Teologia Dogmatică Ortodoxă (vol. 1) [43]

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

 *

 Teologia Dogmatică Ortodoxă

 O expunere sistematică a învățăturii ortodoxe

în contextul religios, cultural și științific al lumii de astăzi

  *

  vol. 1

***

Ioram a făcut răul înaintea Domnului [21, 6]. Iar Profetul Iliu vorbește în numele Domnului Dumnezeului lui David [21, 12] și îi vestește lui Ioram că Domnul îl va lovi cu o boală rea [21, 14-15]. Profeția Domnului s-a împlinit, pentru că Domnul l-a lovit pe Ioram „întru pântece [cu] boală, în care nu este vindecare” [21, 18]. L-a lovit cu o boală fără leac, mortală.

Și Ohozias a făcut răul înaintea Domnului [22, 4]. De aceea, „de la Dumnezeu s-a făcut nimicirea [catastrofi] lui Ohozias” [22, 7].

Ioas a făcut ce e drept înaintea Domnului [24, 2]. Însă după moartea lui Iodae [24, 17] cei din Iudas au început să se închine la idoli și de aceea s-a făcut mânie peste Iudas și Ierusalim [24, 17-18]. A fost mânia Domnului peste ele.

Duhul lui Dumnezeu S-a pus peste/ l-a îmbrăcat [enedisen] pe Azarias [24, 20] și el le-a vestit că nu vor prospera tocmai pentru că L-au părăsit pe Domnul [24, 20]. Iar ei l-au omorât cu pietre pentru această profeție [24, 21].

Domnul vede și judecă [24, 22]. De aceea sunt biruiți de sirieni, cu puțini oameni, pentru că L-au părăsit pe El [24, 24].

Amasias face ce e drept înaintea Domnului [25, 2]. Și omul lui Dumnezeu i-a vestit lui Amasias că „de la Domnul este și a întări [ishise] și a pune pe fugă [troposaste]” [25, 8].

Domnul poate să ne dea bani mai mulți decât cei pe care îi avem [25, 9]. Și pentru că Amasias se închină și jertfește zeilor [25, 14], „s-a făcut urgia Domnului peste Amasias” [25, 15]. Și printr-un Profet, Domnul îi vestește acestuia moartea [25, 16].

Ozias a făcut ce e drept înaintea Domnului [26, 4]. Și cât a trăit Profetul Zaharias, Ozias L-a căutat pe Domnul în frica Domnului și a prosperat [26, 5].

Domnul îl întărește pe Ozias peste cei străini [26, 7]. Dar când s-a întărit și s-a înălțat inima lui, Ozias „a făcut rău în Domnul Dumnezeul lui și a intrat întru templul Domnului tămâind peste jertfelnicul tămâierilor” [26, 16]. Lucru pe care nu avea voie să îl facă pentru că era rege și nu arhiereu.

Și, pe când era cu cădelnița în mână, a fost pedepsit de Domnul cu lepră. Căci „lepra a răsărit în fruntea lui, înaintea preoților, în casa Domnului” [26, 19]. Și a ieșit în grabă din templu pentru că a înțeles că a fost osândit de Domnul [26, 20].

Ioatam a făcut ce e drept înaintea Domnului [27, 2]. Și el s-a întărit pentru că „și-a pregătit căile lui înaintea Domnului Dumnezeului lui” [27, 6].

Ahaz însă nu a făcut ce e drept înaintea Domnului [28, 1]. De aceea Domnul Dumnezeu l-a predat în mâna regelui Siriei [28, 5] și au murit din Iudas 120.000 de bărbați, puternici în tărie, pentru că L-au părăsit pe Domnul [28, 6].

Și pentru că luaseră robi din Iudas, Profetul Odid le vestește fiilor lui Israil să îi întoarcă înapoi pe cei robiți pentru că altfel urgia mâniei Domnului va fi peste ei [28, 8-11]. Căci Domnul îi smerește pe cei care greșesc [28, 19].

Ezechias face ce e drept înaintea Domnului [29, 2]. Iar leviteii, în timpul lui, Îl laudă pe Domnul în bucurie [29, 30]. Căci Ezechias cheamă pe fiii lui Israil la întoarcerea către Dumnezeul lui Avraam și al lui Isaac și al lui Israil [30, 6].

Slujirea lui Dumnezeu întoarce de la noi mânia urgiei Lui [30, 8]. Pentru că Domnul e milostiv [eleimon] și îndurător [ictirmon] [30, 9] și bun [agatos]  [30, 18].

Celor din Iudas mâna Domnului le-a dat o singură inimă ca să împlinească ceea ce s-a spus în cuvântul Domnului [30, 12]. Și Domnul a auzit rugăciunea lui Ezechias și a vindecat poporul [30, 20].

Domnul a auzit glasul preoților și al leviteilor când au binecuvântat poporul. Pentru că „a venit rugăciunea lor întru locașul cel sfânt [to catichitirion  to aghion] al Lui, întru cer” [30, 27].

Sintagma to catichitirion to aghion de la II Cron. 30, 27 e unică în LXX, catichitirion având 10 ocurențe. Însă în cultul Bisericii e prezentă sintagma locașul cel sfânt al lui Dumnezeu pentru a arăta că sălășluirea lui Dumnezeu e în cer și că El este sfințenia desăvârșită.

Domnul binecuvintează [31, 10]. Și la 31, 20 se resubliniază faptul că Ezechias a făcut ce e bun și ce e drept înaintea Domnului Dumnezeu.

Domnul Dumnezeu mântuiește și luptă în războiul nostru [32, 8]. Și pentru că regele Ezechias și Profetul Isaias „au strigat întru cer” [32, 20], Domnul a trimis un Înger și acesta a nimicit persoane războinice și însemnate din armata potrivnică [32, 21].

Domnul aude rugăciunea lui Ezechias din timpul când era bolnav și îi dă semn [32, 24]. Însă pentru că s-a înălțat inima lui, s-a făcut peste el urgie și peste Iudas și Ierusalim [32, 25]. Dar pentru că ei se smeresc nu a mai venit peste ei urgia Domnului [32, 26]. Și Domnul a dat avere multă foarte lui Ezechias [32, 29].

Manassis a făcut ce e rău înaintea Domnului [33, 2]. Și nici el și nici poporul nu au ascultat ce le-a spus Domnul [33, 10]. De aceea El a adus peste ei pe assirieni și aceștia l-au dus pe Manassis încătușat în Babilon [33, 11].

Însă, ca unul apăsat, a căutat fața Domnului Dumnezeu și s-a smerit foarte de la fața lui Dumnezeu   [33, 12]. Și rugăciunea lui a fost ascultată și l-a întors pe el întru Ierusalim [33, 13]. Din acestea toate Manassis „a cunoscut că Domnul acesta este Dumnezeu” [33, 13]. Că Dumnezeu este Domnul care i-a ascultat rugăciunea și l-a adus pe el înapoi, în regatul său.

Pentru că credința e plină de cunoaștere experiențială a lui Dumnezeu. Credința are acumulate diverse experiențe personale ale prezenței lui Dumnezeu, pe care ea se bazează și din care își extrage tăria.

Amon a făcut ce e rău înaintea Domnului [33, 22], pe când Iosias a făcut ce e bine înaintea Domnului  [34, 2].

Mânia Domnului se aprinde din cauza idolatriei [34, 25]. Și în 35, 19 găsim sintagma: „urgia mâniei Lui celei mari”.

Ioahaz a făcut ce e rău înaintea Domnului [36, 2]. Ioachim [36, 5], Iehonias [36, 9] și Sedechias [36, 12] au făcut la fel.

Sedechias și-a bătut joc de trimișii Domnului și de Profeții Lui până când a coborât mânia Domnului peste poporul Lui și nu i-a mai vindecat [36, 16].

De aceea El i-a dat pe mâna împăratului haldeilor [36, 17], care a omorât și a robit poporul [36, 17, 20] și a dat foc casei Domnului [36, 19]. Însă toate acestea s-au petrecut „ca să se împlinească cuvântul Domnului [rostit] prin gura lui Ieremias” [36, 21].

Dar tot Domnul a ridicat duhul lui Chiros, împăratul persilor [36, 22], și i-a poruncit să zidească casa Lui în Ierusalim [36, 23].