Claudio Bisio în rolul principal
L-am cunoscut pe Claudio Bisio, cât de mare actor este, în postura de comediant moralist în Benvenuti al sud [2010]. Unde a jucat rolul unui director al unei sucursale a poștei.
E trimis de la Milano într-o localitate de lângă Napoli, cu o viață rustică dar așezată.
Și aici transformă întreaga dezamăgire…într-o mare bucurie, leagă prietenii durabile, capătă respectul oamenilor…și viața i se schimbă în mod spectaculos.
Entuziasmul și schimbarea…bazate pe încrederea în oameni sunt atributele forte ale filmului.
Aseară am văzut Benvenuto Presidente! [2013], o capodoperă ca și primul film…în care comedia e o lecție profundă de realism social.
Peppino e ales președinte al Italiei la întâmplare, el fiind bibliotecar…și ridică încrederea populației în instituția președinției la cote inimaginabile, deși nu era „de meserie”.
Ca și în filmul anterior, Bisio a mizat pe legătura directă cu oamenii, pe încrederea în oameni…pentru ca, la final, să dea o lecție imensă factorilor politici…dar și alegătorilor.
Când și-a dat demisia din postura de președinte, după ce le-a descoperit tuturor dosarele, a spus Parlamentului: „Pentru a schimba țara e nevoie de oameni pregătiți, oameni care să cunoască legile, protocolul…”.
Și după ce a semnat actul de demisie, el s-a adresat publicului telespectator, care privea, în transmisie directă, cuvântarea președintelui și i-a spus că și el e…de vină…
Pentru că publicul telespectator și votant, se plânge de politicieni…dar nu își plătește taxele, parchează neregulamentar, face economie neagră…
Votanții, ca și politicienii, și-ar dori să înhațe și ei câte ceva…
De aceea și votanții ar trebui să își dea demisia…Să își concedieze șmecheria.
Pentru că politicienii sunt produsul unei nații corupte…și de aceea, în fruntea țării, vom avea, mereu, alți corupți.
Tăcere și în sală…și în fața televizorului.
Fostul președinte se căsătorește cu fosta secretară…dar e sunat de un cardinal…și anunțat că a fost ales…papă al Romei.
Pentru că și Roma, ca și Italia…ca și România…au nevoie de oameni care să…le reprezinte.
Iar întrebarea principală, la care filmul a răspuns, este: ce fel de om trebuie să fie președintele unei țări?
Rolul lui Bisio a fost acela de a ne spune că președintele trebuie să fie uman dar nu populist, drept dar nu draconic.