Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

 *

 Teologia Dogmatică Ortodoxă

 O expunere sistematică a învățăturii ortodoxe

în contextul religios, cultural și științific al lumii de astăzi

  *

  vol. 1

***

2. 7. Cartea Esdras

Domnul a ridicat duhul lui Chiros, împăratul persilor [1, 1] și i-a poruncit să-I zidească casă în Ierusalim [1, 2], reluându-se astfel informația din II Cron. 36, 22-23.

Însă Chiros folosește expresia Dumnezeul lui Israil [1, 3] și nu Dumnezeul persilor. Iar Dumnezeul lui Israil este Dumnezeu în Ierusalim [1, 3].

Dumnezeu însă a ridicat și duhul celor care au mers să zidească casa Domnului [1, 5]. De unde înțelegem că prin verbul a ridica se exprimă aici un act pozitiv, o luminare a lui Dumnezeu.

În 3, 2, Moisis e numit omul lui Dumnezeu. Iar Domnul e bun și întru veac este mila Lui [3, 11].

Profeții Angheos [1] și Zaharias au profețit [eprofitefsen] în numele Dumnezeului lui Israil [5, 1]. Și Zorobabel al lui Salatiil și Iisus al lui Iosedec au început să zidească casa lui Dumnezeu venindu-le în ajutor Profeții lui Dumnezeu [5, 2]. Căci „ochii lui Dumnezeu erau peste robia lui Iudas” [5, 5].

Cei care zidesc casa Lui se declară „robii Dumnezeului cerului și al pământului” [5, 11]. Iar casa Lui s-a zidit „din cunoașterea [apo gnomis] Dumnezeului lui Israil și din cunoașterea [apo gnomis] lui Chiros și a lui Darios și a lui Artasasta [2], împărații persilor” [6, 14]. Pentru că Dumnezeu conlucrează cu oamenii la faptele bune, la cele pe care El le dorește.

Iar cei întorși din robie fac sărbătoarea azimilor în bucurie, pentru că „i-a bucurat pe ei Domnul și a întors inima [epestrepsen cardian][3] împăratului Assurului către ei” [6, 22].

Mâna Domnului Dumnezeu a fost peste Esdras în tot ce el a căutat [7, 6]. Iar Artasasta Îl numește pe Domnul Dumnezeul cerului [7, 12] dar și Dumnezeu în Ierusalim [7, 19].

Dumnezeu are înțelepciune [7, 25]. Și El dă în inima oamenilor gânduri bune [7, 27]. Iar Esdras, în 7, 28 și în 8, 18, vorbește despre „mâna Domnului cea bună”, care era peste el.

Smerirea adevărată este înaintea Domnului și El dă cale dreaptă [odon eftian] oamenilor [8, 21]. Mâna lui Dumnezeu este peste toți cei care Îl caută pe El întru bine și puterea Lui [8, 22], pe când mânia Lui este peste toți cei care Îl părăsesc pe El [8, 22].

Dumnezeu aude rugăciunea [8, 23]. El face milă cu oamenii, îi mântuiește, le dă ajutor, luminează ochii noștri și ne dă facere-de-viață [zoopiisin] [9, 8]. Iar zoopiisin, foarte interesant, apare în LXX numai la Esdr. 9, 8 și 9, 9. Și substantivul feminin în Ac. nu se referă la nașterea biologică ci la o schimbare duhovnicească a persoanei noastre.

Dumnezeu luminează fărădelegile noastre și ne dă mântuire [sotirian] [9, 13]. Pentru că El este drept [dicheos] [9, 15].

Sehenias al lui Iiil a mărturisit că au fost necredincioși lui Dumnezeu când și-au luat femei străine [10, 2].

Și noi trebuie să dăm laudă Domnului Dumnezeu și să facem ce e plăcut înaintea Lui [10, 11].

Sintagma „urgia mâniei lui Dumnezeu” apare la 10, 14 și aceasta e singura ei apariție textuală în Esdras.


[1] În ed. BOR 1988: Agheu.

[2] În aceeași ediție scripturală: Artaxerxe.

[3] Expresie unică în această carte. Și ea, ca și în cazul întoarcerii feței către cineva, exprimă bunăvoința împăratului față de fiii lui Israil. Pe când, întoarcerea feței de la cineva înseamnă părăsirea lui, scoaterea sa de la inimă, din atenția constantă față de el.

Did you like this? Share it: