Emil Botta: masca de histrion [10]

Granița între realitate și fabulație este foarte subțire, ca în poemul O nouă planetă: „Odaia mea se plimbă prin infinit/ lucitoare ca un soare la zenit.// Din când în când vine o fată/ într-o rochie cu trenă, cam demodată./ Geniul odăii îmi spune: ’E o stea:/ vezi, poartă-te frumos cu ea’ ”.

Amintirile de neșters ale copilăriei sunt evocate în poezia Vestigii. E vorba de memoria afectivă, care imprimă și reține amănuntele care au contribuit cel mai mult la formarea caracterului viitorului poet.

Și deși spune că „mi-aduc vag aminte”, acest vag este mai important decât cele despre care afirmă că își aduce aminte bine, pentru că acesta izbucnește din străfunduri sufletești mult mai adânci:

Mi-aduc vag aminte
de Spaima-Pădurii, care nu avea nici un dinte.
Mi-aduc vag aminte
de aspra mătase a gliei, Părinte.

Mi-aduc vag aminte
de mâinile mamei, care veneau din ceruri să mă alinte.
Mi-aduc vag aminte
de basmele care începeau așa: „Luați aminte”.

Dar ce bine mi-aduc aminte, vai mie,
de a nopților vijelie.
Cum ne amintim, vai nouă,
de a nopților sângeroasă rouă.

Din nou, deși nu se face nicio mențiune despre virtute sau patimă/ păcat, aluziile versurilor sunt destul de transparente.

Poemul este un reproș adus sieși, pentru că a uitat neprihănirea copilăriei, ceea ce îi era sfânt și iubit atunci, și s-a lăsat în voia pasiunilor care păreau o rouă pentru suflet, dar pe care ulterior le-a regretat.

Așa încât se aseamănă singur cu acei eroi din basme care n-au luat în serios avertismentele.

Sub alte forme, aceeași dezamăgire au confesat-o și Bolintineanu, Eminescu, Arghezi, Barbu, etc.

La Emil Botta întâlnim un alt mod de a exprima un crez tradițional într-un limbaj poetic modernist.

În Craiul Amurg descoperim un peisaj proiectat ca o narațiune fantastică, având un aer de baladă.

Este printre puținele peisaje pure din lirica sa, în care interesul este de ordin descriptiv/ pictural:

Craiul Amurg, ucigașul macilor,
a scăldat câmpia într-o baie de sânge.
L-am văzut cum ștergea spada
pe copacii care porniră a plânge.

Paserile din cuibul incendiat
aveau aripi de diamant și cărbune.
Și aruncau, săgeți, către ceruri
priviri săgetătoare nebune.

Singur în rădvanul negru treceam,
și cum galopa năzdrăvanul amurg!
Pe aleile pavate cu umbră, printre răcori,
suiam spre castelul Craiului Amurg.

E adevărat că nu lipsesc nici sugestiile tanatice, mai evidente în ultima strofă.

Dar, în primele două strofe, valențele simbolice se întrevăd mai mult retrospectiv, prin prisma acelei perspective definitve, din strofa finală.

Privite separat însă, ele formează un tablou convingător (deși puțin suprarealist), în nuanțe de roșu și negru, cu scăpărări stranii, ireale/ fascinante.

Botta realizează, în altă poezie, și o scurtă schiță a răsăritului, în maniera care l-a făcut cunoscut pe Blaga: „Lebedele aurorei dalbe/ au trecut prin somnul grădinilor” (Eres).

Dar el nu este un poet al tainei, ci al disperărilor exclamate ca tușe vii aruncate pe pânză.

Remarcăm faptul că descrierile lui sunt mereu dinamice și că are o predilecție pentru proiecția unor imagini vaste, fantastice.

Ca și conștiință terifiată de așteptarea ultimelor consecințe ale faptelor sale, vizitată adesea de coșmaruri, Botta are însă multe în comun cu Blaga și cu Arghezi.

Temerile sale sunt sfredelitoare, iar perspectiva morții se profilează neîndurător:

Terorile mele, fiți mai blajine
cu arlechinul speriat de moarte. /…/

Copilăria nu se mai aude,
a rămas printre relicve, printre amulete.
Zâmbetul a scăpătat, a pălit,
ochii apun în cearcăne violete.

În genunchi, pe brânci, spre Canossa,
bronzat de lună ca un arap,
cu frica-n sân, cu noaptea pe umăr,
cu cenușa stelelor pe cap.

Istorie III. 39

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

 *

Istoria începe

de oriunde

o privești

*

Vol. 3

*

***

Prima parte, a doua, a 3-a, a 4-a, a 5-a, a 6-a, a 7-a, a 8-a, a 9-a, a 10-a, a 11-a, a 12-a, a 13-a, a 14-a, a 15-a, a 16-a, a 17-a, a 18-a, a 19-a, a 20-a, a 21-a, a 22-a, a 23-a, a 24-a, a 25-a, a 26-a, a 27-a, a 28-a, a 29-a, a 30-a, a 31-a, a 32-a, a 33-a, a 34-a, a 35-a, a 36-a, a 37-a, a 38-a.

***

93. Dicționarul lui Șăineanu

Ediția a 8-a a cărții Dicționar universal al limbei române, a lui Lazăr Șăineanu (1859-1934), are 872 de pagini.

Introducerea are 50 de pagini[1].

Abundanță = belșug, îndestulare[2]; acribie  = exactitate scrupuloasă[3]. Eu prefer transliterarea cu v din limba greacă: acrivie.

Acvarelă [adică acuarelă de azi] = desen cu culori muiate în apă. Situat între acuzator și acvarelist[4].

Adagiu = maximă veche[5]; adăsta = a aștepta cu nerăbdare (de la lat. adastare)[6]; ad hoc (adv.) =  într-adins, pentru un scop determinat[7]; adresant = cel ce adresează/ trimite scrisoarea, expeditorul; adresat = cel căruia i-a fost adresată scrisoarea[8], adică destinatarul.

Aerolit = piatră căzută din cer[9]. Afet = suportul unui tun[10]; afund = adâncime[11]; aspidă = fel de viperă, pe când, la figurat: ființă veninoasă, femeie foarte rea[12].

Augmenta = a mări, a spori[13]; autodidact = cel care a învățat singur[14]; avalma (adv.) = în comun, cu grămada[15]; avat = pește de Dunăre care seamănă cu șalăul[16]; a băcăi = a bate pulsul, a palpita (onomatopee)[17]; bădiță = nume de alint pe care o țărancă i-l dă iubitului ei[18];  băgău = tutun de mestecat, fabricat din foi subțiri și răsucite[19].

Bahorniță = femeie necinstită (un cuvânt slav, care, în sensul prim, înseamnă vrăjitoare)[20].

Băiețandru = băiat de până în 20 de ani[21]; balabustă = evreică măritată (cuvânt ironic)[22]; băltac = baltă mică[23]; bandulieră = curea ostășească[24]; capan = magazie de aprovizionare[25]; capsoman = prost și încăpățânat[26]; a cărăbăni = a apuca cu lăcomie, a da lovituri dese, a-și lua toate și a pleca[27]; cărăeală [acum e cârâială] = cicăleală[28];  carat = a 24-a parte din greutatea aurului și unitatea de 21 centigrame din greutatea pietrelor scumpe[29].

Cârmâzin = roșu-închis (cuvânt turcesc)[30]; cârnățar = cel ce face sau vinde cârnați[31]; cartaboș/ caltaboș e trecut între cuvintele cu origine necunoscută[32]; căscăund = gură-cască[33]; caschetă provine de la fr. casquette și e un fel de șapcă cu cozoroc[34] (eu am auzit forma cosorog). Pluralul lui cozoroc e cozoroace.

La București, când cumperi mâncare de la supermarket, ești servit la…casoletă. Adică, într-o cutie de plastic…în care ți se dă mâncarea comandată.

Însă casoleta nu e cutia din plastic pe care tu o primești…ci vasul metalic inoxidabil în care supermarketul ține mâncarea, deja pregătită, pe care vrea să ți-o vândă.

Șăineanu nu cunoștea acest sens, cu vasul inoxidabil, dar știa că vine de la fr. cassolette.

Și că înseamnă: afumătoare, cățuie[35]. Pentru că, la francezi, e vasul în care se arde mirodenii.

Cassier = cel ce ține cassa de bani[36] (astăzi s-a eliminat s-ul și din casier și din casa de bani); cășunătură = durere neașteptată, la figurat: capriciu[37]; catagrafie = recensământ, inventar[38]; cataroiu (mold.) = gripă, guturai[39]; catrafuse (pl.) = cele necesare de îmbrăcat, mărunțișuri de-ale casei[40]; cavală = iapă[41]; ceahlău = pasăre răpitoare de munte, care își face cuibul în stânci inaccesibile. Și autorul presupunea că de la această pasăre a venit numele muntelui Ceahlău[42].

Ceanac (turc.) = strachină mai mică cu interiorul smălțuit[43]; cereviș (turc.) = grăsime topită, folosită la mâncare. Grăsime de bou, vacă, bivol[44]. Cherapleș  (m.) = tont, zevzec[45]; chibritelniță = cutioară pentru păstrarea și aprinsul chibriturilor[46]; chichirneț = pipernicit[47]; chilimboț = bucată de pâine necoaptă[48]; chiloman = oală de băut[49]; chiomb = miop[50]; chisnovat = poznaș[51]; chițoran = șoarece de câmp, cu botul ascuțit, care distruge porumbul[52]; cioaclă = cârlig de înhățat pentru cei morți de ciumă[53]; ciobotă (mold.) = cizmă; un cuvânt care vine din rus. čobotŭ[54].

Cioclaș = țăran care vinde lemne cu căruța[55]; a ciocoi (v.) = a linguși la modul înjositor[56]; cioflac = copil râzgâiat[57]; ciopor = turmă de oi sau de vite[58]; ciorobară (în Banat) = coțofană[59]; ciuciulete = ciupercă comestibilă, de culoare gălbuie sau Morchella esculenta[60].

Clabăț = căciulă mare a bănățenilor[61]; clisură = strâmtoare[62]; cocuță (f.) = copil în fașă, prunc[63]; cojan = locuitor de la câmp[64]; comană = coama casei[65];  dănănaie = minunăție, lucru de mirare (de la a dănănăi = ceva ce se vede în depărtare)[66]; fustanelă = fustă largă și cu multe crețuri, purtată de greci și arnăuți[67]; găman = mâncăcios, lacom[68]; gigea = frumușel, drăguț[69]; giumbuș = petrecere, haz, poznă[70]; glajă = sticlă[71]; însurățel = tânăr abia însurat[72]; învierșunare = furie îndărătnică[73]; iorgovan = liliac (în Banat; de la sârb. iorgovan)[74]; izbă = lovitură[75]; a jugăni = a castra caii[76]; lacră = ladă de zestre, raclă[77]; lavină = avalanșă[78]; locandă = ospătărie, han[79]; magopață = curvă (în Moldova)[80]; mămular = mic negustor ambulant (de la turc. mamelè)[81].


[1] Lazăr Șăineanu, Dicționar universal al limbei române, ed. a 8-a, revăzută și adăugită la ed. a 6-a, Ed. Scrisul românesc, Craiova, 1929, L + 872 p.

A se vedea:

http://ro.wikipedia.org/wiki/Laz%C4%83r_%C8%98%C4%83ineanu.

[2] Idem, p. 3.

[3] Idem, p. 6.

[4] Idem, p. 7.

[5] Ibidem.

[6] Ibidem.

[7] Idem, p. 8.

[8] Idem, p. 9.

[9] Idem, p. 10.

[10] Ibidem.

[11] Idem, p. 11.

[12] Idem, p. 40.

[13] Idem, p. 44.

[14] Idem, p. 45.

[15] Ibidem.

[16] Idem, p. 46.

[17] Idem, p. 48.

[18] Idem, p. 49.

[19] Ibidem.

[20] Ibidem.

[21] Ibidem.

[22] Idem, p. 50.

[23] Idem, p. 52.

[24] Idem, p. 53.

[25] Idem, p. 100.

[26] Idem, p. 102.

[27] Idem, p. 103.

[28] Ibidem.

[29] Idem, p. 104.

[30] Idem, p. 106.

[31] Idem, p. 107.

[32] Ibidem.

[33] Idem, p. 109.

[34] Ibidem.

[35] Ibidem.

[36] Idem, p. 110.

[37] Ibidem.

[38] Idem, p. 111.

[39] Idem, p. 112.

[40] Idem, p. 113.

[41] Idem, p. 114.

[43] Idem, p. 116.

[44] Idem, p. 120.

[45] Idem, p. 123.

[46] Ibidem.

[47] Idem, p. 124.

[48] Ibidem.

[49] Ibidem.

[50] Idem, p. 125.

[51] Idem, p. 127.

[52] Ibidem.

[53] Idem, p. 130.

[54] Ibidem.

[55] Idem, p. 131.

[56] Ibidem.

[57] Idem, p. 132.

[58] Idem, p. 133.

[59] Ibidem.

[61] Idem, p. 138.

[62] Idem, p. 140.

[63] Idem, p. 145.

[64] Idem, p. 146.

[65] Idem, p. 150.

[66] Idem, p. 190.

[67] Idem, p. 264.

[68] Idem, p. 267.

[69] Idem, p. 276.

[70] Idem, p. 277.

[71] Ibidem.

[72] Idem, p. 333.

[73] Idem, p. 340.

[74] Idem, p. 341.

[75] Idem, p. 346.

[76] Idem, p. 350.

[77] Idem, p. 353.

[78] Idem, p. 358.

[79] Idem, p. 369.

[80] Idem, p. 376.

[81] Idem, p. 379.