Istorie III. 40

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

 *

Istoria începe

de oriunde

o privești

*

Vol. 3

*

***

Prima parte, a doua, a 3-a, a 4-a, a 5-a, a 6-a, a 7-a, a 8-a, a 9-a, a 10-a, a 11-a, a 12-a, a 13-a, a 14-a, a 15-a, a 16-a, a 17-a, a 18-a, a 19-a, a 20-a, a 21-a, a 22-a, a 23-a, a 24-a, a 25-a, a 26-a, a 27-a, a 28-a, a 29-a, a 30-a, a 31-a, a 32-a, a 33-a, a 34-a, a 35-a, a 36-a, a 37-a, a 38-a, a 39-a.

***

Muscel = deal înalt, de până la 400 de metri[1]; mușcoiu = catâr (cuvânt albanez, mușk)[2]; mutră (ironic) = obraz, îndrăzneală, personaj, rang, nazuri (pl.)[3]; nadiceancă = un fel de trăsură[4]; năem = plată, chirie[5]; namestie = dependență (cuvânt slavon)[6]; nărămzat = stacojiu[7]; a năstăvi = a inspira[8]; năstrapă = cană[9]; nat = fecior (în graiul bănățean; de la lat. natus)[10]; nătărău = tare prost[11]; năucie = stupiditate[12]; nemeș = de neam, nobil[13].

Neneacă = mamă (în Moldova, cuvânt turcesc)[14]; netoție = idioție[15]; ningău = ninsoare[16]; nisam-nitam (adv.) = cu totul fără temei[17]; nucet = pădure de nuci (de la lat. nucetum)[18]; oarzăn = timpuriu[19]; obrăzar = mască[20]; a obroci = a fermeca, a zăpăci (cuvânt sârbesc); octofor = purtător de lectică (la romani)[21]; odaliscă = femeie din haremul sultanului[22]; odobeală = închisoare[23]; ofis = decret domnesc[24]; olastiseală = lingușire (în Muntenia)[25].

Olum = vad în care se adapă vitele (de la turcescul olum = vad)[26]; onànie = ființă slabă și urâtă (în Moldova, de la cuvântul rutean: omana, vedenie amăgitoare)[27]; opreală = arest[28]; orândar = cârciumar în sat (în Moldova)[29]; otavă = iarbă crescută după a doua cositură (de la cuvântul bulgar: otava)[30]; otecinic = colecție de vieți de Sfinți (cuvânt slavon, utečĭniku, care derivă de la oteț/ părinte)[31]; otnoșenie = raport final (cuvânt rusesc: otŭnoșeniĭe)[32].

Oțopină = mârțoagă[33]; păcurar = cel ce scoate sau vinde păcură[34];  pălămar = paraclisier (în Moldova)[35]; palavră = vorbă seacă, minciună, vorbă lăudăroasă (de la cuvântul turc palàvra)[36]; pălincă = rachiu (vine de la cuvântul unguresc palinka, care vine de la sârbescul palinka; paliti = a arde…pentru că e o țuică ce te arde pe gât)[37].

A paradosi = a preda (în graiul moldovean, care vine din neogreacă)[38]; părăduitor = risipitor[39]; paraponisit = nemulțumit[40]; paraxân = bizar, curios (adv.) și ciudă (subst.)[41]; parètis = actul de demisie al unui arhiereu[42]; parlagiu = măcelar (cuvânt turcesc)[43]; parpalec = plăcintar grec[44]; parucic = locotenent[45]; pașol! = marș![46]; pațachină = arbust cu bobițe negre sau Rhmanus cathartica[47].

Pateriță = toiagul arhieresc[48]; pavogadu = exercițiu de solfegiere în muzica psaltică[49]; pazarlâc = târguială, negustorie[50]; pedel = servitor la o universitate[51]; pidosnic = ciudat, pe dos (în Moldova)[52]; pintenog = cal negru sau murg cu pete albe la glezne[53]; pipirig = un fel de trestie[54]; a pisicări = a linguși în mod viclean[55].

Și Lazăr Șăineanu cunoștea forma pimniță, care se mai folosește și azi în Teleorman, paralelă cu pivniță. Care vine de la slavonescul pivnița, unde pivo = băutură[56].

A pliroforisi = a lua informații, a se desluși/ clarifica într-o problemă anume[57]; podmet = momeală[58]; a poftori = a repeta[59]; pogonici = cel ce mână plugul[60]; pohoț = desfrânat[61]; pojijie = gospodărie[62]; polată = palat[63]; a pologi = a așterne jos[64]; ponor = scobitură a terenului în formă de pâlnie (de la slavonescul ponorŭ = locul unde apa se ascunde în pământ)[65]; ponos = nume rău, poreclă, greșeală[66]; popondoc = stâlpul unei prispe țărănești. Cuvânt folosit în Tulcea[67].

Poponeț = volbură (un fel de iarbă), opaiț (de la cuv. sârbesc: poponaț = volbură)[68]; a popri = a opri[69]; potlogar = cârpaci, pungaș ordinar[70]; povestaș = povestitor[71]; primiții = primele roade, prinoase[72]; a pritoci = a turna dintr-un vas în altul[73]; progrom = măcel în masă[74]; a puiezi = a face pui[75]; pulpană = partea de jos a unei haine, care acoperă pulpa piciorului[76].

Puțar = cel ce sapă puțuri (de la lat. putearius)[77]; putinei = putină mică în care se bate laptele pentru a face unt[78]; râbiță = pește de apă dulce din familia crapilor. Sau Gobio fluviatilis[79].

Răgălie = rădăcină[80]; rână = coastă, latură[81];  a răpști = a se răsti[82]; răsbucuros = foarte bucuros[83]; răsmeriță = revoluție (de la slav. razmirița = război)[84]; răspas = răgaz[85]; răstimp = interval temporal[86]; razna (adv.) = încoace și încolo[87]; refec = cusătură pe marginea unei stofe, la fig.: mustrare aspră[88]; regeà = rugăminte[89].

Sărăcan = foarte sărac[90]; sărăcustă = sărindar[91]; sardea = peștișor sărat[92]; sărman = sărac, orfan[93];  scârnă = balegă[94]; scârnăvie = murdărie[95]; a scorbeli = a scormoni în pământ[96]; scripcar = lăutar[97]; scutar = ciobanul care conduce stâna[98]; șelar = cel care face și vinde șei pentru cai[99]; șerpar = cingătoarea țărănească de piele în care se pătrau banii[100]; sgârță = babă sfrijită[101].

Silhui = acoperit de codri[102]; simigiu = cel care face și vinde simiți [pesmeți], covrigi etc.[103]; sin = fiu[104]; șiștar  = găleata în care se mulg oile[105]; șledun = gorun (un soi de stejar)[106]; șoacăță = șobolan, la fig: dușman[107]; a solomoni = a fermeca, a vrăji[108]. Și asta când Sfântul Profet Solomon este etalonul înțelepciunii…

Spițer = farmacist[109]; știubei = stup făcut dintr-un butuc găurit[110]; stretenie = întâmpinare[111]; stropșitură = epilepsie[112]; a sudui = a înjura, a dojeni[113]; a sugușa = a gâtui[114]; tocsin = clopot de alarmă[115]; toloșcan = om trândav (în Moldova)[116]; voloc = plasă de pește, una mai mică decât năvodul[117]; a vorovi = a vorbi[118];  zabet = guvernator[119]; zalhana = abator[120].

Dicționarul propriu-zis se termină în p. 711. De la p. 713 începe un dicționar de nume. Care se termină în p. 870. Suplimentul lingvistic: p. 871-872.