Istorie 4. 10

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

 *

Istoria începe

de oriunde o privești

(vol. 4)

***

Prima parte, a 2-a, a 3-a, a 4-a, a 5-a, a 6-a, a 7-a, a 8-a, a 9-a.

***

10. Despre Mănăstirea Căldărușani

În 1924, pe atunci ieromonah, Părintele Damian Stănoiu[1] tipărea 115 pagini despre Mănăstirea Căldărușani[2].

Mănăstirea se află în județul Ilfov, la 30 km. N-E de București[3]. Lacul de lângă Mănăstire atinge „rămășițele fostului schit Balamuci”[4], având o adâncime de 8-9 metri[5]. Există în el pești și raci[6].

Schitul Balamuci exista înainte de 1863, la 3-4 km, spre răsărit, de Căldărușani, fiind metoc al Mănăstirii Sărindar din București[7]. Pe ruinele Sărindarului s-a ridicat Centrul Militar Național[8].

Pe lângă Mănăstirea Căldărușani exista și Schitul Gruiu cât și Mănăstirea Snagov[9].

Denumirea de Căldărușani vine de la satul Căldărarilor[10].

Moșia Căldărușanii de sus apare într-un hrisov din 1597[11].

Biserica de lemn, închinată Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, a fost ridicată înainte de domnia lui Matei Basarab[12]. Aici au venit și s-au nevoit niște pustnici de la Mănăstirea Snagov[13].

Domnul Matei Basarab s-a întâlnit la Căldărușani cu Părintele Partenie, starețul obștii[14].

Care locuia aici de 29 de ani. Și Părintele Partenie se nevoia cu încă 8 monahi la Căldărușani, atunci când Matei Basarab le-a vizitat Mănăstirea[15].

Monahii l-au invitat la masă pe domn…masă la care au avut pâine uscată, ciorbă de lobodă sălbatică, ceapă verde și apă rece[16].

După aceea, Domnul făgăduiește înfrumusețarea Bisericii, dacă se întoarce victorios de la luptă[17].

Și pentru că l-a învins pe Vasile Lupu, la 1636 se începe, cu banii domnului Matei Basarab, zidirea Mănăstirii[18].

În 1638 s-a terminat zidirea Mănăstirii. Matei Basarab îi face multe danii[19].

Din inscripția de pe Biserică aflăm că s-a început construcția Bisericii pe 10 iulie [1636] și s-a terminat pe 20 octombrie 1638. Anul 1.638 de la Hristos fiind socotit anul 7.147 de la facerea lumii[20].

Locul de Mănăstire, dintr-un act de cumpărare din data de 2 mai 1637, rezultă că era pământul lui Stan, feciorul lui Andimir Vornicul din Mătășești, ginerele lui Dumitru Logofătul din Căldărușani[21].

După Nicolae Iorga, primul ctitor al Mănăstirii Căldărușani ar fi Radu-Vodă Mihnea[22].

Paul de Alep scria că la Căldărușani se aflau Sfintele Moaște ale Sfântului Mitrofan, Patriarhul Alexandriei, mai precis craniul său[23].

Schitul Cârnu a fost metoc al Căldărușanilor[24].

La 1696 Mănăstirea îl avea stareț pe Părintele Nicodim[25]. Mănăstirile Căldărușani, Snagov și Cernica ajung, în secolul al 18-lea, metocuri ale Mitropoliei Ungrovlahiei[26].

Între anii 1775-1778 Mănăstirea e refăcută de Arhim. Filaret, care va ajunge Mitropolit al Ungrovlahiei[27].

Sfântul Gheorghe de la Cernica a fost stareț și la Căldărușani[28], pe care autorul îl numește „cel mai mare stareț al Căldărușanilor, din 1792 și până în 3 decembrie 1806”[29].

Ieromonahul Macarie, psalticianul, a condus tipografia Mănăstirii Căldărușani la un moment dat[30].

Ucenicul Sfântului Gheorghe, Arhim. Dosiftei, a fost stareț al Mănăstirii între 1807-1837[31]. Acesta moare pe 28 ianuarie 1837[32].

Starețul Meletie, în 1850, clădește marea trapeză[33].

Arhim. Teofilact Dinu a fost stareț între 1863-18 decembrie 1905[34]. În 1878 acesta aduce în mănăstire o tipografie[35].

Pitarul Mănăstirii, Fratele Ghiță, devine Mitropolitul Ghenadie Petrescu[36]. Acesta a fost stareț al Mănăstirii între 1905-1918[37]. În 1875 devine Episcop de Argeș, unde păstorește 18 ani de zile[38].

În mai 1893, PS Ghenadie ajunge Mitropolit Primat[39]. Însă a fost judecat de Sfântul Sinod în ziua de 20 mai 1896 și decăzut la treapta de Monah[40]. Pe 6 decembrie 1896 sentința a fost ridicată iar Mitropolitul Ghenadie demisionează[41].

Pe 23 aprilie 1915 Biserica Mănăstirii e resfințită de ÎPS Ghenadie[42].

ÎPS Ghenadie Petrescu adoarme în ziua de 31 august 1918, la București, în vârstă de 82 de ani și a fost înmormântat în Biserica Mănăstirii[43].

Pe 16 septembrie 1918 a fost ales stareț Ierom. Martinian Stoenescu[44]. Acesta demisionează în ziua de 23 iulie 1920[45].

E adus stareț Arhim. Antipa Dinescu, de la Schitul Prodromu[46]. Acesta demisionează în ziua de 31 decembrie 1923 și pe 1 ianuarie 1924 e ales Arhim. Iustin Săvulescu[47].

Pe timpul lui Matei Basarab erau 250 de nevoitori la Căldărușani[48].

În 1851 erau 244 monahi, 56 frați și 169 de slugi.

În 1859 erau 3 arhimandriți, 19 ieromonahi, 5 ierodiaconi, 30 de schimonahi, 163 de monahi și 80 de frați. Slugi: 94.

În 1878 erau 140 de monahi și frați iar în 1913 erau 82. În 1919 erau 62 de monahi și 4 argați. Iar la scrierea cărții: 51 de monahi și frați și 13 servitori. Dintre servitori, 4 erau plătiți de la stat și 9 din fondurile Mănăstirii[49].

Autorul numără 29 de stareți de la Matei Basarab până în 1924[50].

În 1924 Mănăstirea Căldărușani avea 50 de stupi[51], Ipolit Căprăruș era dogarul Mănăstirii[52], erau 2 brutari și doi bucătari[53], autorul făcea parte din „consiliul duhovnicesc” al Mănăstirii[54], iar pomelnicul ctitorilor începe cu Domnul Matei Basarab, urmat de Despina  Doamna[55].

3 arhimandriți, 3 ieromonahi, un arhidiacon și 6 monahi au fost cei care au dat banii pentru tipărirea cărții de față. Tipărirea a costat: 5.900 de lei[56].

Și volumul de față, în 1924, era vândut cu suma de 45 de lei[57].