Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

 *

Studii

de

Teologie Dogmatică

Ortodoxă

 *

(vol. 2)

*

Cap. al 13-lea al cărții

***

Prima parte.

*

Fecioara Maria a fost „sălășluire curată”[1] pentru Fiul lui Dumnezeu. Iar Sfântul Arhiereu Zaharia, tatăl Sfântului Ioan Botezătorul, pomenit pe 5 septembrie, a cunoscut că Fecioara e „plinirea Legii” și „capul [împlinirea/ finalitatea] a toată prorocia”[2].

Ea este „sălășluire [a] Luminii”[3], adică a lui Dumnezeu Cuvântul.

În p. 71, pentru prima dată în Mineiul pe septembrie, se vorbește despre acoperământul Născătoarei de Dumnezeu. Acoperământ care nu e material ci duhovnicesc, adică harul ei, pentru că el „este doctorie sufletească”[4] pentru noi.

Și cei care aleargă la acoperământul Născătoarei de Dumnezeu, la ajutorul și mijlocirea ei, scapă de neputințele sufletești[5].

În p. 72, în contextul cinstirii Sfântului Arhanghel Mihail, se vorbește pentru prima dată despre „acoperământul aripilor” Maicii Domnului, pentru a arăta grabnicul ei ajutor în viața noastră, aidoma Sfinților Îngeri.

Către Maica lui Dumnezeu trebuie să alergăm „cu nevoință” și, în rugăciunea față de ea, trebuie „să cădem cu pocăință”[6]. Căci ea e „singura nădejde”[7] pentru noi.

Nașterea Domnului din Fecioară „a împodobit” omenirea[8]. De aceea, El este pentru Maică: „Lumina mea cea preadulce[9].

Iar Maica este „podoaba Îngerilor” și „ajutătoarea oamenilor”[10]. Pentru că împodobește, prin frumusețea și prin sfințenia ei copleșitoare, ființa Îngerilor și ne ajută, pe noi, oamenii, în toate necazurile noastre.

Sfântul Daniel a văzut-o pe Maica lui Dumnezeu ca pe un „munte mare”. Iar Sfântul Avacum ca pe un „munte umbrit cu bunătățile” slavei dumnezeiești[11].

Ea a zămislit „fără ardere” „pe Cel ce ține lumea”, „pe Cel ce cuprinde toate”, „pe Dătătorul de hrană al tuturor”, pe „Făcătorul făpturii”[12].

Și în aceeași cântare citată acum, Maica Domnului apare ca mijlocitoare pentru noi la Judecata Fiului ei: „când voi sta înaintea feței Ziditorului meu, Stăpână Fecioară curată, al tău ajutor să-mi dăruiești atunci; că poți [toate] câte le voiești”[13].

De durere, Fecioara simțea că i se aprinde pântecele văzându-L răstignit pe Fiul ei[14].

Ca „munte umbros [orus cataschiu]”[15] a văzut-o Sfântul Amvacum în 3, 3, cf. LXX, pe Maica Domnului. Căci ea este „mai aleasă decât gândurile Îngerilor”[16] și „întrece Puterile cele îngerești”[17].

Ea este „pururea fericită”[18]. Iar un Proroc (fără să ni se dea numele lui) a văzut-o pe Maica lui Dumnezeu ca pe o „carte”, „în care era scris Cuvântul cu degetul Tatălui”[19]. Iar prin deget, potrivit Sfântului Grigorie al Nyssei, trebuie să înțelegem pe Duhul Sfânt[20]. Pentru că întreaga Treime a participat la întruparea Cuvântului din Fecioară.

Maica lui Dumnezeu este „scaunul Celui Preaînalt”[21]. Și ea a născut Foc fără să i se ardă pântecele[22].

Paralela dintre Sfânta Eva și Prea Curata Fecioară scoate în evidență pe Fecioară, care a înflorit binecuvântare lumii și nu blestem[23].

În prima cântare a zilei de 7 septembrie, Maica lui Dumnezeu e „mijlocitoarea…veseliei celei adevărate și a darului”[24]. A darului dumnezeiesc, a harului. Și e mijlocitoare prin aceea, că prin intermediul ei S-a întrupat Fiul lui Dumnezeu, Cel care ne-a umplut cu harul Său.

În a doua cântare a zilei, Născătoarea de Dumnezeu este „solitoarea veseliei…de acum” și „pricină [cauză/ început/ izvor/ rădăcină] a bucuriei ce va să fie nouă”[25].

Maica e „lauda Prorocilor” și „fiica lui David” și părinții ei sunt Sfinții Ioachim și Ana[26].

Ea este cortul lui Dumnezeu[27]. Este „Biserica însuflețită a lui Dumnezeu”[28] și „hrănitoarea vieții  noastre”[29].

Maica lui Dumnezeu este „stâlparea frumoasă” care a odrăslit Viața[30]. De aceea, ea este „singura prea curată” în întreaga creație[31].

Fecioara e veselia de taină a Prorocilor[32]. Și datorită ei, „locaș [al] Sfintei Treimi se vor face credincioșii”[33].

Ea este „cămară preaînfrumusețată” și „scaun dumnezeiesc preaînalt”[34] al lui Dumnezeu. Pentru că „ai zămislit pe Fiul lui Dumnezeu, din Dumnezeiescul Duh, cu voia Tatălui”[35].

Ea e toiagul care a odrăslit pe floarea Hristos[36]. Iar Fiul ei a păzit-o, „mai presus de cuvânt, nestricată și neîntinată[37].

Maica lui Dumnezeu e „pricinuitoare de bunătățile cele mai presus de fire pentru cei de pe pământ”[38].

Din nou se vorbește despre locul profetic în care Maica Domnului a fost văzută ca o carte pecetluită[39]. Și credem că se referă la Dan. 12, 9.

Pentru că Maica lui Dumnezeu e o carte pe care omul nu o poate citi „prin legea firii”, în mod natural, „căci ea este păzită ca locaș al Cuvântului, precum mai înainte au arătat cărțile grăitorilor de Dumnezeu cu Duhul”[40].

Ea este vița de mântuire care a rodit pe „Strugurele cel nestricat”[41]. Pentru că, odată cu nașterea ei, „a încetat întristarea”[42].

Fecioara este „armă nesfărâmată” și „întărire” a noastră[43]. Iar „prăznuirile ei dumnezeiești” și „cu totul cinstite” sunt săvârșite de „cugetătorii de Dumnezeu”[44]. Pentru că trebuie să ai minte înaltă, curățită de patimi, ca să vezi frumusețea și sfințenia Maicii lui Dumnezeu.

Maica lui Dumnezeu e podul care ne trece la lumină[45]. Ea e „roșeala care a vopsit lâna întrupării Împăratului Hristos”[46]. Iar roșeala/ roșeața de aici e o aluzie la Iisus [al lui Navi] 2, 18: „funioara cea roșie [to spartion to cocchinon]”.

Maica lui Dumnezeu este și „puțina picătură” din care a ieșit „Izvor mare”[47]. Și născându-L pe Împăratul a toate, El, „Cel ce cuprinde toate, nu S-a strâmtorat cu cuprinderea”[48]. Cuprindere fiind aici zămislirea Sa în uterul Fecioarei.

Ea e Maica Vieții[49]. Pentru că a odrăslit „Mărul cel bine mirositor și Trandafirul cel dumnezeiesc”[50].

A născut „Lumina cea neapropiată”[51]. De aceea ea este „cer nou, preaînfrumusețat [al] lui Dumnezeu”[52].

Prima cântare a zilei de 8 septembrie o numește pe Maica lui Dumnezeu: „începătură a mântuirii noastre”[53].

Ea este „floare de Dumnezeu sădită”[54] și „pământ roditor”[55]. De aceea, primind în pântece Pâinea cea cerească, pe Fiul lui Dumnezeu, „cu hrană din sâni”[56] Îl crește după umanitatea Sa.

Ea e „piatra cea tare” din care curge „Izvorul vieții”[57]. Și înțelegerea tipologică de aici s-a făcut pe baza textului de la Num. 20, 11.

Fecioara „s-a arătat tuturor oamenilor dezlegare din legăturile păcatului”[58] și „a înnoit firea noastră cea stearpă”[59]. De aceea „a vestit bucurie la toată lumea”[60].

Maica este „cer însuflețit” al lui Dumnezeu[61] dar și „nădejdea celor fără de nădejde”[62].

Ea e ușa prin care Domnul a intrat și trecând prin ea „a păzit-o încuiată[63], adică fără a-i strica fecioria ei. Pentru că se referă, din nou, la Iez. 44, 2.


[1] Mineiul pe septembrie, tipărit în zilele păstoriei PFP Iustin, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, cu aprobarea Sfântului Sinod, ediția a 5-a, Ed. IBMBOR, București, 1984, p. 68.

[2] Idem, p. 69.

[3] Idem, p. 70.

[4] Idem, p. 71.

[5] Ibidem.

[6] Idem, p. 73.

[7] Idem, p. 74.

[8] Ibidem.

[9] Ibidem.

[10] Idem, p. 75.

[11] Idem, p. 76.

[12] Idem, p. 77.

[13] Ibidem.

[14] Ibidem.

[15] Ibidem.

[16] Idem, p. 78.

[17] Idem, p. 79.

[18] Ibidem.

[19] Idem, p. 80.

[20] „Căci Duhul Sfânt a venit peste Fecioara Maria și puterea Celui Prea Înalt a umbrit-o. Iar făcându-se aceasta, firea [umană] a avut iarăși nesfărâmarea și s-a făcut nemuritoare prin cele scrise în ea de degetul dumnezeiesc. Iar degetul acesta este Duhul Sfânt, Care este numit adeseori de Scriptură deget”, cf. Sfântul Grigorie al Nyssei, Despre viața lui Moise sau despre desăvârșirea prin virtute, trad. de Pr. Ioan Buga, în Sfântul Grigorie de Nyssa, Scrieri. Partea întâia, trad. de Pr. Prof. D.[umitru] Stăniloae și Pr. Ioan Buga, note Pr. Prof. D.[umitru] Stăniloae și indice Pr. Ioan Buga, în col. PSB 29, Ed. IBMBOR, București, 1982, p. 88.

[21] Mineiul pe septembrie, ed. cit., p. 81.

[22] Idem, p. 83.

[23] Ibidem.

[24] Idem, p. 87.

[25] Ibidem.

[26] Ibidem.

[27] Idem, p. 88.

[28] Ibidem.

[29] Ibidem.

[30] Ibidem.

[31] Ibidem.

[32] Idem, p. 89.

[33] Ibidem.

[34] Ibidem.

[35] Ibidem.

[36] Idem, p. 90.

[37] Ibidem.

[38] Ibidem.

[39] Idem, p. 92.

[40] Ibidem.

[41] Ibidem.

[42] Ibidem.

[43] Ibidem.

[44] Ibidem.

[45] Idem, p. 92-93.

[46] Idem, p. 93.

[47] Ibidem.

[48] Ibidem.

[49] Ibidem.

[50] Idem, p. 95.

[51] Idem, p. 96.

[52] Ibidem.

[53] Idem, p. 98.

[54] Idem, p. 99.

[55] Ibidem.

[56] Ibidem.

[57] Ibidem.

[58] Ibidem.

[59] Ibidem.

[60] Ibidem.

[61] Idem, p. 100.

[62] Ibidem.

[63] Ibidem.

Did you like this? Share it: