Istorie III. 4
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș
*
Istoria începe
de oriunde
o privești
*
Vol. 3
*
***
***
13. Caracterul românesc
În ziua de 31 martie 1941, Gheorghe I. Brătianu[1] conferenția despre Destinul românesc[2].
Conferință în care spune la un moment dat: „elementele permanente ale trecutului [nostru]…ne arată la conducătorii noștri de odinioară o modestie creștinească, atât de deosebită de trufia semeață a altora, o mărginire realistă la dreptul și la pământul țării, îndepărtând visurile de stăpânire împărătească ale vecinilor; dar aceleași elemente cuprind un sentiment statornic al unei vieți de sine stătătoare și o legitimă mândrie a chemării de sine”[3].
Conștiință creștină, plină de realism istoric și, în același timp, conștiința statorniciei noastre pe aceste meleaguri, care ne face să ne simțim acasă.
*
14. Trei lucruri despre Biserică
Capitolul al 4-lea din Între Orient și Occident[4] e dedicat Bisericii. Bisericii Ortodoxe Române. Paginile 141-159.
Și Neagu Djuvara recunoaște trei lucruri aici:
1. Biserica a fost refugiul românilor („În atâta nesiguranță și nedreptate, de care se lovește pretutindeni și oricând, românul nu are decât o scăpare: Biserica”[5]);
2. Ortodoxia românilor nu poate fi dezlipită de amprenta ei națională („apartenența la ortodoxism se va confunda, în cele din urmă, în subconștientul popular, cu sentimentul național”[6]);
3. Biserica a protejat cultura („Biserica, în pofida păcatelor și a cusururilor ei, rămâne, ca în Evul mediu occidental, singurul refugiu al culturii”[7]).
*
15. Hașdeu despre Talmud
În 1866 Hașdeu scria un studiu despre Talmud[8].
În care începe prin a spune, că „ovreii sunt un vierme intestinal, ce ne roade pe noi drept la inimă”[9]. De aceea se ocupă de Talmud[10]…
Evreii au crescut „din sudoarea străină”[11], pentru că au fost „desțerați”[12]. Lăsați fără țara lor.
„Judanii”[13] pentru jidani. Iar Talmudul este legea rabinilor, care e o alta decât cea a Sfântului Moise[14].
Nu există unitate de opinie în Talmud[15], pentru că „rabbini sunt legislatori egali în putere”[16].
Iar Talmudul nu e doar cel scris, ci și cel oral, pentru că el cuprinde totalitatea comentariilor rabinice la Scriptură[17].
Și acesta s-a putut face, deoarece au transformat instituția rabinului într-o „sacră autoritate pentru judaismul întreg”[18].
Pentru că rabinul se consultă, în tot ceea ce spune, „cu însuși Dumnezeu”[19].
Din acest motiv, concluzionează Hașdeu, Talmudul este „un chaos monstruos”[20], care ne scârbește, ne irită dar ne și amuză[21], când observăm „la ce grad de absurditate se pogoară o minte necultă sau o inimă rătăcită”[22].
Și de la p. 18 încep ironiile la adresa Talmudului. Prima ironie: Talmudul spune că un rabin poate crea un vițel și chiar un om. În a doua ne explică, pe baza Talmudului, de ce rabinii au hainele murdare: „pentrucă le pătează dracul, din ură către religiunea judaică”[23].
Rabinii nu acceptă neevrei decât „în urma unor formalități francmasonice”[24]. Iar rabinii nu pledează pentru „fraternitate umană” și nici pentru ospitalitate și liberalism[25].
Căci Dumnezeul lor e unul „curat Ovreesc, iubind numai pe Israeliți, [și fiind] nepăsător și fără milă pentru rămășița [/cealaltă parte a] neamului omenesc”[26].
În p. 27, autorul amintește faptul că în rugăciunea de dimineață, credincioșii evrei folosesc 4 verbe împotriva neevreilor: dezrădăcinează, surpă, dărâmă și nimicește, Doamne, pe neevrei.
De aceea Dumnezeul rabinilor e un Dumnezeu care promovează „separatismul național”[27]. Iar Messiahul așteptat de ei nu are o altă misiune decât pe aceea de a-i nimici pe toți neevreii de pe fața pământului[28].
Și pentru că rabinii L-au făcut pe Dumnezeul lor evreu[29], ei au stipulat în Talmud că doar evreul e om[30]. De aceea aproapele evreului e doar un alt evreu[31].
Și Talmudul îi declară pe creștini păgâni dar nu și pe mahomedani[32]. De aceea noi, creștinii, suntem considerați idolatri de către Talmudul evreiesc și blestemați[33].
Iar autorul se întreabă pe drept, de ce mai vor evreii să trăiască printre creștini[34], dacă ne consideră „niște simple dobitoace, și încă mult mai inferioare vitelor din turma lui Mahomet”[35].
În p. 38 autorul citează Talmudul cu un text prin care evreii sunt învățați să-i persecute religios pe creștini[36].
Iar în ultima pagină, Hașdeu spune că Talmudul pedepsește cu moartea pe creștinul care îl citește[37]. Însă el a scăpat cu viață…
*
16. Serviciile pendinte[38] la 1938
Secretariatul general al primăriei municipiului București, registratura și arhiva se aflau pe strada N. Filipescu, nr. 21[39].
Abatorul comunal era pe strada Splaiul Unirii, nr. 178. Administrația era pe strada Moșilor, nr. 313.
Dacă aveai nevoie la cadastru te duceai pe strada N. Filipescu, nr. 23.
Serviciul ecarisaj [care stârpea câinii vagabonzi] era pe Splaiul Unirii, nr. 186.
Direcția financiară și casieria centrală: str. Lipscani, 110 bis, serviciul licitații: strada Vasile Boerescu, nr. 13, eforia [administrația] sanitară: strada Slătineanu, nr. 19, fostă Nisipari[40].
Existau 4 primării „de sector” în București în 1938 și fiecare primărie avea culoarea ei.
Primăria sector 1 avea culoarea galben și își avea sediul în Piața Amzei. Pe strada Sfânta Vineri, nr. 51 își avea sediul primăria sector 2, care avea culoarea negru.
De culoare albastră era primăria sector 3, care își avea sediul pe Calea Rahovei, nr. 39. Iar de culoare verde era primăria sector 4, care își avea sediul pe strada Banu Manta, nr. 52.
Toate numerele de telefon ale primăriilor și ale sucursalelor acestora erau formate din 5 cifre. Primăria sector 2 avea ca număr de telefon 4. 44. 80 iar serviciul de salubritate al sectorului 4, care era pe strada Berzei, nr. 25, avea numărul de telefon 3. 58. 10[41].
[2] Gheorghe I. Brătianu, Cuvinte către români. Zece conferințe și prelegeri, ediție, studiu introd., note și indice de Ion Toderașcu, Ed. Universității „Al. I. Cuza”, Iași, 1996, p. 81-94. Cartea are 179 p. și costa 5. 300 lei la publicare.
[3] Idem, p. 85-86.
[4] Neagu Djuvara, Între Orient și Occident. Țările române la începutul epocii moderne (1800-1848), trad. [din fr.] de Maria Carpov, Ed. Humanitas, București, 1995, 398 p.
[5] Idem, p. 152.
[6] Idem, p. 153.
[7] Idem, p. 157.
[8] B. Petriceiçu-Hâjdeu, Talmudul ca profesiune de Credință a poporului Israelit. Studiu asupra Iudaismului, Ed. „Biroului universal” Athanasie I. Nițeanu, București, 1916, 40 p.
[9] Idem, p. 5-6.
[10] Idem, p. 6.
[11] Ibidem.
[12] Idem, p. 8.
[13] Ibidem.
[14] Idem, p. 8-9.
[15] Idem, p. 10.
[16] Idem, p. 12.
[17] Idem, p. 14.
[18] Idem, p. 15.
[19] Idem, p. 16.
[20] Idem, p. 17.
[21] Ibidem.
[22] Ibidem.
[23] Idem, p. 19.
[24] Idem, p. 24.
[25] Idem, p. 26.
[26] Ibidem.
[27] Idem, p. 30.
[28] Ibidem.
[29] Idem, p. 32.
[30] Ibidem.
[31] Ibidem.
[32] Idem, p. 37.
[33] Ibidem.
[34] Idem, p. 38.
[35] Idem, p. 37.
[36] Idem, p. 38-39.
[37] Idem, p. 40.
[38] Subordonate. În cazul nostru subordonate primăriei municipiului București.
[39] Monitorul comunal. Organ oficial săptămânal [al Primăriei Municipiului București], anul LXIII, nr. 6, duminică, 6 februarie 1938, p. 2.
[40] Ibidem.
[41] Ibidem.
Pingback: Istorie III. 15 |
Pingback: Istorie III. 34 |
Pingback: Istorie III. 46 |