Istorie III. 15

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

 *

Istoria începe

de oriunde

o privești

*

Vol. 3

*

***

Prima parte, a doua, a 3-a, a 4-a, a 5-a, a 6-a, a 7-a, a 8-a, a 9-a, a 10-a, a 11-a, a 12-a, a 13-a, a 14-a.

***

54.  Ortografie românească

Într-o carte din 1866[1], Maiorescu afirma faptul că unul dintre scopurile societății literare Junimea este acela de a stabili ortografia limbii române[2].

Limba română este „o limbă romană”[3] și noi trebuie să o înțelegem din punct de vedere gramatical[4].

În comparație cu scrierea hieroglifică, limba română este „o scriere subjectivă”/ subiectivă[5].

Iar autorul motivează în această carte nevoia întoarcerii la alfabetul latin[6] și la o înțelegere curentă a lui.

Maiorescu nu admitea formele ph și th în limba română[7]. Și nici pe y[8] și qu[9].

Și ajunge la concluzia că „fonetismul nu este unu normativu absolutu [un normativ absolut] al scrierei [scrierii]”[10].

După cum considera coruperea fonetică drept viața proprie a limbii și inteligența unui popor[11].

Concluzia finală: etimologismul în ortografia românească este imposibil și nerațional[12].

*

55.  O ediție Acta Sanctorum 

În ediția din 1863, volumul 1 are 822 de pagini și se ocupă de luna ianuarie. Zilele 1-11, până la p. 718[13].

Vol. 12, în ediția din 1866, cuprinde al 3-lea volum al lunii aprilie, adică ultimele 11 zile ale lunii[14].

Preponderent în latină, există și pagini întregi în limba greacă…și cuprinde viețile Sfinților Bisericii una dar și pseudo-sfinți romano-catolici.

Colecția poate fi downloadată conform trimiterilor existente în articolul de aici[15] al lui Roger Pearse.

*

56. Predica de Paști a Sfântului Ioan Gură de Aur în Penticostarion, Blaj, 1768

O găsim în BRV 363/A, fila 1, existentă aici[16], p. 14-15 din PDF. Și pe aceasta o vom diortosi în secțiunea de față:

De este cineva creștin bun, și iubitor de Dumnezeu, să se îndulcească de acest praznic bun lui Dumnezeu.

De este cineva slugă înțeleaptă, să intre bucurându-se întru bucuria Domnului său.

De s-a ostenit cineva postind, să-și ia acum dinarul.

De a lucrat cineva din ceasul cel dintâi, să-și ia astăzi dreapta plată.

De a venit cineva după ceasul al treilea, mulțumind să prăznuiască.

De a ajuns cineva după ceasul al șaselea, [de] nimic să nu se îndoiască, că[ci] de nimic nu se va păgubi.

De s-a lipsit cineva și de ceasul al nouălea, să se apropie, nimic îndoindu-se.

De a ajuns cineva numai în ceasul al unsprezecelea, să nu se teamă căci s-a izbăvit.

Că milostiv fiind Stăpânul, primește pe cel de pe urmă, ca și pe cel dintâi.

Odihnește pe cel din al unsprezecelea ceas, ca și pe cel ce a lucrat din ceasul [cel] dintâi.

Și pe cel de pe urmă [îl] miluiește, și pe cel dintâi [îl] mângâie.

Și aceluia [îi] plătește, și acestuia [îi] dăruiește, și faptele [le] primește, și voința [o] cuprinde, și lucrul [îl] cinstește, și îndemnarea o laudă.

Pentru aceasta intrați toți întru bucuria Domnului nostru.

Și cei dintâi și cei de ai doilea luați plată.

Bogații și săracii împreună dănțuiți.

Cei ce v-ați înfrânat, și cei leneși, cinstiți ziua.

Cei ce ați postit și cei ce n-ați postit,  veseliți-vă astăzi.

Masa este plină, ospătați-vă toți!

Vițelul[17] e mult, [de aceea] nimeni să nu iasă flămând.

Toți [să] vă îndulciți de ospățul credinței.

Toți să luați bogăția bunătății.

Nimeni să nu plângă pentru sărăcie, că[ci] s-a arătat Împărăția cea de obște[18].

Nimeni să nu se tânguiască pentru păcate, că[ci] iertarea din groapă a răsărit[19].

Nimeni să nu se teamă de moarte, că[ci] ne-a slobozit pe noi moartea Mântuitorului.

A stins-o pe dânsa Cel ce a fost ținut de aceasta.

A prădat Iadul Cel ce S-a pogorât în Iad.

L-a amărât pe dânsul, gustând trupul Lui.

Și aceasta mai înainte apucând Isaia a strigat: Iadul (zice [el]) s-a amărât, întâmpinându-Te pe Tine jos[20].

S-a amărât, că[ci] s-a stricat.

S-a amărât, că[ci] s-a batjocorit.

S-a amărât, că[ci] s-a omorât.

S-a amărât, că[ci] s-a surpat.

S-a amărât, că[ci] s-a legat.

A luat trup, și de Dumnezeu s-a lovit.

A luat pământ, și s-a întâmpinat cu Cerul.

A luat ce a văzut, și a căzut întru ce n-a văzut.

Unde îți este, moarte, acul?

Unde îți este, Iadule, biruința?

S-a sculat[21] Hristos, și se bucură Îngerii.

A înviat Hristos, și niciun mort nu [mai] este în groapă.

Că[ci] Hristos S-a sculat din morți, [și] începătorul [sculării] celor adormiți S-a făcut.

Aceluia e mărirea, și stăpânirea, în vecii vecilor. Amin!