Istorie III. 8

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

 *

Istoria începe

de oriunde

o privești

*

Vol. 3

*

***

Prima parte, a doua, a 3-a, a 4-a, a 5-a, a 6-a, a 7-a.

***

26. Prima scrisoare

În art. Dosarul „Mircea Eliade”, Adrian Marino spune că a primit prima scrisoare de la Mircea Eliade în ziua de 12 ianuarie 1971[1].

*

27. Însemnările lui Zambaccian

În 2004, LiterNet a publicat 145 de pagini de însemnări biografice[2] ale colecționarului de artă armean Krikor H. Zambaccian[3].

Însemnări grupate pe 21 de capitole.

S-a născut la Constanța în 1889[4]. Studiază la București[5], la 17 ani asculta Beethoven și Wagner[6],  autodidact[7].

În 1918 s-a întors de la Rostov la Constanța[8]. A plecat cu vaporul la Athena și a vizitat Partenonul[9].

Pe Ion Theodorescu Sion l-a cunoscut la Constanța, în 1913[10]. L-a cunoscut și pe poetul Ion Minulescu, care i-a oferit, cu dedicație, volumul Romanțe pentru mai târziu[11].

Ba, mai mult, Minulescu mergea la braț cu el, prin Constanța, în anul 1908, pe când poetul era „funcționar la Administrația domeniilor” și îi recita versuri[12].

Gheorghe Petrașcu i-a făcut un portret în ulei lui Zambaccian, prezentat în p. 33.

Despre Ștefan Luchian spune că nu a mai pictat din 1913, din cauza bolii, care l-a țintuit la pat. Cu 3 ani înainte de moarte[13]…

L-a văzut în 1912, la Paris, pe bizantinologul Charles Diehl[14].

Despre cartierul Sfânta Vineri din București, autorul spune că era „centrul magazinelor de mobile și antichități”[15] la începutul secolului al XX-lea.

Zambaccian a cumpărat cu peste un milion de lire sterline Nud în piesaj, al lui Auguste Renoir și cu peste două mii de lire sterline un portret cu o copilă de la țară, al lui Cézanne[16].

În 1927 a cumpărat Iarna la Barbizon, un tablou al lui Ion Andreescu, cu 150.000 de lei. Adică prețul unui apartament[17].

În 1925, în urma unei licitații, a cumpărat 4 tablouri ale lui Luchian: Autportret, Lăutul, Portret de copil (Vlad Cocea) și Lorica[18].

Însă a cumpărat și Moș Nicolae al lui Luchian cât și Portretul lui Luchian al lui Ressu[19].

În 1930 a cumpărat Intrarea în pădurea de la Fontainebleau, al lui Grigorescu, cu 100.000 de lei. Tabloul Trandafirii albi, al lui Luchian, l-a costat 120.000 de lei în 1932. În 1925 a cumpărat un tablou al lui Petrașcu cu 35.000 de lei și autoportretul său cu 50.000 de lei.

În 1940 a cumpărat de la Virgil Cioflec un tablou al lui Grigorescu și două tablouri ale lui Luchian cu 800.000 de lei[20].

I-a cunoscut pe Ion Barbu[21], pe Tudor Arghezi[22], pe Camil Ressu[23], pe Alexandru Bogdan-Pitești[24]…

Despre tablourile mistuite de foc în p. 78.

Despre Mihail Kogălniceanu autorul spune că „a fost primul colecționar cunoscut de artă populară și el a fost acela care l-a descoperit pe tânărul Nicolae Grigorescu, pe când acesta picta Biserica Mănăstirii Agapia, acordându-i o bursă de stat din bugetul Moldovei ca să plece în străinătate pentru desăvârșirea artei sale”[25].

L-a cunoscut pe Ion Cantacuzino[26], pe Pallady l-a întâlnit în 1919[27], l-a cunoscut și pe Tonitza[28].

Tonitza a pictat 3 ani la Văleni, după care a expus, în 1925, multe dintre tablourile pictate acolo[29].

L-a vizitat prima oară pe Matisse în ianuarie 1933. La Nisa[30]. I-a vizitat atelierul[31].

Tristan Tzara l-a vizitat pe Zambaccian în 1948[32].

În martie 1947 autorul a donat poporului român colecția sa de artă românească[33].

Un gest de mare conștiință și iubire pentru poporul nostru, deși el era armean…

*

28. Pomelnicul Mănăstirii Bistrița

Damian P. Bogdan îl publica în 1941[34], după manuscrisul existent la BAR[35].

Introducerea se termină în p. 43. Paginile 45-46: prescurtări slavone. În p. 49 începe textul pomelnicului în slavonă și în p. 82 se termină.

Textul tradus: p. 85-120. Cel care ne interesează de fapt.

Un rezumat în franceză: p. 121-124. Indice: începând cu p. 125.

Pomelnicul începe cu numele domnului Bogdan Voievod[36]. După care sunt amintiți voievozii: Lațco, Costea, Petru, Roman, Ștefan, Iuga…iar despre Alexandru Voievod spune că e „adevăratul ctitor al acestui sfânt locaș”, alături de fratele său Bogdan, Anastasia, Maria, Ana, Maria, Vasilisa și Anastasia[37].

Când se ajunge la familia Sfântului Ștefan cel Mare sunt pomeniți, alături de Sfântul Voievod Ștefan, Bogdan, Oltea, Alexandru, Iliaș, Petru, Bogdan, Bogdan Vlad, Olena, Evdochia, Maria, Maria, Mărușca, Ioachim, Ion, Cârstea, Maria și Sora[38].

Anghelina, sora cneajnei Maria. Deica, Marina, doamna Roxanda, Miloș, Grigorie, Despina[39].

Primul arhiereu pomenit este Iosif. Al doilea: Ioan. Primul arhimandrit pomenit este Dionisie[40].

Primul ieromonah pomenit este Ioasaf[41]. Găsim un ieromonah cu numele Cornilie și altul cu numele Dorothei[42].

Primul monah pomenit este Daniil, egumenul[43].

Monahul Gavriil scriitorul, Pimin, Calist, Nicandru, Pantelei, Paisie[44], V[B]enedict, Arsenie, Selevestru, ieromonahul Varnava, Eustatie, Euthimie, Teodor, Palamon, Casian, Teofan, Isaia, Damian, Iov[45], Diomid, Savatie, Teofil, Domentian, Mitrofan, ierodiaconul Macarie, Sinodie, Marco, Euvenalie, Avacum[46].

Nume foarte diverse, unele foarte rare. Eremia, Teoctist, Ezechiil, Moisi, Samoil, Isac, Siloan, monahul Martirie, monahul Leonte, monahul Pavnutie, ierodiaconul Paladie scriitorul, monahul Ioil, monahul Iliseiu, Efrosin, Nectarie, ieromonahul Onofrie[47].

Ifrosin, ieromonahul Sava, ieromonahul Serapion, ieromonahul Hristofor, Gherasim, ieromonahul Mardarie, monahul Varsonofie, Ieroteiu, monahul Anania, Sarapion, Lazar, Manasie, monahul Stafie, monahul Gavrilie[48].

Ieromonahul Epifanie, ieromonahul Nicon, ieromonahul Tarasie, episcopul Laz, Nil, monahul Toma[49], monahul Avxintie, ieromonahul Simeon, ierodiaconul Hrisant, monahul Palade, monahul Avramie, monahul Ghelasie[50], ieromonahul Ioil, monahia Anisia, monahia Mitrodora, monahia Anghelina, monahia Filotia, monahia Marina[51].

Antonida, monahia Melania, monahul Prohor, diaconul Mihail[52], Vâlcea, Jurj, Banciu, Băra, Dan, Dragolia, Costea[53], Stănița, Miclăuș, Toder, Mușa, Trifan, Drag, Goian, Tatomir, Țole, Magda, Stan[54].

Marghita, Petrica, Magdalina, Negrilă, Hanea, Duma, Luca, Motruna, Varvara, Ivan[55], Cupcia, Tecla, Cârstina, Necolae, Olița, Tomșa, Anușca, Parasca, Malina, Iurie, Afendul, Mihăilaș, Lazea, Sima[56], Nechita, Murg, Trif, Cozma, Silioan, Nastia, Vasca, Vladu[57].

Vasilca, Ilea, Moișă, Dobra, Draga[58], Mihail Uricar, Malea, Antim, Dragolea, Petrea, Orâș, Chirion, Arca, Daniil, Voica, Bran[59], Nastasia, Mic, Slav, Cazar, Goleamiță, Nan, Aldomir, Tatu, Albu[60], Doncia, Dragoe, Onța, Șoș, Drăgoi[61].

Dragoslav, Bodiș, Maneș, Roman, Berilă, Grozea, preotul Chiril, Agripina, Șerban[62], Dola, Marin, Lol, Vul, Gât, Teașa, Tatiana, Fetca[63], Cudrea, Comana, Cernei, Hlibco, Onicica[64], Câinamir, Cernat, Hristina, Lupșa, Achean, Uliana, Dod[65].

Solomonia, Anca, Maghița, Sofia, Agapia[66], Ilisafta, Tir, Iacuș, Ioanâș, Solcia, Neaga, Priba, Balș[67], Alb, Lușca, Ban, Ogafia, cneazul Hlib, monahul Misail, ieromonahul Deonie[68].

Pelaghia, Mara, Maxim, Mihul[69], Mărina, Lucoci[70], Tecla, Boba, Frija, Petrea, Chirana, Anton, Iuliana, Andrei[71], Filip, Lucheria, Dragotă[72], One, Băloș, Catrina, Chiriac[73], Marta, Grigorie, Vâscan, Andreica[74].

Irina, poslușnicul[75] Sidor, Nechifor, ieromonahul Evloghie, monahul Zosim, Danil, Marinca, Ievdochia[76], Procopie, Obrejie, Constandin, Gligoraș, Nicola, preoteasa Tudora…ultimul nume de pe pomelnic fiind al ieromonahului Onichie.

O uluitoare panoplie de nume, unele cu o valoare istorică unică.

*

29. O carte în versuri

Poemul în versuri Patima și Moartea Domnului și Mântuitoriului nostru Isus Hristos, al lui Vasile Aaron (1770-1822)[77], în ediția de la 1862[78] are 432 de pagini.

În română, cu litere chirilice.

Și începutul cărții e acesta:

„Tu cerescule Părinte!

Care toate iai aminte.

Cela ce cu sfânta mână

Mai făcut om din țărână,

Și miai dat duh de vieață,

Dândumă lumii în brață:

Mai apoi pentru că foarte

Greșisă omul de moarte,

Ai dat pre Fiiul tau morții

După rânduiala sorții”[79]…

„Fața în foc mio schimbă,

Și tot în foc să preface”[80].

„dirept Judecătoriu”[81], „cântec arhanghelicesc”[82], „Tot locul să luminară/ De a strălucirii pară”[83], „Un sunet foarte frumos,/ Un glas veasăl mângâios”[84], „locul cel cu nevoi”[85], „lucrurile bune”[86], „mare mulțime”[87], „Iuda Iscarioteanul”[88], „holdele ceale frumoase”[89].

„Neaflânduți mângăiere,/ Poftivei tu așa moarte”[90], „mult mai cumplită”[91], „cu nespusă boerie”[92], „Ca săte fac fericit/ Ca pre un Fiiu mult dorit”[93], „cale lungă”[94], „pentru tine de departe”[95], „flacăra cea amară”[96].

„La cealaltă viață/ La întunecoasa ceață”[97], „fără zăbavă”[98], capitolul al 3-lea începe la p. 73, „precum place ție”[99], „răstoarnă și prăpădeaște”[100], „glăsuiești”[101], despre Socrate și despre cum i-a apărut în somn cu „sfat dumnezeesc”…începând de la p. 288.

„Însă fără de folos”[102], „tâmpla[103] cea bisericească”[104], „îngrozite tare foarte”[105], „Hristos cel răstignit”[106], „și tot în sânge scăldat”[107], „puternice și sfinte”[108], „în zadar noi ne trudim”[109], „lipsită de al mieu bine”[110], „toți acum te părăsiră”[111]…