Dante, Divina Comedie [9]

Dante, Divina Comedie, în traducerea lui George Coșbuc, ediție îngrijită și comentată de Ramiro Ortiz, Ed. Polirom, 2000.

*

Prima parte, a doua, a treia, a patra, a cincea, a șasea, a șaptea, a opta.

Cercul al nouălea e grozava văgăună pe care stă proptit tot Iadul/ Dunărea și Donul/ Lacul de gheață în care stau osândiții/ p. 260.

„al gheții vad”, „gerul cel de veci”/ p. 263.

Dante trage de păr un osândit pentru a afla cine este/ p. 264.

Un osândit mănâncă din ceafa altuia, pentru că fusese lăsat să moară de foame împreună cu fiii lui/ p. 265 ș. u.

„Păminte” [vocativul din limba veche]/ p. 270.

„Pe câmpul ghieții”, Virgil i-l arată pe Dis/ Satana, „cel ce-a fost o culme-a frumuseții” și care acum e „stârpitură” și „din el se scurge-a lumii întregi-ordură”/ p. 276.

Satan are trei fețe și aripi de liliac/ Cu cele trei guri mânca trei oameni, dintre care unul era Iuda, iar ceilalți doi Brutus și Casius, care au complotat împotriva lui Cezar/ p. 276-278.

Virgiliu și Dante ies din Iad urcându-se pe Satan ca pe o scară/ p. 278.

Și cu aceasta am terminat Infernul…