Teologia Dogmatică Ortodoxă (vol. 1) [38]

Teologia Dogmatică Ortodoxă

O expunere sistematică a învățăturii ortodoxe

în contextul religios, cultural și științific al lumii de astăzi

*

vol. 1

***

2. 6. Cărțile I și II ale Cronicilor

În I Cronici, Dumnezeu apare pentru prima oară la 4, 10 și anume ca „Dumnezeul lui Israil”. El l-a binecuvântat pe Igabis și a înmulțit hotarele lui, mâna Lui a fost cu el și i-a făcut cunoaștere [gnosin] [4, 10].

Dumnezeu îi ascultă pe cei care strigă către El în timpul războiului [5, 20]. Îi ascultă pentru că ei nădăjduiesc spre El [5, 20]. Îi ascultă tocmai pentru că ei se agață de ajutorul Lui, de prezența Lui, de manifestarea milei Lui față de ei.

În 5, 22 se vorbește despre războiul „de la Dumnezeu” [para tu Teu]. Pentru că e vorba de acela pe care El îl îngăduie. De războiul ca pedeapsă pentru păcatele oamenilor.

Și din I Cron. 5, 25 reiese foarte clar motivul războiului de la Dumnezeu: pentru că „au aruncat [itetisan] în Dumnezeul părinților lor și au curvit [epornefsan] în spatele dumnezeilor neamurilor pământului”.

De aceea Dumnezeul lui Israil a ridicat duhul lui Faluh și al lui Taglatfalnasar, regii Assurului, și i-a robit pe cei din semințiile lui Rubin și Gaddi [5, 26].

În LXX robia este mutare [metichia] [5, 41]. Iar robia în Babilon a fost îngăduită de Dumnezeu și s-a făcut „în mâna lui Nabuhodonosor” [5, 41]. Prin intermediul acestuia.

La 6, 34, cf. LXX, Moisis e prezentat ca „slujitorul lui Dumnezeu”. În 9, 11 găsim sintagma „igumenul/ povățuitorul casei lui Dumnezeu” [igumenos icu tu Teu].

Sintagma „casa lui Dumnezeu” apare și la 9, 26; 9, 27; 23, 28; 26, 27; 28, 21 iar „casa Domnului” la 23, 4; 23, 24; 26, 20; 26, 22; 28, 12**; 28, 13**; 28, 20; 29, 7; 29, 8.

Domnul a fost cu Finees [9, 20, MGK]. Pe când Saul „a murit în fărădelegile lui, pe care le-a făcut Domnului, după cuvântul Domnului” [10, 13, LXX]. Căci el a întrebat o ventrilocă și „nu L-a căutat pe Domnul” [uc ezitisen Chirion] [10, 13-14].

Iar căutarea Domnului înseamnă stăruirea în rugăciune, în cererea luminării de la El pentru fapte concrete de viață.

David a fost uns rege după cuvântul Domnului [11, 3]. Iar Domnul Pantocratorul era cu el [11, 19]. Sintagma Chirios Pantocrator se regăsește de 3 ori în I Cronici și anume la 11, 9; 17, 7 și 17, 24 iar în 29, 12 avem doar Pantocrator.

Împărăția lui David a fost întărită după cuvântul Domnului [11, 10]. Căci „Domnul face mântuire mare” [epiisen Chirios sotirian megalin] [11, 14].

David a vărsat apa înaintea Domnului [11, 18]. Iar Duhul S-a pus peste/ l-a îmbrăcat [enedise] pe Amase [12, 19, LXX]. O îmbrăcare conștientă, care l-a făcut să fie de partea lui David. Și Amase recunoaște faptul că David e ajutat de Dumnezeul lui [12, 19].

De aceea oamenii „veneau către David, întru putere mare, ca putere a lui Dumnezeu” [12, 23].

La 13, 2 David folosește sintagma „Domnul Dumnezeul nostru”. În 13, 6 regăsim sintagma: „Domnul Dumnezeu, Cel care stă/ șade [catimenu] pe Heruvimi”. Iar Domnul s-a mâniat cu urgie pe Oza și l-a lovit pentru că „a întins mâna lui pe chivot” [13, 10]. De aceea „a murit acolo, înaintea lui Dumnezeu” [13, 10].

Dumnezeu l-a binecuvântat pe Abeddara și toate ale lui, pentru în casa sa a rămas chivotul lui Dumnezeu [13, 14]. Iar în mâinile lui David El i-a dat pe străini [14, 10]. Fapt pentru care, atunci când a învins, David a mărturisit că „Dumnezeu a tăiat/ a zdrobit [diecopsen] pe vrăjmașii mei în mâna mea” [14, 11].

Și pentru că, din nou, David „a întrebat/ a cerut în Dumnezeu [irotisen…en Teo]” [14, 14], el a ieșit victorios [14, 17].

La 15, 12, David mărturisește nevoia de curățire a celor care duc chivotul Dumnezeului lui Israil. Forma verbală folosită e agnistite și ea apare în LXX doar la I Cron. 15, 12 și II Cron. 29, 5.

Și totodată David era conștient de faptul că de aceea i-a tăiat/ zdrobit Dumnezeu pentru că nu au căutat/ cerut în judecată [15, 13].