Istorie III. 9

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

 *

Istoria începe

de oriunde

o privești

*

Vol. 3

*

***

Prima parte, a doua, a 3-a, a 4-a, a 5-a, a 6-a, a 7-a, a 8-a.

***

30. Locul lui Anton Pann

În capitolul Anton Pann și datoria iluminării poporului[1], din cartea Ipostaze ale iluminismului românesc[2], Ovidiu Papadima a încercat să stabilească „locul lui Anton Pann în istoria literaturii românești”[3].

Și el înscrie cărțile lui Pann în categoria „cărților populare ale românilor”[4], desemnându-l pe autor ca om de geniu[5].

În pagina următoare îl numește: „o expresie aproape integrală a geniului popular românesc”[6] și un „exponent al folclorului orășenesc al Bucureștilor”[7].

Însă Anton Pann a fost ignorat de „marii săi contemporani”[8], care „nu l-au băgat în seamă”, pentru că nu l-au considerat „scriitor” ci „un povestitor popular”, așa cum l-au considerat membrii Junimii pe Creangă[9].

Dar el a fost un tezaurizator „al graiului viu al oamenilor simpli”[10], un filosof popular care „a definit viața și lumea prin proverbe și zicători”[11].

*

31. Sălășluire rea

În poemul Prefață, cu care începe volumul Scrieri 1, al lui Miron Radu Paraschivescu, din 1969, poetul mărturisea că „un demon sălășluiește”[12] în el.

Și acesta îi pătrunde „gândul ca un ac”[13]. Și îl influențează să considere „că e rău tot ce-am crezut că-i bine”[14], sădindu-i în suflet „răsadul îndoielii”[15]. Toate amănuntele reprezintă realități duhovnicești și nu imaginații.

*

32. Eliade despre Ortodoxie

Ortodoxie se numește articolul publicat de Mircea Eliade în ziarul Cuvântul, în 1927.

În Cuvântul[16], anul III, nr. 924, sâmbătă, 12 noiembrie 1927, p. 1-2. Republicat în Mircea Eliade, Lucrurile de taină, p. 73-76[17].

Și aici el spune că „Ortodoxia e, pentru noi [românii], Creștinismul autentic, care trebuie actualizat în proaspete și calde fapte sufletești. [Căci] trebuie să fim creștini – pentru a găsi un sens vieții”[18].

Iar „Ortodoxia nu ne silește [la] nimic. Faptele pe care le facem sub înrâurirea ei sunt fapte firești, care nu mutilează viața”[19].

De aceea, pe „orice drum ar apuca o conștiință contemporană ajunge la creștinismul ortodox. Poate lucrul acesta se va împlini târziu, spre sfârșit de viață tristă. Dar se va împlini. Și el va fi luminarea de pe urmă”[20].

*

33. Doar de 40 de ani

Deși ni se pare că e dintotdeauna, telefonul mobil a devenit o realitate din aprilie 1973[21]. Inventatorul său fiind Martin Cooper[22], care lucra la Motorola[23].

(imagine)

„Primul model de telefon mobil cântarea nu mai puţin de 1, 4 kilograme și putea fi folosit 35 de minute, după care trebuia încărcat timp de 10 ore”[24] și „se numea DynaTAC (DYNamic Adaptive Total Area Coverage)”[25].

În 1983, primul DynaTAC apărut pe piață costa 3.500 de dolari[26].

În 1990 aveau telefoane mobile doar un milion de americani, pe când în 2011, 87% din populația pământului avea telefon mobil[27].

*

34. Sabbatul vrăjitoarelor

Așa se numește tabloul lui Goya din 1798[28], în care Satana, sub forma unui țap mare, negru, încununat, primește jertfe de copii.

(imagine)

Cei trei prunci, din dreapta, atârnați de un lemn…sunt goi și spânzurați de gât. Însă diavolul dorește jertfă nouă…de la o mamă cu o față ștearsă.

Copilul cadaveric al vrăjitoarei care stă jos, în stânga, arată ce se va petrece cu toți copiii jertfiți Satanei.

Iar Satana pare „mai frumos” decât admiratoarele lui desfigurate…

Ochi mari, drăcești, animalici…

În aer se observă lilieci zburând, care pot fi totodată și demoni.

Totul petrecându-se noaptea…sub o lună în nori…

*

35. Pecețile de pe acte

Pe un act din 22 martie 1645, domnul Vasile Lupu a pus această pecete[29]:

(imagine)

Antioh Cantemir, domnul Moldovei, în data de 13 februarie 1695 a pus următoarea pecete pe un act[30]:

(imagine)

Moise Movilă, tot domn al Moldovei, a folosit următoarea pecete pe 5 decembrie 1631[31]:

(imagine)

(imagine)

În fotografia de deasupra avem pecetea și semnătura Sfântului Mitropolit Varlaam al Moldovei[32]. De pe un act de adeverire din data de 24 septembrie 1634.

Pecetea Sfântului Ștefan cel Mare legată de un hrisov[33]: