Dr. Gianina Maria-Cristina Picioruș

 Creatori de limbă și de viziune poetică
în literatura română:

Dosoftei,
Cantemir,
Budai-Deleanu,
Eminescu,
Arghezi,
Nichita

***

Dumnezeu îi ajută pentru ca să nu fie nevoit să fugă pentru a scăpa „de umbră de om”:

Nime nu mă va-ntiri [goni] să fug la cetăț[i]
Cu șanțuri, cu tare străj[i], cu porț[i] cu lăcăț[i],
Nice m-a-nșira să fug pănă la Edom,
De oaste-npăimat, să scap de umbră de om.
(Ps. 59, 25-2)

Întreaga strofă e o construcție în plan imagistic realizată de Dosoftei.

Avem tabloul unei cetăți întărite realizat numai prin enumerație (șanțuri, străji, porți, lăcăți), procedeu retoric ce – deși nouă ne pare o pictură suprarealistă – susține imaginea inexpugnabilității sitului respectiv.

Enumerarea elementelor de apărare fundamentale ale cetății are însă și alte semnificații.

În primul rând, ele atestă panica sau chiar teroarea celui care caută refugiu.

Cel urmărit verifică mental soliditatea unei fortărețe și proiectează în registru imaginar elementele sale strategice de siguranță. Ele reproduc spectrul fricii și al stresului pe care îl experimentează omul persecutat de inamici și care se regenerează în amintire.

Pe de altă parte însă, ca și în didahiile lui Antim Ivireanul, aceste proiecții au valoare alegorică.

Din nou e foarte probabil ca Dosoftei să fi legat un verset psalmic de o învățătură evanghelică: „Când vă urmăresc pe voi în cetatea aceasta, fugiţi în cealaltă; adevărat grăiesc vouă: nu veţi sfârşi cetăţile lui Israel, până ce va veni Fiul Omului” (Mt. 10, 23).

Cetatea este interpretată însă ca fiind: cetatea virtuții. Când ești împiedicat să faci o virtute, trebuie să cauți să împlinești alta.

Și așa, cetățile nu se termină

S-ar putea însă ca și formula lui Dosoftei, „umbră de om”, să ascundă mai multe sensuri.

Pe de o parte semnifică sentimentul de eliberare al celui care nu simte nici umbră de om, de dușman, în apropiere.

Însă, pe de altă parte, se poate ca Dosoftei să se fi gândit să denumească astfel pe acei vrăjmași aparte, spirituali, la care se referă foarte adesea psalmii (pe care traducerile coresiene îi numesc draci, în loc de vrăjmași, ținând cont de fapt de hermeneutica biblică ortodoxă), și care se țin scai sau…ca o umbră de om.

Așa încât umbră de om s-ar putea să fie Umbră-de-om

Psalmul 61 este, întreg, un cântec, cu ritm, melodie și cu cezură internă (și chiar cu refren), pe care o vom semnala mai jos:

În ce chip nu s-a pleca  /  către Dumnezău
Și i să va cuceri  /  biet sufletul mieu?

Că de la Dânsulu mi-i  / folos ș-agiutori,
Acela mi-i Dumnezău  /  și răzămători.

Cu Dânsul mă sprejinesc  /  și nu m-oi clăti,
Și-n greu ce mi s-a tâmpla  /  El mă va scuti.

Pizmașilor, pănă când  /  veț[i] îmbla zăluz[i],
De veț[i] lega-vă de om,  /  veninaț[i] și cruz[i]?

Și vă puneț[i] de-mproșcat   /  ca-ntr-un zid plecat,
Gândiț[i] că l-iț [îl veți] răsâpi   /  ca un gard stricat.

Și staț[i] de vă sfătuiț[i]   /  prețul să-m[i] schimbaț[i]
Și cu sete alergaț[i]   /  cu rău să-m[i] stricaț[i].

Din rost îm[i] ziceț[i] bine,   /  de mă îmblânziț[i],
Și din inemă cercaț[i]   /  să mă vicleniț[i].

Ce eu tot mă voi pleca  /   cătră Dumnezău,
Și Lui să te cucirești,   /  biet sufletul mieu.

La Dânsulu mi-i să rabd,   /  că mi-i Dumnezău,
Spre folos, spre agiutori,   /  nemutat spre rău.

De Dumnezău m-oi spăsî,   /  și slavă m-va da,
Dumnezău mi-a agiuta,   /  căce-L voi răbda [aștepta].

Deci să nedejduiț[i]   /  spre Dâns, că vă zâc,
Tot soborul creștinesc,   /  cu mare cu mic.

Și inema cătră Dâns   /  toț[i] să vă vărsaț[i],
Că-i a nostru Dumnezău,   /  și să vă rugaț[i].

Iară hiii oamenești   /  văz că sunt deșerț[i],
Și-i văz că sunt mincinoș[i],   /  plini de strâmbătăț[i].

Și cu svatul lor cu tot   /  deșert svătuiesc,
Și cuvântul nu le stă   /  de câte grăiesc.

Pentru-aceea eu vă zâc   /  să hiț[i] înțelepț[i]
Și să nu nedejduiț[i]   /  cătră strâmbătăț[i],

Nice cătră apucări   /  să nu lăcomiț[i],
Nice-n bogățâi ce vin   /  să nu vă uimiț[i].

Că de-aceasta Dumnezău   /  o dat-au ales,
Și de-aceasta de daóri   /  eu am înțăles

Că-i puterea și mila   /  a lui Dumnezău,
Și va-mpărțî tuturor [fiecăruia]   /  după lucrul său.

Did you like this? Share it: