8

(7 iulie 2013)

 Personalitate de imitație

George Coviltir este omul care desconsideră. Desconsideră tot ceea ce înseamnă crez, cultură, încredere în cineva, așteptare. Pentru el totul e prostie…dacă nu se termină cu ceva în buzunar…

…Având în fața ochilor doar majăra de bani, care tot se strânge în camera lui secretă, dar cu care nu face nimic excepțional.

De aceea, cel mai adesea, oamenii din preajma lui (dar nu în față!) îi spun Ratatu’. Cu sensul că a ratat familia și strada și țara în care trebuia să se nască. Adică un mahăr…cineva care nu e de nasul lor…

Însă e, desigur, un eufemism. Toți sunt geloși nu pe cât de insolent este ci pe cât de mulți bani îi aduce insolența mardeiașă, care le strămută oasele celor care îi sunt datori…

Ieri a lovit o gravidă în burtă. Cu piciorul…Nu pentru prima dată…și nici nu va fi ultima.

Pentru că soțul acesteia a fugit cu cei 800 de euro dați de el cu camătă. La cei 800 s-au adăugat alți 2.000…și femeia a încasat-o în locul lui. Nici măcar nu e căsătorit cu ea…dar îl are pe al 4-lea în burtă. O femeie necăjită, care are probleme cu urechea dreaptă…și care își vede de copii ca o cloșcă.

Mă uitam la aroganța lui…Aroganța prostului, care crede că va scăpa…de orice boală, de orice neprevăzut…și că oamenii lui, lingăii de acum, se vor pune scut în fața lui.

Însă ei au prețul lor

Deja îl vând

Numai că Coviltir nu știe amănuntele care îl defavorizează. Ca orice urangutan dezumanizat…el are doar logica averii…cea atât de fluctuantă în lumea asta…

Nu știu când a început să creadă că e un geniu al cămătăriei, dar știu că tot ceea ce înseamnă pentru el haine, „maniere elegante”, vorbe…sunt de împrumut.

De la actorul cutare, dintr-un film cu cafteală, și-a luat cărarea pe dreapta. Stă deschis la cămașă, are butoni nu știu de unde, ceas de la ăla care-i place lui, mofturi culinare ce nu au de-a face cu originea lui modestă, mendre de ora 12 ziua dar și de 4 dimineața…când trezește tot cartierul, ba în muzică…ba în bătaie…

Femeia a icnit…

N-am crezut că scapă cu copilul întreg…

După care i-a mulțumit…că cu nebunu’ nu poți să joci decât în parametrii eleganței.

E incredibilă însă tăcerea matahalelor lui. I-a cumpărat pe toți de la box și lupte libere. Deși niciunul nu e atât de bădăran ca el, niciunul însă nu scoate niciun sunet de compătimire când vine vorba de dat și de luat.

O cunosc pe fiica lui cea mare de când a avut nevoie de o carte. Pentru că ambele au făcut școală…deși el nu are nicio școală.

Ea știe de unde le vin banii. Suportă cu greu situația. Însă speră că măritatul o să-i schimbe rușinea.

Numai că la Coviltir măritatul înseamnă perpetuarea rușinii. Pentru că are de gând să o dea altui dilău, care îi va desființa orice urmă de milă…

Ce e femeia pentru el?! O plăcere tâmpită…Pentru că, după pat…urmează, cel mai adesea, pentru te miri ce, bătai zdravene. Probabil vrea să își răzbune în bietele tinere, pe care le abuzează, toate insultele și toată neiubirea pe care o simte în alții…

Și când se simte cel mai singur…atunci știi la sigur: pentru că rănile pe care le provoacă necesită spitalizare.

Însă nimeni nu are curajul să toarne mafia cămătarilor la poliție…pentru că asta înseamnă moarte

Cămătăria înseamnă nu bani ci putere interlopă.

Înseamnă droguri în vene.

Înseamnă trafic de persoane.

Înseamnă violență.

Înseamnă trafic de organe.

Înseamnă teroare…

Iar această teroare, făcută în tăcere, făcută cu abilitate profesionistă, e îmbrăcată în tot felul de aparențe neverificate de fisc sau de vreo altă instituție democratică.

Deși nimeni nu muncește din familia lui…averea îi crește simțitor. 5 mașini, mult aur, mai multe apartamente, „gărzi de corp”, haine cu tupeu, condiție „prosperă”.

Fără ca nimic să se întâmple la vedere

Și asta, bineînțeles, că strică orice morală socială. Ca jocul de loto sau de bingo: joacă milioane și câștigă unul, oarecare, marea sumă…ce produce un decalaj social enorm.

Cine să mai creadă în muncă…atunci când observă că se poate și ilegal?  Iar dacă nu ai valori, nu ai crezuri, nu ai pentru ce lupta, ți se pare că totul se rezumă la bani și la viața lejeră.

Însă totul începe cu viața, cu sănătatea, cu liniștea și împlinirea interioară. Fără ele banii nu te pot înduhovnici, nu te pot face mai bun, nici mai fericit…ci doar o epavă…Iar epavele Iadului sunt o nefericire, care își înăbușă nervii într-o singurătate enormă.

Astăzi-seară a plecat să petreacă. Nu știu cu cine…nu știu de ce. Știu doar că, într-un costum alb, cu un trandafir la rever, ca un mare „domn” al unei societăți imaginare, George Coviltir…este o caricatură a propriilor sale orgolii. El e compus din alegeri proaste, trăiește viața altora, nu acordă nicio atenție celor care vor să fie lăsați în liniștea lor, în timp ce speră, paradoxal, ca cineva să privească spre el…cu înțelegere

Aici, în acest punct, orice mare tută a istoriei…vrea să fie tratată omenește.

Did you like this? Share it: