Domnul Dumnezeul lui Israil este Dumnezeu și nu mai există altul [8, 60].

Inimile noastre trebuie să fie desăvârșite [telie] către Domnul Dumnezeu, pentru ca în mod sfânt [osios] să mergem în poruncile Lui și să le păzim pe ele [8, 61].

Praznicul [tin eortin] se face înaintea Domnului Dumnezeu [8, 65]. Și cei care participă la el trebuie să se bucure și să aibă inimă bună pentru bunătățile pe care le face Dumnezeu oamenilor [8, 66].

Domnul i Se arată lui Salomon pentru a doua oară [9, 2]. Bineînțeles, i Se arată în vedenie. În mod extatic. Și îi spune că a auzit glasul rugăciunii lui și că i-a făcut lui după toată rugăciunea sa [9, 3]. Căci a sfințit casa Lui, ca să stea numele Său acolo întru veac și vor fi ochii și inima Lui acolo în toate zilele [9, 3].

La 8, 52 a fost vorba despre ochii și urechile Lui. Aici, la 9, 3, pentru prima oară, se vorbește în binom despre ochii și inima Lui.

Iar El cere de la noi să mergem înaintea Lui „în sfințenia inimii și în dreptate” [en osiotiti cardias che en eftititi ] [9, 4], făcând toate poruncile Lui [9, 4].

Domnul va ridica tronul lui Salomon peste Israil întru veac [9, 5], dacă va împlini voia Lui. Dar dacă va sluji la alți dumnezei [9, 6], Domnul îl va îndepărta pe Israil de pe pământul pe care i l-a dat și va lepăda de la fața Lui casa/ templul și îl va face pe Israil să fie pe cale de dispariție și întru vorba tuturor [9, 7].

Și cei care vor vedea casa Lui înaltă părăsită se vor minuna pentru ce a făcut Domnul cu ea și cu pământul lui Israil [9, 8-9]. Pentru că El îi va părăsi tocmai pentru că ei L-au părăsit pe El [9, 9]. Și părăsirea noastră de către Dumnezeu este un rău/ o nenorocire [tin cachian] [9, 9].

Regina Saba/ Sava [vasilissa Sava] Îl binecuvintează pe Domnul Dumnezeu că l-a pus pe Salomon pe tronul lui Israil [10, 9]. Și totodată afirmă faptul că din iubirea [dia ton agapan] Domnului pentru Israil a devenit rege Salomon, pentru „a face judecată în dreptate” [10, 9].

Din 10, 24 aflăm că toți regii pământului căutau fața lui Salomon ca să audă înțelepciunea [tu acuse tis froniseos] pe care Domnul i-a dat-o în inima lui [en ti cardia aftu].

Însă, datorită femeilor lui [11, 1-2, LXX și 11, 1-3 MGK], la vremea bătrâneții, Salomon nu a mai avut inima lui desăvârșită cu Domnul Dumnezeu [11, 4]. Și slujind idolilor [11, 5-7, LXX], el a făcut rău înaintea Domnului și nu a mai mers după Domnul ca David, tatăl său [11, 8, LXX].

De aceea Domnul l-a urgisit [orgisti] pe Salomon, pentru că și-a abătut [execlinen] inima lui de la Domnul Dumnezeu [11, 9]. Și îi vestește acestuia că îi va rupe regatul [11, 11] în timpul fiului său [11, 12].

Domnul îi ridică lui Salomon un potrivnic [satan]: pe Ader Idumeul [11, 14]. Și la 11, 14 avem singurele două ocurențe ale lui satan în LXX.

În MGK avem antipalon [care înseamnă tot potrivnic, vrăjmaș, dușman] care are 3 ocurențe: I Sam. 2, 32, I Reg. 11, 14 și I Reg. 11, 23. Și în această ediție, la 11, 23, aflăm că Dumnezeu i-a ridicat lui Salomon alt potrivnic, după Ader, și anume pe Rezon, fiul lui Eliada.

Profetul Ahias Silonitul [11, 29] îi vestește lui Ieroboam faptul că Domnul îi va da 10 sceptre [11, 31], adică 10 neamuri ale lui Israil iar celelalte două vor fi ale lui Salomon [11, 32]. Căci aceasta e pedeapsa pentru idolatrie [11, 33].

În MGK, la 11, 36, aflăm că cele două seminții ale lui David sunt lumină [lihnon] înaintea Lui în Ierusalim. Și tot aici, la 11, 39, folosind un cuvânt unicat în MGK, cacuhisi, Domnul anunță că va face rău/ va chinui seminția lui David dar nu pentru totdeauna.

Did you like this? Share it: