Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

 *

Istoria începe

de oriunde

o privești

*

Vol. 3

*

***

Prima parte, a doua, a 3-a, a 4-a, a 5-a, a 6-a, a 7-a, a 8-a, a 9-a, a 10-a, a 11-a, a 12-a, a 13-a, a 14-a, a 15-a, a 16-a, a 17-a, a 18-a, a 19-a, a 20-a, a 21-a, a 22-a, a 23-a, a 24-a, a 25-a.

*

81. Ospătarul de la Caru cu bere

Ion Dulgheru[1] își începe amintirile despre Caru cu bere[2] din București spunând că această crâșmă este „o corabie plină de amintiri”[3]. Pentru că pe aici au trecut și Caragiale, Coșbuc, Goga, Sadoveanu…[4].

A fost construită în 1879, în hanul Zlătari[5] și la început era o mică berărie a lui Niculai Mircea din Ardeal[6].

Între anii 1924-1928 a apărut și partea din față a localului și au început să se servească crenvurști cu hrean, frankfurteri (asemănători cârnaților noștri), ridiche neagră, quarghel cu unt (un sortiment de brânză), salată de boeuf, patricieni fără garnitură și bere fără acid[7].

Într-o etapă ulterioară s-au introdus în meniu friptura rece de porc, diferite sortimente de sardele, șunca, salamul de Sibiu și mușchiul țigănesc[8].

Prin anii 1938-1939 localul avea și ospătari de 75 de ani. Și aceștia erau angajații firmei de câte 50-60 de ani, autorul dând 3 nume de astfel de oameni care au muncit toată viața numai aici: Cornea, State și Kaizer[9].

Munca cinstită: deviza casei[10].

„Bateria mică” = o litră cu vin și-un pahar cu sifon iar „pâinea de la primărie” era mâncarea ce nu era plătită[11].

Țapul la halbă sau șniturile[12].

Moș Kaizer l-a cunoscut pe Eminescu[13]. Iar friptura „bună” e aceea care e însoțită de un cuțit ascuțit brici[14]. Lucru la care subscriu…

Bucătăreasa Jojica[15].

Autorul îi servea șvarțul [cafea neagră fină și filtrată] lui Sadoveanu[16]. Constantin Tănase își sărbătorea sfârșitul stagiunii de vară în acest restaurant[17]. Și aici concerta în fiecare seară Grigoraș Dinicu[18].

*

82. Din istoria limbii române

„Limba scrierilor lui Ion Heliade Rădulescu prezintă caracteristicile limbii vorbite în Muntenia”[19]. Iar în ceea ce privește „adaptarea neologismelor”[20] în opera lui Heliade, la el se găsește un număr mai mare de neologisme „decât la oricare dintre contemporanii săi”[21].

Astfel, el folosește pe epohă [epocă], haracter [caracter], mehanism [mecanism], soțietate [societate], spețial [special], vițiu [viciu], loghică [logică][22]. Dar și pe compoziție, derivație, erudiție, observație, versificație, arhaic, concert, conjugal, elegant, facilitate, generație, manieră, onoare, primitive, portofoliu, prudent, religiozitate, sardonic, stridente, sublimitate, concerturi [concerte], misteruri [mistere], esperiență [experiență], escepții [excepții][23].

Heliade a renunțat la un moment dat la forma literal pentru literar[24]. Folosea și forma prejudițele [prejudecățile] cât și forma prejudecată[25].

Româna lui Heliade a fost puternic influențată de limba italiană[26]. Câteva exemple în p. 27-28: adorn [ornat, împodobit], angel [înger], laboare [muncă], mendica [a cerși], plumba [a cădea cu repeziciune de la o mare înălțime], risorge [a învia], sdat [leneș], sorginte [izvor], stanță [cameră], svola [a pluti în aer, a zbura], vintulă [evantai].

Termeni populari și regionali folosiți de Heliade: oră, nu-ș’ce, bată-l crucea!, leicuță, spurcatul, surato, blesdit [holbat, mărit][27], crosnie [sarcină de lemne], dalcauc [om de nimic], întortoiat [cu multe cotituri], lemn [copac, arbore], surda [de geaba], triște [soartă, destin, ursită], țorțoale [podoabe, zorzoane], volbora [amestec][28].

Constantin Negruzzi reprezintă graiul moldovenesc[29]. Și el l-a folosit pe meșteșugoase într-o scriere a lui[30].

În nuvela Alexandru Lăpușneanu, Negruzzi folosește neologisme ca intrigant, planul, caracter, comploturi, influința [influența], pretexte, contribuții, meditează, crepusculului, convulsii[31].

Într-o scriere din 1857 autorul folosește expresia: suntem în risc[32].

El a folosit și următoarele neologisme: epoha [epoca], dignitatea [demnitatea], romanț [roman, carte], canțelaria [cancelaria], caprițioasă [capricioasă], societății, pațient [pacient], preferanț [preferat], contradanț [contradans], provedința [providența][33].

Folosește și pronumele nehotărât fiiștecare/ fieștecare [fiecare], formele scurte ale verbului a vrea [nu voi; voi s-o tai][34], folosește persoana a 3-a plural pentru 3 singular, ca în construcția veche [au zis Domnul; masa aceasta au fost mai veselă; au venit vremea][35].

La el găsim și calcuri franțuzești: ea iubea a cultiva florile; o să fac o tristă figură; e în bună companie; îndoit câștigați; dulcețile unei căsătorii potrivite; atribuind știința mea la vrednicia învățătorului[36].

Dar și elemente ale limbii vorbite: aciuare [adăpost], cârtea, curmă [încetă] vorba, clătind [clătinând], degrabă, zăbavă [popas, tragere de vreme], bârlog, curmând, pojarul [incendiu], laviță, ticăitul, râsipuri [ruine], cătinel [încetinel, domol], sta roată, balercă [butoiaș], vorbe chisnovate [pline de înțelepciune glumeață/ umoristică], cațaveică [scurteică], ciocălăi de cucuruzi [știuleți de porumbi], deșănțat  [necuviincios], hrubă [gaură subterană], iarmaroc [târg cu dată fixă, bâlci], rufos [zdrențăros], rânchezând [nechezând], strai [haină, suman][37].

O altă serie de neologisme întrebuințate de Negruzzi: flegmatic, diafană, reverie, bravul, demoralizați, infami, mina [figura, fața], egoismului, amor, galant, amorez, parfuma, salonul de conversație, ruletă, promenadă, abuz, abuzivă, contemplație, curiozitate, compătimire, edificiul efemer, efect, familiaritate, figurau, imaginație, inflamație, ovală, supremație, voiaj, semisomn voluptos, găzduire, ospitalitate, onor [onoare][38].


[1] Ion Dulgheru, Din însemnările unui ospătar, Ed. pentru literatură, București, 1969, 124 p. Cartea costa 2, 50 de lei la publicare.

[2] A se vedea restaurantul în forma de astăzi:

http://www.carucubere.ro/ro/homepage.

[3] Ion Dulgheru, Din însemnările unui ospătar, op. cit., p. 5.

[4] Ibidem.

[5] Idem, p. 7.

[6] Idem, p. 8.

[7] Ibidem.

[8] Idem, p. 9.

[9] Idem, p. 10.

[10] Idem, p. 12.

[11] Idem, p. 13.

[12] Ibidem.

[13] Idem, p. 16.

[14] Idem, p. 42.

[15] Idem, p. 43.

[16] Idem, p. 57.

[17] Idem, p. 58.

[18] Idem, p. 60.

[19] Acad. Al. Rosetti și Ion Gheție, Limba și stilul lui Ion Heliade Rădulescu, în Studii de istoria limbii române literare. Secolul al XIX-lea, vol. 2, Ed. pentru literatură, București, 1969, p. 9. Cartea are 617 p.

[20] Idem, p. 20.

[21] Ibidem.

[22] Ibidem.

[23] Idem, p. 22, 21.

[24] Idem, p. 23.

[25] Ibidem.

[26] Idem, p. 24.

[27] Idem, p. 28.

[28] Idem, p. 29.

[29] Paula Diaconescu, Limba și stilul lui Constantin Negruzzi, în Studii de istoria limbii române literare. Secolul al XIX-lea, vol. 2, Ed. pentru literatură, București, 1969, p. 42.

[30] Idem, p. 43.

[31] Idem, p. 44.

[32] Ibidem.

[33] Idem, p. 49.

[34] Idem, p. 53.

[35] Ibidem.

[36] Idem, p. 60.

[37] Idem, p. 63.

[38] Idem, p. 68.

Did you like this? Share it: