27 iunie, 2013 – Teologie pentru azi

Prof. Dr. Gheorghe I. Manolache, Direcţii istoriste şi orientări filologice din prima jumătate a secolului al XX-lea în studierea literaturii române vechi

Prof. Dr. Luisa Valmarin, „Vămile văzduhului” de la mitologie folclorică la segment narativ

Prof. Dr. Dan Zamfirescu, „Cazania lui Varlaam”: izvoare și originalitate

Prof. Dr. Eugenia Dima, Contribuţii privitoare la viaţa şi activitatea lui Ienăchiţă Văcărescu

Conf. Dr. Gabriel Mihăilescu, În jurul surselor folosite de Dosoftei în „Viața și petrecerea Sfinților”

Conf. Dr. Bogdan Crețu, Literatură şi cultură în perioada veche. Câteva delimitări conceptuale

Lect. Dr. Laura Mesina, Noi elemente de teorie literară pentru o reconsiderare diacronică a speciei „speculum” pentru literatura română veche

Lect. Dr. Adina Chirilă, Relaţia dintre „Carte sau lumină…”, Snagov, 1699 şi „Procanon” […] alcătuit şi întocmit de Petru Maior, 1783

Lect. Dr. Gabriela E. Dima, „Cântecul” lui Ienăchiţă, redactat în neogreacă. Izvoare şi răspândire

***

Arhiva zilei a doua (19 file audio; 90, 6 Mb)

Conferențiarii zilei de vineri, 28 iunie 2013, în ordinea alocuțiunilor:

1. Costa, Conf. Dr. Ioana Feodorov

2. Prof. Dr. Ioana Costa, Chivu

3. Lect. Dr. Laura Zăvăleanu

4. Conf. Dr. Florentina Nicolae

5. Dr. Ana Bobu

6. Dr. Bogdan Andriescu

7. Șesan, Prof. Dr. Laura Bădescu

8. Conf. Dr. Dragoș Șesan

9. Dr. Manuela Anton

10. Dr. Elena Cojuhari

11. Lect. Dr. Raluca Levonian

12. Șesan, Drd. Adriana Gorgos

13. Conf. Dr. Ileana Mihăilă

14. Lect. Dr. Cristina Bogdan

15. Mihăilă, Dr. Andreea Răsboiu

16. Bogdan, Lect. Drd. Alexandra Săraru

17. Mihăilă, Asist. Dr. Cristina Dima

18. Asist. Dr. Gianina Maria-Cristina Picioruș

19. Întrebări si constatări. Chivu, Mihăilă, Mareș, E. Dima, Picioruș, Țâra, Valmarin.

Autorii și titlurile alocuțiunilor:

Conf. Dr. Ioana Feodorov, Intervențiile traducătorului în textul versiunii arabe a „Divanului” lui Dimitrie Cantemir din 1705

Prof. Dr. Ioana Costa, Lector oculatus (Dimitrie Cantemir, „Incrementa et decrementa Aulae Othomanicae”)

Lect. Dr. Laura Zăvăleanu, Carte, autor şi model uman în predosloviile vechi româneşti

Conf. Dr. Florentina Nicolae, Influenţe ale literaturii patristice în a doua Predoslovie a „Psaltirii” de la Alba Iulia (1651)

Dr. Ana Bobu, Genealogia Omiliei la Pasti a Sfântului Ioan Gură de Aur în literatura română veche. Istorie, paternitate, autenticitate

Dr. Bogdan Andriescu, Contribuţii la bibliografia româneasca veche. Carte românească veche necunoscută surselor bibliografice româneşti

Prof. Dr. Laura Bădescu, Memoria cărţilor de blestem sau despre mărturia terifiată

Conf. Dr. Dragoș Șesan, Contribuții la ediţiile critice ale documentelor istorice din depozitele Arhivelor Naţionale

Dr. Manuela Anton, Confesionalizarea în învăţământul din Moldova şi Ţara Românească: 1630-1650

Dr. Elena Cojuhari, Documente istorice din secolele XIV-XIX

Lect. Dr. Raluca Levonian, „Eu fui făcătoriu de pace, ca mielu cu lupu”: evaluarea din perspectivă auctorială în „Cronica Banatului”

Drd. Adriana Gorgos, Testamentul – confesiune al mitropolitului Veniamin Costache

Conf. Dr. Ileana Mihăilă, „Occisio Gregorii Vodae…” între document şi prelucrare literară

Lect. Dr. Cristina Bogdan, Capcanele unei întâlniri cu tâlc: relaţia dintre text şi imagine în cultura română premodernă

Dr. Andreea Răsboiu, Literatura populară în lumina tiparului: bibliofilie românească în colecțiile Bibliotecii Naționale a României

Lect. Drd. Alexandra Săraru, Legenda sfântei cuvioase Parascheva. Între Varlaam şi Dosoftei

As. Dr. Cristina Dima, Cântecul lui Ioasaf şi Versul Sfântului Alexie, omul lui Dumnezeu. O abordare literară

Asist. Dr. Gianina Maria-Cristina Picioruș, Utilizarea „Psaltirii” în „Didahiile” lui Antim Ivireanul

Live blog 2013

Istoria filosofiei după Diogenes Laertios [22]

27 iunie, 2013 Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș Leave a comment

Prima parte, a doua, a treia, a patra, a cincea, a șasea, a șaptea, a opta, a noua, a zecea, a 11-a, a 12-a, a 13-a, a 14-a, a 15-a, a 16-a, a 17-a, a 18-a, a 19-a, a 20-a, a 21-a.

Diogenes Laertios, Despre viețile și doctrinele filosofilor, Ed. Polirom, Iași, 1997, 618 p.

***

Epicurienii resping dialectica și consideră că senzațiile, anticipațiile și simțirile sunt criteriile adevărului/ p. 320.

Considerau că raționamentele sunt dependente de senzații și că „viziunile nebunilor și imaginile din visuri sunt adevărate, căci produc efecte, lucru ce nu se întâmplă niciodată cu ceea ce nu-i real”/ p. 321.

Din concepțiile lui Epicur: nimic nu se naște din neant, universul este așa dintotdeauna și așa va fi mereu, pe lângă univers nu există nimic/ p. 322.

Universul e format din corpuri și din vid/ Ibidem.

Atomii sunt elemente „insecabile și nechimbătoare”, fiind „de natura plinului” / Ibidem.

Universul este infinit/ Ibidem.

Numărul atomilor este nesfârșit și ei se află într-o veșnică mișcare. De asemenea, numărul lumilor este nesfârșit, „unele la fel cu a noastră, altele deosebite”/ p. 323.

„Sufletul este un lucru corporal alcătuit din particule fine, împrăștiate în toată masa corpului nostru, foarte asemănător vântului”/ p. 327.

„Când întregul agregat al corpului este distrus, sufletul se risipește și el și nu mai are aceleași facultăți de mai înainte și nici aceleași mișcări, din care cauză nu mai posedă nici facultatea de percepție senzorială”/ Ibidem.

Epicur afirma că nu trebuie să credem că fenomenele au loc la porunca unei ființe „care se bucură, în același timp, de fericirea deplină și de nemurire”/ p. 330.

El spune că, pentru a nu mai fi tulburat, trebuie să nu te mai gândești la moarte și la chinul veșnic, ci „trebuie să ne îndreptăm atenția către afectele noastre prezente”/ p. 331.

În opinia lui Epicur, înțeleptul nu se va căsători și nu va avea copii, decât în mod incidental/ p. 338.

„Înțeleptul va ridica statui”/ Ibidem.

Cui va ridica statui?

Și „va face curte unui rege, dacă va fi nevoie”/ Ibidem.

„Zeul este o vietate nemuritoare și fericită. […] Zeii există cu adevărat și cunoașterea lor este evidentă, dar nu așa cum crede mulțimea”/ p. 339.

Epicur învață că omul trebuie să creadă că „moartea nu are nicio legătură cu noi” și că trebuie să își suprime „năzuința către nemurire”/ Ibidem.

Numește plăcere: „absența suferinței din corp și a tulburării din suflet”/ p. 341.

Prezicerea viitorului nu are sens/ Ibidem.

După ce trupul moare, nu mai are nicio legătură cu noi/ p. 342.

Care noi?

Norocul vine rar în viața înțeleptului/ p. 343.

„Trebuie să socotim ca scop tot ceea ce există realmente și orice evidență a simțurilor la care raportăm opiniile noastre; altfel, orice lucru va fi plin de nesiguranță și confuzie”/ p. 344.

Nu există justiție absolută, iar injustiția nu e un rău în sine/ p. 345.

Cu Epicur se termină prezentarea istoriei filosofiei de către Diogenes Laertios.

Fișe de lectură

The Sight of God in the Theology of Saint Symeon the New Theologian [96]

27 iunie, 2013 Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș Leave a comment

Here, parts 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 19, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 28, 29, 30, 31, 32, 33, 34, 35, 36, 37, 38, 39, 40, 41, 42, 43, 44, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 58, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 66, 67, 68, 69, 70, 71, 72, 73, 74, 75, 76, 77, 78, 79, 80, 81, 82, 83, 84, 85, 86, 87, 88, 89, 90, 91, 92, 93, 94, 95.

***

3. The Receptation of the Theology of Glory in the Orthodox Space and the Importance of its Assuming in the Postmodern World

3. 1. The Sight of God in the Theology of Father Professor Dumitru Stăniloae

As to understand the contribution of Father Professor Dumitru Stăniloae at the theology of glory of God we must leave from „the ontological aspect and personalist of grace”^[1] in his theololgy, to the deep creases of his theological epistemology, which „is both holistic and relational. It includes both the logical dimension of reason implicit to the cataphatism, but and the existential dimension (experiential or participative) inherent to the apophatism”^[2].

In the following we will concentrate the attention only toward the last step of mystical apophatism and namely toward the sight of divine light, although in his theology blends harmonious the cataphatism and the apophatism and only uniting them on these two, we can speak of an articulated theology of glory.

In OSAM II, 5, Father Professor Dumitru Stăniloae, highlighting the steps of the apophatism speaks about the divine darkness described by Saint Dionysius the Areopagite, as about „a too great abundance of light”^[3].

Meditating at a text of Saint Gregory Palamas, Father Stăniloae finds, that „the sight of the divine light is not a negative theology”^[4] and that „of the sight of this light is vouchsafed only those like Moses, on when of the negative theology, any worshiper of God”^[5].

We have here a prime distinction between the theology of glory and the negative theology.

The theology of glory presupposes the experience of the light and its articulation in cataphatic concepts, anthropomorphic or perceived as such, on when the rational negative theology is a conceptualization of the ecstatic confessions or a commentary at the ecstatic descriptions of the Saints.

If in the frame of the theology of glory the source texts are created by those who have experienced them and are commented by those who are congenial with these, in the frame of negative theology do not exist the source texts created by its promoters, but the theologians from this branch make conjectures on the margin of the source texts created by Saints or by the theologians, which share, in reverent mode, the details of ecstatic theology and they are positioned critical or indifferent across from them.

The negative theology, says our author, is not sight^[6], but „an anticipative icon of the sight of divine light”^[7]. Only when the mind is „ravished by God, passes beyond, at the sight of light”^[8].

He who sees the light does not enter into an experiential vacuum^[9], but he sees the uncreated light of God, having the conscience „that it cannot be contained in concepts and expressed in words”^[10], this in the first row and, in the second row, that the light comes from the being of God, „which remains with all inaccessible [to us], and that itself the accessible light remains an infinite reserve [of experienced]”^[11].

The light produces in us an „apophatic knowledge”^[12] – for that the Holy Ghost „is the head of the trinitarian work turned towards the world”^[13] – however, in the same time, „the divine light, seen in unintelligible face, remains and for hesychasm a mystery, which do not exclude, but implies the apophatism, without to let it only on this in vigor.

What distinguishes this apophatism of sight beyond sight of the light is the fact, that this apophatism is not a vacuum, but an overwhelming divine presence; and is not an intellectual negation and a feeling on darkness of the presence of God, but an overwhelming experience of this presence”^[14].

[1] Emil Bartoş, The Concept of Deification in the Theology of Dumitru Stăniloae [Conceptul de îndumnezeire în teologia lui Dumitru Stăniloae], doctoral thesis, Pub. The Christian Book, Oradea, 2002, p. 414.

[2] Silviu Eugen Rogobete, An Ontology of Love. Subject and Supreme Personal Reality in the Theological Thought of Father Dumitru Stăniloae [O ontologie a iubirii. Subiect şi Realitate Personală supremă în gândirea teologică a părintelui Dumitru Stăniloae], doctoral thesis, trans. by Anca Dumitraşcu and Adrian Guiu, coll. Plural Religion, Pub. Polirom, Iaşi, 2001, p. 86.

[3] OSAM [The Orthodox Spirituality. Ascetica and Mystica] [Spiritualitatea ortodoxă. Ascetica şi Mistica], ed. 1992, p. 196.

[4] Idem, p. 197.

[5] Idem, p. 199.

[6] Ibidem.

[7] Ibidem.

[8] Idem, p. 201.

[9] Ibidem.

[10] Ibidem.

[11] Ibidem.

[12] Ibidem.

[13] Rev. Prof. Acad. D.Th. Dumitru Popescu, Jesus Christ Pantocrator [Iisus Hristos Pantocrator], op. cit., p. 137.

[14] OSAM, ed. 1992, p 201.

Fragmente din opera noastră manuscriptică