Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

 *

Istoria începe

de oriunde

o privești

*

Vol. 3

*

***

Prima parte, a doua, a 3-a, a 4-a, a 5-a, a 6-a, a 7-a, a 8-a, a 9-a, a 10-a, a 11-a, a 12-a, a 13-a, a 14-a, a 15-a, a 16-a, a 17-a, a 18-a, a 19-a, a 20-a, a 21-a, a 22-a, a 23-a, a 24-a, a 25-a, a 26-a, a 27-a, a 28-a, a 29-a, a 30-a, a 31-a, a 32-a, a 33-a, a 34-a, a 35-a, a 36-a, a 37-a, a 38-a, a 39-a, a 40-a.

***

94. Din Jurnalul lui Livius Ciocârlie

E vorba despre jurnalul anilor 1978-1983. Ediția 2008[1].

La p. 6: despre ședința „patronată…de un dobitoc, secretarul științific al Academiei de Științe Sociale”. Autorul scrie fără grija cititorului, așa că e greu să înțelegi, întotdeauna, la cine se referă.

„Tristețea atroce a lui Trakl[2][3].

În 1978 tatăl lui trăia[4]. Dar și mama[5].

Scrie despre corespondența lui Proust[6], citește jurnalul lui Adrian Marino[7] și se întâlnește pe drum cu „popa Gheorghiță, duhovnicul nostru, al Ciocârleștilor, de cincizeci de ani”[8].

În 1978 autorul era lector. Pentru că profesorul Tănase îi cere să se prezinte „la concursul de conferențiar”[9].

De vorbă cu Adriana Babeți[10], în p. 25 amintește de Andrei, care era „arhivist la Mitropolie”, „drama (?) Nadiei Comăneci”[11]…și într-o zi de noiembrie spune despre sine că este „moale ca o pernă de ace”[12].

În p. 36 cumpără cartea lui Radu Petrescu, Ocheanul întors[13]. Iar episcopul (fără nume, care, de fapt, era mitropolit) este fostul său coleg de la Loga[14].

Andrei, care lucra la Mitropolie, devine „muzeograf”[15]. Curs despre teatrul lui Sartre[16], lăudat de Emil Brumaru[17], un curs despre Chateaubriand[18], are „o studentă gravidă, cu liniștea și frumusețea maternității apropiate”[19], ascultă Enescu[20], zece ani s-a ocupat de semiotică[21] iar profesorii de la Litere, în 1978, se plângeau că n-au aragaz[22]. Acasă, bineînțeles…

Strada Carmen Sylva devenise Lenin[23].

Vrea o înzdrăvenire la Băile Herculane[24].

Paul Cornea era prorector în 1978[25], l-a văzut pe Lucian Raicu (evreu)[26]plângând pe o scrisoare a lui Eminescu”[27], deși „Eminescu a fost antisemit”[28], e obosit la curs („abia împing frazele și termin cu două minute înainte de pauză”)[29], e întâmpinat, cu amabilitate și „pe mutește, [de] Eugen Simion, Manolescu, Papahagi [și] Gabriel [?]”[30], Marin Mincu e „tânăr, blond, cârlionțat ca peruca doamnei R.”[31],  Mircea Dinescu vine împreună cu Denisa Comănescu[32], care era „la fel de frumoasă ca astă-vară[33].

Dacă Eugen Jebeleanu sta la masă cu Ileana Mălăncioiu și cu alte doamne[34]…Marin Preda a trecut pe lângă autor „cu un aer spectral de om amețit”[35]. Însă „cineva spune că [Marin Preda] e așa fiindcă n-a băut nimic[36].

Se observă aici prima mare invidie a lui Ciocârlie din Jurnal. Pentru că atunci când consideri că tot ce ai de spus despre Marin Preda e că bea…de fapt îl invidiezi pentru ceea ce scrie.

În p. 61, Eugen Simion e prezentat într-un context nesemnificativ, așa cum o făcuse și cu Marin Preda, tocmai pentru ca să îl ridiculizeze: „trece pe acolo Eugen Simion cu o pereche de pantaloni înveliți în ziar pe braț, în drum spre croitor”.

În aceeași pagină, Simion ajunge la restaurant, și autorul îl caracterizează în următorii termeni: „pare un om fericit: arată bine, încă tânăr, deștept, echilibrat, fără neliniști grave, mulțumit”. Dar din cuvintele pe care le folosește reiese scepticismul său vizavi de potențele de scriitor ale lui Eugen Simion.

Denisa Comănescu e tot cu…Dinescu[37]. Coniacul Milcov, vinul de Ștefănești[38], apar Denisa și Mircea Dinescu și în p. 63…și vorbește cu Dinescu despre Marin Preda[39].

De la Dinescu află despre „țuica ardelenească” pe care Preda „o oferă” scriitorilor la Mogoșoaia[40].

Adică iarăși despre băutură…ca să acrediteze ideea că viața lui Preda e, de fapt, beția…nu scriitura.

Cum e Preda în p. 63? „O natură fragilă, cu mari crevase în el”[41]. După cum se observă: nu are nimic „special”…

L-a cunoscut pe Daniel Turcea. Și dacă atunci când l-a cunoscut era „un tânăr subțirel, vioi și cam copilăros”[42], acum, când îl reîntâlnește la Capșa, după 8 ani, e „un bătrânel pierit, chel, cu barbă mare, pur și hieratic ca un serafim”[43].

Vine și Mircea Ivănescu și îi înapoiază o carte a lui Denis de Rougemont pe care i-o împrumutase[44]. Dan Cristea l-a luat peste picior[45]. Iar 1978 „se termină cu bani și posomorât[46].

Din a doua pagină a anului 1979 aflăm că e profesor de 20 de ani[47]. Cu sensul că: predă în învățământ de 20 de ani…

Cumpără „de la stand un Mihai Șora și un Dosoftei[48][49], nu poate să scrie despre George Călinescu fără să pomenească despre „lucrurile [sale] detestabile”[50], ca acelea de „șantajist și de bătăuș”[51], Pintilie (probabil Lucian Pintilie[52]) îl servește cu o cafea și cu un coniac[53] iar la Lugoj a fost așteptat de A. (de ce nu intră…în cârd? Nu e „femeie”?) și de „un cârd de doamne profesoare”[54].

Și se folosește cârd…atunci când vrei să spui că doamnele sunt cam văcuțe (cârd de vaci) sau asurzitoare (cârd de rațe sau gâște).

Cine e Maestrul[55]? Maestrul a făcut facultate[56] și are o „imensă…putere de regenerare”[57].

În p. 86, după Maestru, apare Profesorul. Profesorul i-a citit un articol[58] și articolul „nu i-a plăcut deloc”[59].

În p. 87 apare „filozoful Gogoneață”.

În p. 90 află că „Petru Groza…a avut o groază de copii din flori”.

În p. 91 Maestrul are mai multe iubite…dacă „este la el și o iubită a Maestrului”. Una dintre multe altele…Pentru că atunci când ai doar una…se spune: „iubita Maestrului”.

Autorul nu vrea să rămână „popândău cu doamnele”[60]. Adică: atent la toate…

Maestru aduce „un vin de Arad”[61] și se mănâncă „omletă cu ciuperci”[62].

A fost „blând…la examen”[63] cu studenta din anul patru, care era „foarte bună studentă, dar ingenuă și bolnavă de nervi”[64].

Din p. 95 începe anul 1980, în care: „m-am împotmolit cu Maestrul la restaurantul nou de pe Bega. Dă-i cu bere, dă-i cu vin, ne-am cam amețit[65].

Axente Sever Popovici i-a fost asistent lui Nae Ionescu[66].

Care Sorin[67]? Citește memoriile lui Iorgu Iordan[68].

În p. 99 vorbește pentru prima oară despre intrarea Securității la el în casă: „dar eu, după ce venise Sarsailă [la mine] în casă, am ars o mulțime de hârtii acum câteva luni”.

Din nou…Sorin[69]. „Căldură tomnatică”[70], un articol al lui Ulici[71], își duce fetele la o „expoziție de câini”[72], Profesorului nu îi plac „capitolele din teza de doctorat”[73], cine e D., cel care își lansează o carte în p. 107, dar și C. U., cel care vorbește „foarte inegal”[74]…pentru ca în p. 110 să stea la masă cu „Marin Preda, Dinescu, Denisa, Teodor Mazilu și Valentin Șerbu”.

Marin Preda tocmai se întorsese de la Dinescu, de la Slobozia[75]. Însă nu cu mâna goală! Pentru că au venit de la Slobozia cu „molan (care înseamnă și pește și vin, dar, cu precădere, vin de buturugă), țuică și varză cu carne”[76].

Dar Preda și Dinescu…tot de la Slobozia…au venit „cu vorbe porcoase, cu vorbe subțiri”[77]. Mă îndoiesc însă că și-au cumpărat vorbele de la vreo cârciumă din…Slobozia.

Marin Preda știa „pe de rost pagini întregi din Desculț[78]. Un roman al lui Zaharia Stancu[79].

Mircea Zaciu și Romul Munteanu au fost studenții săi[80].

În p. 116 vorbește despre demersurile sale pentru a fi primit în Asociația Scriitorilor.

În p. 117 cred că vorbește despre Daniel Vighi[81], care era pe atunci în anul IV de facultate.

În p. 119 îi spune numele întreg: Daniel Vighi. Miza pe Vighi, pe Vasile Popovici și pe Marcel Tolcea[82].

Tot în p. 119 îl pune la colț și pe Ilarion Ciobanu, după cum a făcut cu Marin Preda și cu Eugen Simion: „din când în când Ilarion Ciobanu, beat la o masă, scoate un horcăit de speriat”. Dar și pe Lucian Pintilie: „Lângă masa noastră, Pintilie, și el amețit. Nu mă observă”[83].

Spre sfârșitul lui 119 e amintit și Tatulici (Mihai Tatulici?), alături de Sorin (?), Nicolae Ciobanu și Papilian (?).

În p. 120: Dan Hăulică, Doinaș și Bogza.

Maestrul reapare în p. 125. În p. 132 bârfește, împreună cu el, „pe unul și pe altul”.

Pune pe carnetul CEC 300 de lei, pe care i-a câștigat din colaborarea cu revista Orizont[84].

Alături de Maestru, la facultate, apare și Ioji (?)[85].


[1] Livius Ciocârlie, Cu dinții de lână. Jurnal 1978-1983, Ed. Humanitas, București, 2008, 422 p.

Despre autor a se vedea:

http://ro.wikipedia.org/wiki/Livius_Cioc%C3%A2rlie.

[3] Livius Ciocârlie, Cu dinții de lână. Jurnal 1978-1983, op. cit., p. 9.

[4] Ibidem.

[5] Idem, p. 13.

[6] Idem, p. 11.

[7] Idem, p. 15-16. A se vedea:

http://ro.wikipedia.org/wiki/Adrian_Marino.

[8] Idem, p. 19.

[9] Idem, p. 21.

[11] Idem, p. 29.

[12] Idem, p. 35.

[14] Livius Ciocârlie, Cu dinții de lână. Jurnal 1978-1983, op. cit., p. 36.

[15] Ibidem.

[16] Idem, p. 39.

[17] Idem, p. 41.

[18] Idem, p. 44.

[19] Idem, p. 45.

[20] Idem, p. 46.

[21] Idem, p. 48.

[22] Idem, p. 49.

[23] Idem, p. 50-51.

[25] Idem, p. 54.

[27] Livius Ciocârlie, Cu dinții de lână. Jurnal 1978-1983, op. cit., p. 55.

[28] Ibidem.

[29] Ibidem.

[30] Idem, p. 57.

[31] Idem, p. 58.

[33] Livius Ciocârlie, Cu dinții de lână. Jurnal 1978-1983, op. cit., p. 59.

[34] Ibidem.

[35] Idem, p. 60.

[36] Ibidem.

[37] Idem, p. 61.

[38] Idem, p. 62.

[39] Idem, p. 63.

[40] Ibidem.

[41] Ibidem.

[42] Ibidem.

[43] Ibidem.

[44] Idem, p. 63-64.

[45] Idem, p. 70.

[46] Idem, p. 73.

[47] Idem, p. 75.

[48] Probabil e vorba de ediția: N. Ursu, Dosoftei. Opera. I. Versuri, ediție critică, cu studiu introd. de Al. Andriescu, București, 1978, Cl + 544 p.

[49] Livius Ciocârlie, Cu dinții de lână. Jurnal 1978-1983, op. cit., p. 76.

[50] Ibidem.

[51] Ibidem.

[53] Livius Ciocârlie, Cu dinții de lână. Jurnal 1978-1983, op. cit., p. 76.

[54] Idem, p. 83.

[55] Ibidem.

[56] Idem, p. 84.

[57] Idem, p. 85.

[58] Idem, p. 86.

[59] Idem, p. 87.

[60] Idem, p. 91.

[61] Ibidem.

[62] Ibidem.

[63] Idem, p. 92.

[64] Ibidem.

[65] Idem, p. 95.

[66] Idem, p. 96.

[67] Idem, p. 98.

[68] Idem, p. 99.

[69] Idem, p. 100.

[70] Idem, p. 103.

[72] Idem, p. 107.

[73] Ibidem.

[74] Ibidem.

[75] Idem, p. 110.

[76] Ibidem.

[77] Ibidem.

[78] Idem, p. 111.

[80] Livius Ciocârlie, Cu dinții de lână. Jurnal 1978-1983, op. cit., p. 116.

[82] Livius Ciocârlie, Cu dinții de lână. Jurnal 1978-1983, op. cit., p. 119.

[83] Ibidem.

[85] Idem, p. 135.

Did you like this? Share it: