Vrând să uite că e „de la țară” și că burta-i cea mare nu îl arată om cumpătat cu filosofia, Gogu Filosofu, sinecurist de tânăr, încearcă să explice, în lungi discursuri publice, cât de complicat e să nu ai ce spune.

La Sibiu a vorbit despre diferența dintre parabolă și amforă. Accentuând, îndeosebi, asupra părții centrale a amforei, acolo unde sensul metaforic se diferențiază net de cel gongoric.

La Iași: despre parteneriatul dintre socialismul de stânga și hăhăitul de dreapta. Insistând, nevoie mare, asupra faptului că oricând e nevoie de pupincurism, chiar și când vexațiile populare sunt alergice la refrene.

În Valea lui Mitică a vorbit despre indigestia curentă pe care a simțit-o, atunci când parabola a suscitat un non-sens practic…din cauză că școala naște, ca orice școală, și rebeli.

E nesigur din tinerețe.

Nu se regăsește.

Dar îi plac sarmalele…

Bineînțeles un atu important când scrii cărți puține și rare.

Dar Gogu Filosofu tocmai de aceea e apreciat în țara lui de ațipeală: pentru că nu intră în galop în starea de ațipeală a altora.

Își alege cuvintele. Mai se scarpină în barbă. Are un surâs decrepit pe care îl moțăie în stânga și-n dreapta.

Numai că nu știe să le facă pe cuvinte…să poarte adevăruri spre alții.

Poartă numai postrecenzări de sine de un huliganism greu de înghițit și, mai greu, de digerat.

Am înțeles că în legătură cu ultima însăilare auctorială va mai avea deschideri de carte…și de aplomburi și la Urlați, la Chitila, la Hanul lui Manuc, în Bangladeș, în Indochina, în Țara Lalelelor…indiferent dacă americanii nu știu limba română…sau conferențiază vara și nu iarna.

Pentru că Gogu Filosofu, cu morga sa de privitor de sus…la pigmeii pe care i-a întâlnit…sau urmează să îi întâlnească…nu se sinchisește să își arate toată petala de caracter pe care o mai are…sau n-a avut-o niciodată.

Și asta…atâta timp cât nu contează cât ești de filosof pe dinăuntru…ci contează cât ești crezut a fi de către alții…

Motiv logic, zic eu, să mai mănânci câte o ciorbă de burtă pe la unii, câte o indemnizație pe la alții…

Și așa România are nevoie de lucruri grave, foarte sfinte și înalte…

Did you like this? Share it: