Traduceri patristice

*

vol. 4

 *

Traduceri și comentarii de

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

și

Dr. Gianina Maria Cristina Picioruș

***

Sfantul Isidor al Sevillei

Sfântul Isidor, Arhiepiscopul  Sevillei

(n. c. 560-636, † 4 aprilie,

pomenit pe 4 aprilie în Biserica Ortodoxă)

*

Istoria regilor

goți,  vandali  și

suevi

 *

Prima parte, a doua, a 3-a, a 4-a.

***

32. Astfel, după ce Recchiarius a fost ucis și mulți dintre cei care au supraviețuit bătăliei anterioare s-au predat și, cu toate acestea, unii dintre ei au fost uciși, regatul suevilor a fost aproape distrus în întregime.

Însă rămânând suevii, care locuiau în cea mai mare parte a Galliei, s-a ridicat fiul lui Massila, care se numea Masdra[1], ca rege al lor.

Și astfel a restaurat regatul suevilor.

După uciderea lui Recchiarius, Theudericus a plecat ca învingător din Gallaecia[2] spre Lusitania[3]. Și pregătindu-se să jefuiască orașul Emeritensem [Mérida[4]] a fost îngrozit de minunile Sfintei Mucenițe Eulalia[5]. [Fapt pentru care] el a plecat imediat împreună cu întreaga armată și s-a întors în Gallia.

33. Însă, foarte curând, el și-a trimis o parte din armată, condusă de Ceurila, în provincia Baetica, și o altă parte, condusă de Singericus și Nepotianus, în Gallaecia. Ei i-au hărțuit pe suevi la Lucum  [Lugo[6]] cu violente jafuri.

În Gallia, Agrippinus, conte [comes] și cetățean roman, și un rival al contelui roman Aegidius, a renunțat la [cetatea] Narbona [în favoarea lui] Theudericus, în sensul de a câștiga ajutorul goților.

După câțiva trimiși/ ambasadori [legati] către Remismundus, fiul lui Masdra și regele suevilor, [aceștia][7] au venit la Theudericus cerând pacea și prietenie. În același fel  Theudericus i-a trimis pe ei[8] înapoi, la Remismundus, cu arme și daruri și, de asemenea, i-a trimis o soție, pe care Remismundus o putea avea.

De asemenea, Theudericus l-a trimis pe Sallanes ca un alt ambasador către Remismundus. Însă atunci când el[9] s-a reîntors în Gallia a aflat că Theudericus fusese ucis de fratele lui, Euricus[10].

34. În anul 504 [466] [d. Hr.], în al 8-lea an al domniei lui Leo[11], Euricus a succedat la domnie printr-o crimă identică cu a fratelui său. Și a domnit 17 ani.

Și după ce a ajuns să domnească printr-o astfel de crimă, el a trimis ambasadori la împăratul Leo și, fără amânare, a devastat regiunile Lusitaniei printr-un mare atac.

Apoi a trimis o altă armată și a luat Pampilona [Pamplona[12]] și Caesaraugusta [Zaragoza[13]] și a adus Hispaniam Superioară  sub puterea sa.

De asemenea, el a distrus printr-o invazie a armatei sale regiunea nobiliară a Tarraconensis-ului [a Aragonului[14]], care i s-a opus lui.

Și după reîntoarcerea sa în Gallia a dobândit, prin luptă, cetățile Arelatus [Arles] și Massilia [Marseille[15]] și le-a adăugat pe amândouă la regatul său.

35. Într-o zi [însă], când goții erau adunați să convorbească [in colloquio], au găsit [de cuviință] ca partea din fier sau marginea armelor lor, pe care ei le purtau în mâinile lor, să fie [de culoare] verde, roz, galben sau neagră, înfățișarea fierului fiind schimbată nu pentru puțin timp.

Sub acest rege[16], goții au început să aibă hotărâri de legi în scris[17], căci înainte de acestea ei se foloseau doar de obiceiuri [moribus] și obișnuință [consuetudine].

Regele Euricus a murit în Arelatus de moarte naturală.

36. În anul 521 [483] [d. Hr.], în al 10-lea an al domniei lui Zenon[18], după moartea lui Euricus, Alaricus[19], fiul său, a fost numit conducător al goților în cetatea Tolosana [Toulouse[20]]. El a domnit 23 de ani.

Împotriva lui, Fludujus [Clovis[21]], conducătorul francilor, care aspira la regatul Galliei, a purtat război [cu el] cu ajutorul burgundionilor [burgunzilor[22]].

Și după ce au pus pe fugă[23] forțele goților, în cele din urmă le-au distrus și au ucis pe însuși regele [got] la Pictavium [Poitiers[24]].

Însă Theudericus, regele Italiei, auzind de moartea ginerelui său[25], imediat a părăsit Italia și i-a zdrobit pe franci, recuperând o parte din regatul pe care forțele vrăjmașe îl ocupaseră, și restaurând astfel autoritatea goților [în Gallia].

37. În anul 544 [506] [d. Hr.], în al 17-lea an al domniei lui Anastasius[26], Gisaleicus[27], fiul regelui anterior și al unei concubine, a devenit stăpânitor la Narbona[28].

El a domnit pentru 4 ani. Și pentru că a fost de origine joasă, el a avut parte de neplăceri și indolență.

Astfel, când această cetate[29] a fost jefuită de Gundebadus, regele burgundionilor, acest bărbat[30], foarte disprețuit de ai lui și cu o mare pierdere din oamenii lui, a venit spre Barcinona [Barcelona].

Și a stat acolo până ce a fost dat afară de puterea regală a lui Theudericus, pe motiv că a dezonorat locul său de refugiu.

38. Apoi el[31] a plecat spre Africa și a cerut ajutorul vandalilor în restaurarea regatului său.

Iar când nu a obținut ajutorul lor, el s-a întors repede din Africa și de teama lui Theudericus a mers în Aquitania.

După ce s-a ascuns acolo pentru un an, s-a întors în Hispania, unde, după ce a avut loc bătălia de la cele 12 mile de Barcinona, el a fost pus pe fugă [de Ebba, generalul regelui Theudericus][32].

El a fost capturat de cealaltă parte a râului Druentius [Durance[33]], în Gallia, și a pierit, fiind astfel dezonorat și după moartea sa.

39. În anul 549 [511] [d. Hr.], în al 21-lea an al domniei lui Anastasius, Theudericus cel Tânăr, care a fost făcut consul și rege în Roma de împăratul Zenon, și după uciderea lui Odoacru[34], regele ostrogoților, învingându-l pe fratele lui, Honoulf, și punându-l pe el să lupte dincolo de hotarele Danubiului [Dunării], a domnit în Italia pentru 18 ani.

Apoi a luat domnia Hispaniei pentru 15 ani, după moartea lui Gisaleicus, regele goților.

Și pe când trăia, acesta l-a lăsat [rege] pe nepotul lui, Amalaricus[35].

Apoi el s-a întors în Italia și a domnit pentru ceva vreme în mod prosper. Datorită lui cea mai mare parte a Romei a fost restaurată. Pentru că el a restaurat zidurile și din această cauză a dobândit o statuie aurită [inauratam statuam] din partea senatului [roman].


[1] În textul latin era Maldra. Și pentru că în pasajul 33 cât și în ediția engleză avem Masdra, am corectat aici numele acestuia.

[7] Ambasadorii au venit cu răspuns pozitiv de la Remismundus.

[8] Pe ambasadori.

[9] Sallanes, ambasadorul.

[10] A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Euric.

[16] Sub regele Euricus.

[17] Au început să aibă legi scrise.

[23] Francii și burgunzii.

[25] A lui Alaricus, regele goților.

[29] Narbona.

[30] Gisaleicus.

[31] Același Gisaleicus.

[32] Fragmentul din paranteze se regăsește numai în ediția engleză.

Did you like this? Share it: