Teologie pentru azi

O platformă ortodoxă pentru o reală postmodernitate

Zi: 21 iunie 2013

Sfântul Augustin al Hipponei, Despre Sfânta Treime [11]

Traduceri patristice

*

vol. 4

 *

Traduceri și comentarii de

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

și

Dr. Gianina Maria Cristina Picioruș

***

 Sfantul Augustin al Hipponei

Sfântul Augustin,

Episcopul Hipponei

(13 noiembrie 354-28 august 430,

pomenit la 15 iunie în Biserica Ortodoxă)

*

Despre Sfânta Treime

*

Prima parte, a 2-a, a 3-a, a 4-a, a 5-a, a 6-a, a 7-a, a 8-a, a 9-a, a 10-a.

***

Capitolul XII

Și, „despre acea zi și [acel] ceas, nimeni nu știe, nici Îngerii în ceruri, nici Fiul, [ci] numai Tatăl” (Mc. 13, 32).

Aceasta deci [El] nu știe, care îi face [pe Apostoli] neștiutori, ceea ce înseamnă că nu știa în așa fel încât [nu trebuia] să o arate atunci Ucenicilor.

Precum s-a zis lui Avraam: „Acum am cunoscut că te temi de Dumnezeu” (Fac. 22, 12); adică: acum am făcut ca să cunoști.

Pentru că el însuși s-a cunoscut pe sine după ce a fost încercat în acea ispitire.

Pentru că și aceasta avea să fie spusă Ucenicilor la timpul potrivit, căci vorbind despre viitor ca și când ar fi fost trecut, a zis: „De acum nu vă mai zic vouă slujitori, ci prieteni. Căci slujitorul nu știe voia Domnului său. Așadar vă zic vouă prieteni, pentru că toate câte le-am auzit de la Tatăl Meu, vi le-am făcut vouă cunoscute” (In. 15, 15).

Pe care încă nu le-a făcut, dar pentru că avea să le facă cu certitudine, a vorbit ca și cum le-ar fi făcut deja.

Căci Însuși a zis: „Multe am a vă spune vouă, dar acum nu puteți să le purtați” (In. 16, 12). Între care se înțelege și „despre acea zi și [acel] ceas”.

La fel și Apostolul [Pavel] a zis: „Așadar m-am judecat pe mine [judicavi me] să nu știu în voi nimic altceva decât pe Hristos Iisus și Acesta răstignit” (I Cor. 2, 2).

Căci le vorbea lor, [acelora] care nu puteau înțelege cele mai înalte despre dumnezeirea lui Hristos.[Pentru că] puțin mai departe le-a spus lor: „N-am putut să vă vorbesc vouă ca unor [oameni] duhovnicești [quasi spiritualibus], ci ca unora trupești [quasi carnalibus]” (I. Cor. 3, 1).

Acolo deci, între ei, n-a știut [Domnul] cele pe care [Ucenicii] nu puteau să le știe prin [de la] El. Și acolo le-a spus că El le știe numai [pe acelea] pe care ei trebuia să le știe prin El.

În cele din urmă, [Apostolul] a știut între cei desăvârșiți ceea ce n-a știut între cei mici: acolo a spus cu claritate: „Înțelepciunea o propovăduim între cei desăvârșiți” (I Cor. 2, 6).

Căci dacă, într-un anumit fel de a vorbi, se spune că un canal care este ascuns e orb, tot așa, despre oricine care ascunde ceva se crede că nu știe.

Căci nici nu vorbesc Scripturile într-un anumit fel care să nu se regăsească printre oameni, pentru că ele vorbesc oamenilor într-un mod specific.

24. După chipul lui Dumnezeu s-a zis: „înaintea tuturor dealurilor/ munților M-am născut” (Pild. lui Sol. 8, 25), adică înaintea tuturor înălțimilor creaturilor [ante omnes altitudines creaturarum].

Și: „Mai înainte de luceafăr Te-am născut” (Ps. 109, 3), adică înaintea tuturor timpurilor și a temporalității/ a vremelniciilor [ante omnia tempora et temporalia].

Dar după chipul robului s-a zis: „Dumnezeu M-a creat în începutul căilor Sale [in principio viarum Suarum]” (Pild. lui Sol. 8, 22).

Pentru că în chipul lui Dumnezeu a zis: Eu sunt Adevărul, iar în chipul robului: Eu sunt calea (In. 14, 6).

Întrucât așadar El [este] primul născut din morți [primogenitus a mortuis] (Apoc. 1, 5), cale a făcut Bisericii Sale către Împărăția lui Dumnezeu și către viața veșnică, al cărei Cap este așadar spre nemurirea trupului [a Bisericii].

De ceea a fost creat în începutul căilor lui Dumnezeu [, al lucrărilor Sale,] în opera Lui [in opera Ejus].

Iar în chipul lui Dumnezeu este ceea ce ne-a spus nouă de la început (In. 8, 25): în care început a făcut Dumnezeu cerul și pământul (Fac. 1, 1)[1].

Iar în chipul robului [este] Mire, Care iese din patul Său de nuntă [procedens de thalamo Suo] (Ps. 18, 5).

După chipul lui Dumnezeu [este] Întâiul născut al întregii creații[2] și El este înaintea tuturor și toate în El se întemeiază/ există [constant]” (Colos. 1, 15-17).

După chipul robului, „El este Capul trupului [, al] Bisericii” (Colos. 1, 18).

După chipul lui Dumnezeu, este „Domnul slavei” (I Cor. 2, 8).

De unde reiese în mod evident că El Însuși îi slăvește pe Sfinții Săi. Deci, „pe cei pe care i-a pregătit [praedestinavit][3], pe aceia i-a și chemat. Și pe cei pe care i-a chemat, pe aceia i-a și îndreptat. Iar pe cei pe care i-a îndreptat, pe aceia i-a și slăvit” (Rom. 8, 30).

Căci despre El se spune că „îndreptează pe cel păcătos” (Rom. 4, 5). Despre El se spune că este Drept și îndreaptă [pe cel credincios] (Rom. 3, 26).

Dacă deci pe aceia îi îndreptează, pe aceia îi și slăvește. Cel ce îndreptează, Însuși slăvește: Cel ce este, după cum am spus, Domnul slavei.

Doar după chipul robului El le-a răspuns Ucenicilor care întrebau neliniștiți despre slăvirea lor: „A ședea la dreapta sau la stânga Mea nu este al Meu a da vouă, ci celor cărora le este pregătit de către Tatăl Meu” (Mat. 20, 23).

25. Ceea ce este așadar pregătit de către Tatăl Lui [aceea] și de către Însuși Fiul este pregătit: pentru că El și Tatăl una sunt (In. 10, 30).

Am arătat deja, în felul multelor dumnezeiești cuvinte, că în această Treime [ceea ce] am spus despre una singură [dintre persoane] este al tuturora [de singulis dici quod omnium est][4], datorită acțiunii de nedespărțit a uneia și a aceleiași firi [unium ejusdemque substantiae].

Asemenea a zis și despre Duhul Sfânt: „Când Eu mă voi duce, Îl voi trimite pe El la voi” (Mt. 16, 7).

Nu a zis: Îl vom trimite. Dar aceasta [a spus] ca și cum numai Fiul L-ar fi trimis pe El [pe Duhul] și nu [și] Tatăl.

Pe când în altă parte zice: „Acestea vi le-am spus vouă rămânând la voi[5]. Dar Mijlocitorul Duhul Sfânt, pe Care Îl va trimite Tatăl în numele Meu, acela vă va spune vouă toate” (Mt. 14, 25-26.

Aici se spune, din contră, ca și cum nu L-ar trimite pe El [pe Duhul Sfânt] și Fiul, ci numai Tatăl.

Așadar la fel aceasta, ca și cealaltă pe care a spus-o, „ci celor cărora le este pregătit de către Tatăl Meu”: se înțelege că [Fiul] împreună cu Tatăl vrea să pregătească scaunele slavei celor cărora dorește.


[1]Adică, la In. 8, 25, Mântuitorul le-a răspuns celor ce Îl întrebau cine este că El este Dumnezeu Cel ce a făcut cerul și pământul. Răspunsul Lui este însă voalat – „Ceea ce v-am spus de la început” – pentru că s-ar fi adunat să-L omoare cu pietre.

[2] Mai înainte de toată creația, adică născut din veșnicie din Tatăl.

[3] În sensul că dinainte îi cunoștea că vor face voia Sa.

[4] Ceea ce este propriu uneia este propriu și celorlalte două persoane ale Sfintei Treimi: atributele Dumnezeirii.

[5] Fiind cu voi.

Cercuri, cruci, motive florale

cercuri si cruci

Policandrul din pronaos

pronaos Man Caraiman

Iisus Emmanuil

Iisus Emmanuil

În limba greacă cuvântul e cu doi de m, cf. Mt. 1, 23, GNT.

Sfântul Dimitrie Basarabov și PFP Daniel

Sf. Dimitrie Basarabov si PFP Daniel

În pronaosul Bisericii Mănăstirii Caraiman.

La intrare, pe partea dreaptă. Pictură pe zid.

Sfântul Ioan Botezătorul

Sf. Ioan Botezatorul

Pe bolta pronaosului.

Perdeaua pronaosului

perdeaua pronaosului

Pictură în ulei, pe zid, în pronaosul Bisericii Înălțarea Sfintei Cruci, Biserica Mănăstirii Caraiman.

În luna iunie 2013 erau pictate doar pronaosul și altarul, nu și naosul.

Iar imaginea de față e la intrare, în partea de jos, dreapta.

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén

ücretsiz porno