Lect. Dr. Ovidiu Nicolae Pop-Brâncuși[1] a tradus trei omilii ale Sfântului Patriarh Filotei Kokkinos al Constantinopolului, cf. PG 154, col. 720-729, col. 730-746 și col. 745-765, punându-le sub titlul:

Cuvântare întru preamărirea cinstitei și de viață dătătoarei Cruci. Despre poruncile Domnului nostru Iisus Hristos. Rânduiala ierodiaconiei.

Ele au fost editate în rev. Studii Teologice, ser. a III-a, anul VIII, nr. 3, iulie-septembrie, 2012, București, p. 237-266.

*

I

Pentru că „ne-am despărțit de cea dintâi și dumnezeiască și fericită viață[2], din cauza neascultării protopărintelui”[3], de aceea am avut nevoie de întruparea Fiului[4].

Și S-a întrupat Fiul, ca să ne rezidească Cel care ne-a zidit dintru început[5]. Traducătorul nostru a folosit aici cuvântul plăsmuire și sintagma plăsmuire din nou.

Domnul a dezlegat „prin Cruce și prin moartea Sa judecata și osânda blestemului din vechime”[6]. De la Fac. 3.

Și El S-a făcut blestem pentru noi, pentru că a primit pe Cruce „moartea devenită blestem[7]. Și Și-a întins mâinile Sale pe Cruce „ca să-i cheme la Sine pe toți [oamenii] și să-i unească cu Sine”[8].

Rătăcirea prin văzduh a demonilor, pentru „a-i împiedica pe cei ce se ridică la cer”[9].

Iar Sfânta Cruce este „armă de neînvins” pentru creștinii ortodocși, căci demonii „tremură înaintea Sfintei Cruci și se tem și se ascund, nefiind în stare a privi măcar puțin la pecetea ei”[10].

Păcatul primei femei, prin lemn/ prin mâncarea din pom, a adus moartea omului. Tocmai de aceea Prea Curata Fecioară L-a născut pe Cel ce a murit pentru noi pe Cruce, învingând astfel moartea[11].

Sfântul Botez e apa renașterii noastre[12].

II

Nu se pot mântui cei care nu împlinesc poruncile Domnului[13].

„Liniștea sufletească ține de suferința propriului cuget”[14]. Pentru că pacea duhovnicească este o consecință a pocăinței, a umilinței continue a minții noastre, a părerii de rău pentru tot ceea ce facem rău cât și pentru binele pe care nu-l facem.

„Cel ce-și păzește ochiul curat, prin izgonirea și lepădarea cugetărilor rele și prin privirea către Dumnezeu, a împlinit toate poruncile”[15] Domnului.

Căci putem, „prin harul lui Dumnezeu”, să împlinim toate poruncile Domnului, dacă suntem trezi mereu[16].

Toate fericirile spuse de Domnul au drept scop curăția inimii și smerenia[17]. Căci acestea două cuprind în ele „toată virtutea”[18].

Iar „cel curat în inimă, va fi de bună seamă și smerit, căci smerenia este proprie curăției, iar iubirea și apropierea de Dumnezeu, cu dragoste și bucurie, sunt semne de recunoaștere ale ei”[19].

Finalul e dedicat învierii de obște[20]. Iar fiecare vede slava Lui, „după cum fiecare și-a curățit aici propriul cuget”[21].

          III

Rânduiala privegherii[22].

La începutul Litiei soborul merge în nartex. Și acolo face tămâiere diaconul[23].

La Utrenie, preotul dezbracă felonul, după citirea Sfintei Evanghelii și aduce Sfânta Evanghelie în mijlocul Bisericii, ținând-o în dreptul pieptului, pentru ca toți să vină și să o sărute[24]. Aceasta e rânduiala doar la Privegherea de duminică[25].

La final se face ungerea cu ulei din candelă, numit aici „sfântul ulei”[26].

Iar toate se fac „după datină și după tipic[27].


[2] A Paradisului.

[3] Idem, p. 237.

[4] Ibidem.

[5] Ibidem.

[6] Idem, p. 238.

[7] Idem, p. 238-239.

[8] Idem, p. 239.

[9] Ibidem.

[10] Ibidem.

[11] Idem, p. 240.

[12] Ibidem.

[13] Idem, p. 243.

[14] Ibidem.

[15] Idem, p. 244.

[16] Idem, p. 247.

[17] Idem, p. 248.

[18] Ibidem.

[19] Ibidem.

[20] Idem, p. 250.

[21] Ibidem.

[22] Idem, p. 252.

[23] Idem, p. 257.

[24] Idem, p. 262-263.

[25] Idem, p. 263.

[26] Idem, p. 265.

[27] Idem, p. 266.

Did you like this? Share it: