Istorie III. 39

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

 *

Istoria începe

de oriunde

o privești

*

Vol. 3

*

***

Prima parte, a doua, a 3-a, a 4-a, a 5-a, a 6-a, a 7-a, a 8-a, a 9-a, a 10-a, a 11-a, a 12-a, a 13-a, a 14-a, a 15-a, a 16-a, a 17-a, a 18-a, a 19-a, a 20-a, a 21-a, a 22-a, a 23-a, a 24-a, a 25-a, a 26-a, a 27-a, a 28-a, a 29-a, a 30-a, a 31-a, a 32-a, a 33-a, a 34-a, a 35-a, a 36-a, a 37-a, a 38-a.

***

93. Dicționarul lui Șăineanu

Ediția a 8-a a cărții Dicționar universal al limbei române, a lui Lazăr Șăineanu (1859-1934), are 872 de pagini.

Introducerea are 50 de pagini[1].

Abundanță = belșug, îndestulare[2]; acribie  = exactitate scrupuloasă[3]. Eu prefer transliterarea cu v din limba greacă: acrivie.

Acvarelă [adică acuarelă de azi] = desen cu culori muiate în apă. Situat între acuzator și acvarelist[4].

Adagiu = maximă veche[5]; adăsta = a aștepta cu nerăbdare (de la lat. adastare)[6]; ad hoc (adv.) =  într-adins, pentru un scop determinat[7]; adresant = cel ce adresează/ trimite scrisoarea, expeditorul; adresat = cel căruia i-a fost adresată scrisoarea[8], adică destinatarul.

Aerolit = piatră căzută din cer[9]. Afet = suportul unui tun[10]; afund = adâncime[11]; aspidă = fel de viperă, pe când, la figurat: ființă veninoasă, femeie foarte rea[12].

Augmenta = a mări, a spori[13]; autodidact = cel care a învățat singur[14]; avalma (adv.) = în comun, cu grămada[15]; avat = pește de Dunăre care seamănă cu șalăul[16]; a băcăi = a bate pulsul, a palpita (onomatopee)[17]; bădiță = nume de alint pe care o țărancă i-l dă iubitului ei[18];  băgău = tutun de mestecat, fabricat din foi subțiri și răsucite[19].

Bahorniță = femeie necinstită (un cuvânt slav, care, în sensul prim, înseamnă vrăjitoare)[20].

Băiețandru = băiat de până în 20 de ani[21]; balabustă = evreică măritată (cuvânt ironic)[22]; băltac = baltă mică[23]; bandulieră = curea ostășească[24]; capan = magazie de aprovizionare[25]; capsoman = prost și încăpățânat[26]; a cărăbăni = a apuca cu lăcomie, a da lovituri dese, a-și lua toate și a pleca[27]; cărăeală [acum e cârâială] = cicăleală[28];  carat = a 24-a parte din greutatea aurului și unitatea de 21 centigrame din greutatea pietrelor scumpe[29].

Cârmâzin = roșu-închis (cuvânt turcesc)[30]; cârnățar = cel ce face sau vinde cârnați[31]; cartaboș/ caltaboș e trecut între cuvintele cu origine necunoscută[32]; căscăund = gură-cască[33]; caschetă provine de la fr. casquette și e un fel de șapcă cu cozoroc[34] (eu am auzit forma cosorog). Pluralul lui cozoroc e cozoroace.

La București, când cumperi mâncare de la supermarket, ești servit la…casoletă. Adică, într-o cutie de plastic…în care ți se dă mâncarea comandată.

Însă casoleta nu e cutia din plastic pe care tu o primești…ci vasul metalic inoxidabil în care supermarketul ține mâncarea, deja pregătită, pe care vrea să ți-o vândă.

Șăineanu nu cunoștea acest sens, cu vasul inoxidabil, dar știa că vine de la fr. cassolette.

Și că înseamnă: afumătoare, cățuie[35]. Pentru că, la francezi, e vasul în care se arde mirodenii.

Cassier = cel ce ține cassa de bani[36] (astăzi s-a eliminat s-ul și din casier și din casa de bani); cășunătură = durere neașteptată, la figurat: capriciu[37]; catagrafie = recensământ, inventar[38]; cataroiu (mold.) = gripă, guturai[39]; catrafuse (pl.) = cele necesare de îmbrăcat, mărunțișuri de-ale casei[40]; cavală = iapă[41]; ceahlău = pasăre răpitoare de munte, care își face cuibul în stânci inaccesibile. Și autorul presupunea că de la această pasăre a venit numele muntelui Ceahlău[42].

Ceanac (turc.) = strachină mai mică cu interiorul smălțuit[43]; cereviș (turc.) = grăsime topită, folosită la mâncare. Grăsime de bou, vacă, bivol[44]. Cherapleș  (m.) = tont, zevzec[45]; chibritelniță = cutioară pentru păstrarea și aprinsul chibriturilor[46]; chichirneț = pipernicit[47]; chilimboț = bucată de pâine necoaptă[48]; chiloman = oală de băut[49]; chiomb = miop[50]; chisnovat = poznaș[51]; chițoran = șoarece de câmp, cu botul ascuțit, care distruge porumbul[52]; cioaclă = cârlig de înhățat pentru cei morți de ciumă[53]; ciobotă (mold.) = cizmă; un cuvânt care vine din rus. čobotŭ[54].

Cioclaș = țăran care vinde lemne cu căruța[55]; a ciocoi (v.) = a linguși la modul înjositor[56]; cioflac = copil râzgâiat[57]; ciopor = turmă de oi sau de vite[58]; ciorobară (în Banat) = coțofană[59]; ciuciulete = ciupercă comestibilă, de culoare gălbuie sau Morchella esculenta[60].

Clabăț = căciulă mare a bănățenilor[61]; clisură = strâmtoare[62]; cocuță (f.) = copil în fașă, prunc[63]; cojan = locuitor de la câmp[64]; comană = coama casei[65];  dănănaie = minunăție, lucru de mirare (de la a dănănăi = ceva ce se vede în depărtare)[66]; fustanelă = fustă largă și cu multe crețuri, purtată de greci și arnăuți[67]; găman = mâncăcios, lacom[68]; gigea = frumușel, drăguț[69]; giumbuș = petrecere, haz, poznă[70]; glajă = sticlă[71]; însurățel = tânăr abia însurat[72]; învierșunare = furie îndărătnică[73]; iorgovan = liliac (în Banat; de la sârb. iorgovan)[74]; izbă = lovitură[75]; a jugăni = a castra caii[76]; lacră = ladă de zestre, raclă[77]; lavină = avalanșă[78]; locandă = ospătărie, han[79]; magopață = curvă (în Moldova)[80]; mămular = mic negustor ambulant (de la turc. mamelè)[81].