Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

 *

Istoria începe

de oriunde o privești

(vol. 4)

***

Prima parte, a 2-a, a 3-a.

***

7. Jurnalul lui Lev Tolstoi

Vom cita ed. 2005, în două volume, de la Ed. Ideea Europeană[1].

Și Jurnalul începe cu ziua de 17 martie 1847, la Kazan[2]. Era în spital de 6 zile din cauza unei gonoree[3] și își dă seama că dezorganizarea tinereții se datorează „unei pervertiri sufletești timpurii”[4].

Pasiunea pentru știință[5]. Să le spui oamenilor ceea ce crezi despre ei[6]. Și acesta e primul jurnal pe care îl ține[7].

Prima zi din 1850 despre care scrie e ziua de 14 iunie[8]. Pe 17 iunie 1850 citea o carte de Montesquieu[9]. Pe 8 decembrie 1850 era la Moscova[10].

Pe 25 ianuarie 1851 își punea problema dacă este îndrăgostit[11].

Îngâmfat la o înmormântare[12]. Trist. Prima raportare la Dumnezeu[13]. Cunoștea limba franceză[14]. Lenevia și „poftele lascive”[15].

Pe 28 august 1851, Tolstoi împlinea vârsta de 23 de ani[16].

În ziua de 30 mai 1852, autorul găsea că nu are talent literar aidoma „literaților ruși contemporani”[17]. Nu ne dă niciun termen de comparație.

Suferea de reumatism[18]. Mergea la vânătoare cu pușca[19]. În ziua de 28 august 1852, la împlinirea a 24 de ani, se plângea că nu a realizat încă nimic[20].

Pe 19 octombrie 1852 își nota: „simplitatea este principala condiție a frumuseții morale”[21].

Pe 26 decembrie 1852 îl citea pe Lermontov[22].

Avea un cal numit Sultan[23].

Pe 27 iulie 1853 citea Povestirile unui vânător, a lui Turgheniev[24]. Guturai și dureri în gât în luna lui decembrie[25]. Pe 4 februarie 1854 își notează și dusul la Biserică[26].

Pe 14 martie 1854, Tolstoi scria din București în Jurnalul său, începând „un caiet nou de jurnal”[27]. De la Chișinău a venit la București, era de 3 zile în orașul nostru și „am fost foarte fericit în tot acest răstimp”[28].

Lermontov și Goethe pe 6 iulie 1854[29].

Pe 30 iulie 1854 era la Râmnicu Vâlcea. Pe 31 iulie 1854 la Focșani[30].

Pe 1 august 1854 citea din Schiller[31]. Pe 24 august 1854 era la Vaslui[32]. Și a fost în Țările Române pentru că era înrolat în armata rusă.

Pe 27 august 1854 scrie de la Iași, pe 7 septembrie de la Călărași[33], pe 16 septembrie era la Chișinău[34], pe când pe 2 noiembrie 1854 la Odessa[35].

Pe 8 februarie 1855 își notează că a pierdut 200 de ruble de argint la cărți[36].

Pe 10 februarie 1856 se afla la Oriol, pentru că fratele lui, Dmitri, era „pe moarte”[37]. A aflat că a murit pe 2 februarie 1856[38].

Însă, potrivit notei 2, din p. 195, Dmitri Nikolaievici Tolstoi, fratele lui, a murit la 21 ianuarie 1856. Moartea lui va fi descrisă de Lev Tolstoi în romanul Anna Karenina[39], în capitolul despre moartea lui Nikolai Levin.

Tot pe 2 februarie 1856, autorul mărturisește că principalele sale defecte sunt „obișnuința de a trândăvi, dezordinea, senzualitatea și patima jocului”[40]. Se referă la jocul de cărți.

Pe 7 februarie 1856 se ceartă cu Turgheniev și avea la el în casă „o muiere”[41].

Din n. 5 a p. 197, aflăm că Turgheniev s-a certat cu Tolstoi, pentru că „în timpul unui dejun la Nekrasov, Tolstoi a exprimat o serie de aprecieri triviale și grosolane la adresa lui George Sand[42], care i-au indignat pe toți cei prezenți”.

Pe 13 mai 1856 face gimnastică și servește la masă „ciorbă de varză acră, lapte acru, șampanie, costiță afumată aurie, în manieră rusească”[43].

Pe 3 iunie 1856 citește Don Juan al lui Pușkin[44]. A doua zi a avut „gânduri oribil de erotice”[45]. Pe 10 iunie 1856 citește biografia lui Pușkin[46].

Pe 3 iulie 1856 cântă la pian[47]. Pe 7 iulie 1856, în drum spre Turgheniev, „m-a încercat până la lacrimi un sentiment religios[48].

Doarme prost în noaptea de 1 ianuarie 1857. Și își notează părerea de rău că a ascultat „prea multă muzică” în ultimele zile[49].

În aprilie 1857 citește Sfintele Evanghelii[50]. Pe 17 august 1857 citește Iliada[51].

Pe 1 ianuarie 1858 era la Moscova[52].

Pe 15 septembrie 1858 era tot la Moscova și scria următoarele lucruri grave: „Vara asta am îmbătrânit îngrozitor și mi s-a urât de viață. Deseori mi se întâmplă să mă întreb cu spaimă: ce-mi place mie de fapt? Nimic. Efectiv, nimic”[53].

Pe 1 ianuarie 1859 își propune să se însoare[54]. Pe 1 februarie 1860 are insomnie până la 5 dimineața[55]. Pe 20 mai 1862 scria de pe vapor[56].

Pe 9 martie 1865: a citit Faust de Goethe[57]. Pe 4 aprilie 1870 citește „istoria lui Soloviov”[58].

În anul 1873 scrie doar despre 4 zile[59]. În 1878: despre două zile[60]. În ultima însemnare pe 1881 spune despre Soloviov: „Soloviov, sărmanul, condamnă Creștinismul fără să-l fi înțeles și vrea să inventeze ceva mai bun. Vorbărie, vorbărie fără sfârșit”[61].

Din n. 11, p. 294, aflăm că Tolstoi l-a cunoscut pe Soloviov[62] pe 5 octombrie 1881.

Singura însemnare pe 1882 e din 22 decembrie[63] iar singura din 1883 e din ziua de 1 ianuarie[64]. În ambele dăți era la Moscova.

Pe 31 martie 1884 îl citește pe Confucius și își ia notițe[65]. Pe 5 iunie 1884 cosește și vorbește despre o prisacă[66].

Pe 8 iunie 1884 citește din Sfântul Augustin[67].

Singura însemnare din 1885 e de pe 5 aprilie[68].

Trei însemnări pe 1886[69], una pe 1887[70] iar anul 1888 îl începe în ziua de 23 noiembrie[71].

Pe 25 noiembrie 1888, la finalul însemnării: „Dacă ar veni Hristos și ar da Evanghelia la tipar, doamnele s-ar strădui să primească de la El un autograf și nimic mai mult. Ar trebui să încetăm să mai scriem, să mai citim, să mai vorbim; trebuie să facem[72].


[1] Lev Tolstoi, Jurnal, vol. 1, trad. din lb. rusă de Janina Ianoși, studiu introd. și note de Ion Ianoși, ed. a III-a, revăzută, Ed. Ideea Europeană, București, 2005, 558 p. (îl vom cita Tolstoi 1, p.) și Lev Tolstoi, Jurnal, vol. 2, trad. din lb. rusă de Janina Ianoși, cu note, tabel cronologic și indice de nume de Ion Ianoși, ed. a III-a, revăzută, Ed. Ideea Europeană, București, 2005, 529 p. (îl vom cita Tolstoi 2, p.).

[2] Tolstoi 1, p. 74.

[3] Ibidem.

[4] Ibidem.

[5] Idem, p. 75.

[6] Ibidem.

[7] Ibidem.

[8] Idem, p. 79.

[9] Idem, p. 80.

[10] Idem, p. 81.

[11] Idem, p. 86.

[12] Idem, p. 90.

[13] Idem, p. 94.

[14] Idem, p. 95.

[15] Idem, p. 99.

[16] Idem, p. 105.

[17] Idem, p. 120.

[18] Idem, p. 126.

[19] Idem, p. 128.

[20] Ibidem.

[21] Idem, p. 131.

[22] Idem, p. 134.

[23] Idem, p. 138 și Idem, p. 138, n. 9.

[24] Idem, p. 142.

[25] Idem, p. 153.

[26] Idem, p. 161.

[27] Idem, p. 162.

[28] Ibidem.

[29] Idem, p. 166.

[30] Idem, p. 174.

[31] Idem, p. 175.

[32] Idem, p. 177.

[33] Idem, p. 178.

[34] Idem, p. 179.

[35] Ibidem.

[36] Idem, p. 184.

[37] Idem, p. 195.

[38] Ibidem.

[39] În limba română, în două volume, poate fi downloadat de aici: http://www.scribd.com/doc/31271595/Ana-Karenina-vol1 și de aici: http://www.scribd.com/doc/31271503/Ana-Karenina-vol-2.

[40] Tolstoi 1, p. 195.

[41] Idem, p. 197.

[43] Tolstoi 1, p. 199.

[44] Idem, p. 202.

[45] Ibidem.

[46] Idem, p. 203.

[47] Idem, p. 205.

[48] Ibidem.

[49] Idem, p. 216.

[50] Idem, p. 224.

[51] Idem, p. 231.

[52] Idem, p. 236.

[53] Idem, p. 245.

[54] Idem, p. 247.

[55] Idem, p. 250.

[56] Idem, p. 261.

[57] Idem, p. 278.

[58] Idem, p. 285.

[59] Idem, p. 286-287.

[60] Idem, p. 288-289.

[61] Idem, p. 294.

[63] Tolstoi 1, p. 295.

[64] Idem, p. 297.

[65] Idem, p. 302.

[66] Idem, p. 313.

[67] Idem, p. 314.

[68] Idem, p. 328.

[69] Idem, p. 330-331.

[70] Idem, p. 332.

[71] Idem, p. 333.

[72] Idem, p. 335.

Did you like this? Share it: