Dr. Gianina Maria-Cristina Picioruș

 Creatori de limbă și de viziune poetică
în literatura română:

Dosoftei,
Cantemir,
Budai-Deleanu,
Eminescu,
Arghezi,
Nichita

***

Ideea că omul persecutat de semenii săi fără conștiință și fără Dumnezeu este „ca un zid plecat” și „ca un gard stricat”  (Ps. 61, 9-10) ne amintește de toposul ruinelor spirituale, dezvoltat în romantism, despre care am mai vorbit cu alte ocazii.

Ca și în psalmul 41, în care dorul de Dumnezeu este exprimat ca „setea” ce „arde-n plămână”, „sete aprinsă”, dar care „varsă-n suflet răceală de gheață” – în termeni paradoxali, așadar, paradoxul constând însă, în primul rând, în exprimarea unor stări eminamente duhovnicești prin comparație cu suferințe psiho-somatice –, la fel în psalmul 62 dorința de a-L vedea pe Dumnezeu este atribuită atât sufletului, cât și trupului:

Că pentru Tine mi să-nsătează
Bietul de suflet, vrând să Te vază,
Cât de ori multe ce Te dorește,
Trupul, mișelul, să schimosește,
Ca-n pustii dese și-nsecetate,
Fără de apă și necălcate.

De m-aș vedea-mă-n svânta Ta casă,
Mișelul suflet s-ar desfăta-să,
Prăvind de-aproape svânta Ta slavă,
Că de-aș vedea-Te fără zăbavă. /…/
Să văz de-aproape svânta Ta față
Și cu mâni tinse să stau la rugă /…/

Atunce, Doamne, s-ar sătura-să
Bietul mieu suflet dintr-a Ta masă.

(Ps. 62, 3-12, 18-19, 21-22)

Relevantă stilistic este imaginea pustiilor „dese și-nsecetate”, care susține comparația setei  trupului după Dumnezeu.

Pentru că ființa umană este o unitate care face ca trupul să fie irigat de dorul și de nevoile sufletului, chiar dacă acestea nu îi sunt proprii.

Așa încât, atunci când sufletul tânjește după Dumnezeu, este mistuit de dorința de a vedea slava Lui („mi să-nsătează/ Bietul de suflet, vrând să Te vază”), și trupul se simte ca în mijlocul unor „pustii dese și-nsecetate/ Fără de apă și necălcate”.

Insistența pentru a descrie pustia – pauperitatea izvoarelor vitale și absența însăși a oricăror forme de viață din spațiul ei – face parte însă din retorica poetică.

Scopul este acela de sublinia consistența suferinței duhovnicești, stringența împlinirii dorului spiritual, mai arzător chiar decât nevoile biologice fundamentale.

Satisfacerea necesității spirituale de a hrăni sufletul cu slava lui Dumnezeu („Atunce, Doamne, s-ar sătura-să/ Bietul mieu suflet dintr-a Ta masă”) este la fel de fundamentală, pentru susținerea ființei umane în viață, ca și împlinirea nevoilor primare/ fundamentale, ale trupului: setea și foamea.

Sufletul spiritual al omului are suferințele sale specifice, care constau în dorul de a-L cunoaște și de a-L vedea pe însuși Izvorul existenței sale: aceasta este foamea și setea lui vitală, pe care, dacă nu le satură, este el, sufletul, ca un trup schimosit în pustiul cel mai arid și mai gol de viață.

De aceea, desfătarea lui este să vadă slava lui Dumnezeu, energiile Lui necreate și veșnice: „Mișelul suflet s-ar desfăta-să,/ Prăvind de-aproape svânta Ta slavă,/ Că de-aș vedea-Te fără zăbavă”.

Din nou, insistența repetitivă este cât se poate de elocventă, iar intensitatea dorului este exprimată prin sugestia grabei, a nerăbdării, cât și prin metafora privirii de-aproape a slavei dumnezeiești: „Prăvind de-aproape svânta Ta slavă,/ Că de-aș vedea-Te fără zăbavă”, „Să văz de-aproape svânta Ta față”.

Cum spuneam și mai devreme, sunt primele poezii ale iubirii de Dumnezeu în limba română.

Și sunt primele poezii ale iubirii

Tocmai de aceea, cum am sesizat și altădată, când neoanacreonticii au avut nevoie de un model românesc pentru a exprima suferințele dragostei, au apelat – într-un mod cam nedeontologic – la Dosoftei și la poezia religioasă.

Și peste timp, când poeții partidului comunist nu știau cum să mai slăvească regimul și pe conducătorii iubiți, au făcut același lucru – apropo de detractorii care știu să fure bine de la cei pe care îi ignoră sau despre care spun că le repugnă.

Mâinile „tinse” care „stau la rugă” indică faptul că vederea/ contemplarea slavei dumnezeiești este urmarea rugăciunii insistente către Dumnezeu, născute de acea secetă a dorului descrisă mai sus.

Did you like this? Share it: