Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

  *

 Teologia Dogmatică Ortodoxă

 O expunere sistematică a învățăturii ortodoxe

în contextul religios, cultural și științific al lumii de astăzi

   *

   vol. 1

***

2. 9. Cartea Estir

Dumnezeu Își face simțită prezența în visul văzut de Mardoheos. Căci acesta vede poporul drepților strigând către Dumnezeu și primind răspuns de la El [1, 1]. Și Mardoheos a fost conștient că ceea ce a văzut în vis e de la Dumnezeu [1, 1; 10, 3], fapt pentru care „îl avea pe acesta[1] în inimă” [1, 1].

Iar când poporul lui Israil era în pericolul de a fi nimicit, Mardoheos se roagă Domnului pomenind toate lucrurile Domnului [4, 17]. Toate cele pe care Domnul le-a făcut în lume și în Israil.

Și Mardoheos își începe rugăciunea strigând către El: „Doamne, Doamne, Împărate, Țiitorule a toate [Chirie, Chirie, Vasilef, panton Craton]” [4, 17]. Un mod de adresare unic în LXX până acum. În care Domnul e văzut ca Împărat și ca Atotțiitor în același timp.

Toți oamenii sunt în stăpânirea [en exusia] Domnului. Și nimeni nu I se împotrivește dacă Domnul vrea să mântuiască pe cineva [4, 17].

Domnul a făcut cerul și pământul și tot ce e minunat în cele de sub cer. De aceea El e Domnul tuturor oamenilor și Cel care cunoaște toate [4, 17].

În aceeași rugăciune, Mardoheos strigă către Dumnezeu folosind expresia: „Chirie, o Teos o Vasilefs, o Teos Avraam[Doamne, Dumnezeule Împărate, Dumnezeul lui Avraam]” [4, 17]. În care se îmbină raportarea personală cu raportarea tradițională la Dumnezeu. Și astfel Dumnezeul lui Avraam e Împăratul a toate și Atotțiitorul și Atoatecunoscătorul și Domnul tuturor, pentru că e Făcătorul cerului și al pământului.

Mardoheos Îi amintește Domnului că Israilul este moștenirea [clironomian] și partea [tin merida] Sa și că El trebuie să Se milostivească de acesta [4, 17]. Iar milostivirea Lui față de popor înseamnă întoarcerea jalei lor întru bună-petrecere [4, 17].

Alături de Mardoheos și împărăteasa Estir a scăpat către Domnul [4, 17]. Iar ea își începe rugăciunea strigând către El: „Domnul meu, numai Tu ești Împăratul nostru [Chirie mu, o Vasilefs imon, Si i monos]” [4, 17]. Pentru ca să sublinieze faptul că adevăratul Împărat nu e cel pământesc ci Cel ceresc, de la Care vine toată domnia și stăpânirea.

Domnul ajută celor singuri și fără ajutor [4, 17]. El e drept și Își amintește de cei ce I se roagă Lui [4, 17]. El Se face cunoscut nouă în ceasul necazului nostru [4, 17]. Și tot El ne dă curaj bun în fața greutăților de tot felul [4, 17].

Într-o a doua raportare la Dumnezeu, Sfânta Estir Îl numește: „Împărate ale dumnezeilor și Cel ce birui tot începutul [Vasilef ton teon che pasis arhis epicraton]” [4, 17].

Domnul ne scapă în mâna Lui și El este singurul nostru ajutor [4,17]. El are cunoașterea a toate  [4, 17].

În finalul rugăciunii sale, Estir Îl numește pe Domnul și Dumnezeul lui Avraam: Dumnezeul Cel tare peste toate [o Teos o ishion epi pantas] [4, 17]. Care Își arată tăria/ puterea Sa peste toate, pentru că El ține toate. Iar aici, la 4, 17, e singurul loc din LXX unde Dumnezeu e numit prin sintagma Dumnezeul Cel tare peste toate.

Domnul ascultă glasul celor fără de nădejde [fonin apilpismenon] [4, 17]. Și El ne scapă din mâna celor ce viclenesc și din frică [4, 17].

Dumnezeu e văzătorul a toate [panton epoptin] și mântuitorul [sotira] nostru [5, 1]. Iar sintagma panton epoptin de la 5, 1 e unică în LXX.

Dumnezeu schimbă duhurile mâniate ale oamenilor întru blândețe [5, 1] și tot El îndepărtează somnul de la oameni [6, 1].

Numai în 6, 13 și 8, 12 se folosește sintagma: „Dumnezeul cel viu” în această carte. Și Dumnezeul Cel viu era cu Mardoheos [6, 13].

O altă expresie unică în LXX, regăsibilă în Cartea Estir, este cea de la 8, 12: ta panta catoptefontos ai Teu [Dumnezeu veșnic, Cel care cercetează/ scrutează toate]. Care cercetează/ scrutează/ vede întreaga Sa creație. Arătându-se prin aceasta că Dumnezeu nu este indiferent față de nicio parte a creației Sale.

Dumnezeul lui Israil e Dumnezeul cel viu, mare și preaînalt [8, 12]. Și El dă împărăție în cea mai bună dispoziție [8, 12]. Dumnezeu stăpânește peste toate și El face judecată [8, 12]. Iar Domnul a mântuit pe poporul Său pentru că El ne scapă din toate relele [10, 3].

Iar Mardoheos numește imeran criseos [ziua judecății] [10, 3], ziua în care Dumnezeu a mântuit poporul. Căci atunci Și-a adus aminte Dumnezeu de poporul Său și a făcut dreptate moștenirii Sale [10, 3].


[1] Visul avut, care era unul profetic.

Did you like this? Share it: