Lumină de duminică
Lumină, ce liniște,
ce aer de lumină,
ce liniște e în lumina de dimineață
și ce dulceață în
lumina de seară.
Ce veselie e liniștea
și ce ochi drăgăstos are lumina care se naște!
Lumina dimineții e calmă
iar lumina înserării
e atât de iertătoare.
Înotăm în lumina
în care cântă un guguștiuc
și ne scufundăm în
lumina
în care greierii
își acordează viorile.
Ca dintr-un ocean de lumină în altul
traversăm ziua, viața,
umplându-ne ochii
de cuțite dulci,
de valuri marine,
de înspumate fără spume.
Cine poate picta lumina?
Cine poate vedea vuietul ei
de intensitatea imensității?
Rembrandt a văzut doar o petală…
Lumină de liniște…
Lumina e o liniște
mai mare decât tăcerea,
ea e o liniște
care se face
interior.
Lumina e liniște.
Pentru că toate lucrurile
trebuie să existe în lumină
și nimic nu se vede
fără liniște.
Iar liniștea nu e tăcere,
ci ființă.
Dacă lumina ar fi guralivă,
nu ne-am putea auzi unii pe alții,
dar lumina vorbește
cu ochii.
Oriunde e lumină,
e o liniște care nu tace.
E forfotă a nemișcării.
Hristos a înviat!
sunt pr dr cristian prilipceanu,dacă se poate, aş dori să scriu pentru început 1- 2 articole în mod deosebit pe VT care să aibă legătură cu temele sf. Evanghelii de peste 2-3 luni; este un lucru realizabil din punctu de vedere al dv?
vă mulţumesc frumos, pr cristian.
Adevărat a înviat, Părinte Cristian!
Nu vă cunosc, nu știu cum scrieți…însă văd că ați publicat o carte, că ați scris pentru o revistă teologică.
În principiu, eu doresc să colaborez cu orice teolog, ortodox sau nu, care scrie bine, care nu plagiază și care are conștiința gratuității. Adică care scrie spre folosul oamenilor.
Dacă dumneavoastră considerați că sunteți un colaborator autentic pentru Teologie pentru azi eu vă ofer spațiu nelimitat pentru a scrie.
Vă doresc numai bine…și vă aștept scrierile!