Prima parte, a doua, a treia, a patra, a cincea, a șasea, a șaptea, a opta, a noua, a zecea, a 11-a, a 12-a, a 13-a, a 14-a, a 15-a, a 16-a, a 17-a, a 18-a, a 19-a, a 20-a, a 21-a.

Diogenes Laertios, Despre viețile și doctrinele filosofilor, Ed. Polirom, Iași, 1997, 618 p.

 ***

Epicurienii resping dialectica și consideră că senzațiile, anticipațiile și simțirile  sunt criteriile adevărului/ p. 320.

Considerau că raționamentele sunt dependente de senzații și că „viziunile nebunilor și imaginile din visuri sunt adevărate, căci produc efecte, lucru ce nu se întâmplă niciodată cu ceea ce nu-i real”/ p. 321.

Din concepțiile lui Epicur: nimic nu se naște din neant, universul este așa dintotdeauna și așa va fi mereu, pe lângă univers nu există nimic/ p. 322.

Universul e format din corpuri și din vid/ Ibidem.

Atomii sunt elemente „insecabile și nechimbătoare”, fiind „de natura plinului” / Ibidem.

Universul este infinit/ Ibidem.

Numărul atomilor este nesfârșit și ei se află într-o veșnică mișcare. De asemenea, numărul lumilor este nesfârșit, „unele la fel cu a noastră, altele deosebite”/ p. 323.

„Sufletul este un lucru corporal alcătuit din particule fine, împrăștiate în toată masa corpului nostru, foarte asemănător vântului”/ p. 327.

„Când întregul agregat al corpului este distrus, sufletul se risipește și el și nu mai are aceleași facultăți de mai înainte și nici aceleași mișcări, din care cauză nu mai posedă nici facultatea de percepție senzorială”/ Ibidem.

Epicur afirma că nu trebuie să credem că fenomenele au loc la porunca unei ființe „care se bucură, în același timp, de fericirea deplină și de nemurire”/ p. 330.

El spune că, pentru a nu mai fi tulburat, trebuie să nu te mai gândești la moarte și la chinul veșnic, ci „trebuie să ne îndreptăm atenția către afectele noastre prezente”/ p. 331.

În opinia lui Epicur, înțeleptul nu se va căsători și nu va avea copii, decât în mod incidental/ p. 338.

„Înțeleptul va ridica statui”/ Ibidem.

Cui va ridica statui?

Și „va face curte unui rege, dacă va fi nevoie”/ Ibidem.

„Zeul este o vietate nemuritoare și fericită. […] Zeii există cu adevărat și cunoașterea lor este evidentă, dar nu așa cum crede mulțimea”/ p. 339.

Epicur învață că omul trebuie să creadă că „moartea nu are nicio legătură cu noi” și că trebuie să își suprime „năzuința către nemurire”/ Ibidem.

Numește plăcere: „absența suferinței din corp și a tulburării din suflet”/ p. 341.

Prezicerea viitorului nu are sens/ Ibidem.

După ce trupul moare, nu mai are nicio legătură cu noi/ p. 342.

Care noi?

Norocul vine rar în viața înțeleptului/ p. 343.

„Trebuie să socotim ca scop tot ceea ce există realmente și orice evidență a simțurilor la care raportăm opiniile noastre; altfel, orice lucru va fi plin de nesiguranță și confuzie”/ p. 344.

Nu există justiție absolută, iar injustiția nu e un rău în sine/ p. 345.

Cu Epicur se termină prezentarea istoriei filosofiei de către Diogenes Laertios.

Did you like this? Share it: