Dante, Divina Comedie, în traducerea lui George Coșbuc, ediție îngrijită și comentată de Ramiro Ortiz, Ed. Polirom, 2000.

*

Prima parte, a doua, a treia, a patra, a cincea, a șasea, a șaptea, a opta, a noua, a 10-a, a 11-a, a 12-a, a 13-a, a 14-a, a 15-a, a 16-a, a 17-a, a 18-a, a 19-a.

În acest cer al lui Venus se află sufletul lui Rahav, cea care a ajutat spre izbânda lui Iisus Navi.

Critică împotriva papilor și a orientării mai mult spre interese financiare/ p. 566.

Cerul al patrulea este al Soarelui, unde se află sufletele teologilor/ p. 567 ș. u.

Prima terțină conține „dogma” catolică a lui „Filioque”, anume că Duhul Sfânt purcede și de la Tatăl și de la Fiul, inovație pe care Biserica Ortodoxă a respins-o întotdeauna/ p. 567.

Dante pretinde că desfătarea sufletelor de aici este să vadă cum „ia ființă” Fiul și Duhul din Tatăl/ p. 569, ceea ce reprezintă o erezie, dacă s-a gândit la înțelesul literal.

Dante se întâlnește cu un călugăr dominican, care îi indică pe Albert cel Mare, Toma d’Aquino, Grațian, Petru Lombardul, alături de care este așezat și Sfântul Solomon/ p. 571.

După aceștia sunt numiți Sfântul Dionisie Areopagitul, Paul Orosius, Sfântul Isidor de Sevilla, Sfântul Beda Venerabilul, Richard de Saint Victor/ p. 571-572.

Mai sus sunt enumerați, în ordine aleatorie, atât Sfinți ai Bisericii una, cât și alții proclamați și recunoscuți numai în romano-catolicism.

Dante deplânge patimile lumești, se vede pe sine mântuit de ele și se simte onorat de cei printre care se află:

„O, griji nebune-a lumii muritoare,

ce false-ți sunt acele silogisme

cari plumb pe-aripi îți pun ca să nu zboare!

*

Sucește-acesta legi, și cu sofisme

e cest de-aici, vreau alții-o preoție

și-a fi stăpâni prin silă și-aforisme,

*

dincoa’ negoț civil, și-aici hoție,

iar altu-n pofta cărnii ’nămolit

se mistuie, sau zace-n trândăvie,

*

când eu de toate-acestea mântuit

eram cu Beatrice-n ceru-n care

cu-așa de mult-onoare fui primit” / p. 574.

După care, lui Dante i se adresează Toma d’Aquino, care îl elogiază pe Francisc din Assisi / p. 575-580.

În paginile următoare este lăudat Dominic (întemeietorul ordinului care îi poartă numele) de către Bonaventura.

„lucoare”, „schinteiere”/ p. 582.

Dominic da năvală „în codrii eretici”, împotriva albigenzilor/ p. 586.

Bonaventura susține că se află în acest loc și Sfântul Ioan Hrisostom, Sfântul Profet Natan, precum și alți teologi romano-catolici, ca Anselm de Canterbury/ p. 587-588.

Did you like this? Share it: