Teologie pentru azi

O platformă ortodoxă pentru o reală postmodernitate

Predică. La 8 ani de Dumnezeiască Preoție [17 septembrie 2013]

Ab initio, intru inceput

Iubiții mei,

hirotonia întru preot înseamnă ca „dumnezeiescul har…să te rânduiască” [Arhieraticon, ed. BOR 1993, p. 79] în această treaptă ierarhică. A doua a ierarhiei sacramentale a Bisericii lui Hristos.

Prin mâinile ierarhului hirotonisitor, ale ierarhului care te preoțește, harul dumnezeiesc sau, mai bine-zis, Prea Sfânta Treime prin harul Său, ne ia din treapta de diacon și ne pune în cea de preot.

O ridicare dumnezeiască dintr-o treaptă în alta, făcută prin intermediul ierarhului valid hirotonit, dar de către Dumnezeu Însuși.

Tocmai de aceea, astăzi, când împlinesc 8 ani de slujire preoțească…vorbesc despre Dumnezeiasca Preoție, pentru că ea e darul lui Dumnezeu, Cel în Treime slăvit și închinat.

Ca elev seminarist, ca student, ca masterand, ca doctorand am tot privit hirotoniri întru diacon și preot, chiar hirotoniri de ierarhi, dar le-am privit…din afară.

Pentru că nu poți fi înăuntrul Tainei…decât dacă tu te afli în faptul de a fi hirotonit.

Și, mai pe scurt, nimeni nu îmi spusese ce se va petrece cu mine când voi fi hirotonit diacon și preot sau când voi fi hirotesit duhovnic.

Știam Slujbele Hirotoniilor, știam ce spuseseră mari Sfinți Părinți ai Bisericii și Teologi despre Dumnezeiasca Preoție, unele amănunte de la alți confrați…eram atras de harul lui Dumnezeu către primirea hirotoniei…din ce în ce mai mult…fără să mai am altă alternativă

Și într-o asemenea stare mistică, de bucurie și de măreție a chemării lui Dumnezeu spre hirotonie…am plecat cu bunica mea și cu doamna preoteasă (singurele mele prietene de conștiință), dimineața, cu trenul, de la Roșiori spre Alexandria.

Eram diacon…și era o dimineață frumoasă dar răcoroasă de septembrie…

Și aveam să fiu hirotonit acolo, lângă Icoana făcătoare de minuni a Prea Curatei, cu multă bucurie și cutremurare dumnezeiască în ființa mea.

Însă nu știam ce se va petrece…

Când a început hirotonia întru preot…am avut o mare vedere dumnezeiască.

Acolo, în fața Sfintei Mese, mintea mea s-a umplut de lumină dumnezeiască, Biserica unde eram s-a deschis slavei lui Dumnezeu și s-a coborât în mine o mare de lumină.

Vedenie care s-a imprimat în sufletul meu atât de mult, că și azi, când o retrăiesc, e vie.

Pentru ca Dumnezeu să îmi spună că așa trebuie să Îi slujesc Lui: plin de har, plin de bunătate, plin de curăție, plin de frumusețe dumnezeiască. Dar la fel trebuie să îi fac și pe cei care mă vor asculta și cărora le voi sluji.

Nimeni nu îmi spusese cum arată ridicarea dintr-o treaptă în alta.

Însă Dumnezeu mi-a arătat că ridicarea e reală, e mistică și ea se face prin transmitere de har și vedenie.

De aceea nu m-am îndoit nicio clipă de harul lui Dumnezeu și de marea Sa milostivire arătată față de mine, netrebnicul robul Său.

Nimeni nu a văzut ce s-a petrecut…în afară de mine…

Totul a fost minune dumnezeiască, o confirmare din partea Sa pentru a nu mă îndoi niciodată de harul și de treapta primită de la El.

Adică să nu cred că am primit Preoția de la un om și că ea înseamnă doar să mi se facă o slujbă de către un ierarh, după care toată lumea să îmi zică Părinte…ci că Dumnezeiasca Preoție înseamnă a primi har și putere dumnezeiască, apropiere și îndrăzneală de fiu pentru a sluji Sfintele Taine ale Bisericii.

Sfânta Liturghie a continuat, ne-am împărtășit în sobor, s-a terminat…după care am fost hirotesit, în aceeași zi, întru duhovnic.

După cum nu mă așteptasem la prima vedenie, dar, după cum se pare, eram pregătit pentru ea de către Dumnezeu, nu mă așteptam să o trăiesc nici pe a doua.

În timpul rugăciunii de hirotesire, când arhiereul se roagă ca pe preotul de față să îl învrednicească Dumnezeu de „apostoleasca și duhovniceasca Ta slujire, prin a noastră smerenie, de a lega și dezlega greșelile celor nevrednici” [Idem, p. 107]…Biserica a intrat cu totul în lumina lui Dumnezeu…și a coborât în mine o mare de foc dumnezeiesc…pentru a-mi arăta că duhovnicia înseamnă puterea de a curăți prin har pe cei credincioși și a arde în ei orice necurăție, neștiință, erezie sau grosolănie interioară.

Și acum, după 8 ani de zile, înțeleg și mai bine faptul că am avut mare nevoie, absolută nevoie de cele două vedenii dumnezeiești atunci, în acele clipe sfinte, pentru ca să nu bagatelizez niciodată darul primit, să nu cred că e un lucru ușor vocația mea ci că am fost rânduit, de către Dumnezeu, în Dumnezeiasca Preoție a Bisericii, primită de Sfinții Apostoli de la Domnul și trimisă nouă din veac în veac în Biserica Lui.

Adică mi s-a confirmat faptul că Preoția e transmitere reală a harului dumnezeiesc în Biserică și că atunci când arhiereul hirotonește, Dumnezeu trimite harul Său în cel hirotonit.

Vorbeam astăzi cu Părintele Consilier Patriarhal Veniamin Goreanu și îmi spunea despre greutățile financiare ale preoților din România și că preoția, pentru mulți din preoții de azi, a ajuns o viață de sacrificiu.

Oamenii credincioși sau necredincioși cer de la noi foarte multe lucruri…

Uneori cer lucruri pe care nici noi nu le avem, nu ni le permitem.

Însă viața preoțească se zbate continuu între neputința proprie și îndrăzneala la Dumnezeu.

Eu, ca preot, am neputințele și patimile mele, nevoile și neîmplinirile mele…însă mă rog pentru nevoile și dorurile tuturor, pentru mântuirea tuturor, pentru ca să mă împlinesc alături de toți ceilalți.

Pentru că harul dumnezeiesc ne învață tocmai la acest lucru: la a vindeca neputințele altora și la a plini ceea ce altora le lipsește.

De aceea, în această zi iubită mie, mulțumesc tuturor celor care m-au ajutat și mă ajută și mă vor ajuta în preoția mea, care s-au rugat pentru mine și m-am rugat pentru ei, cărora le-a păsat de efortul meu pentru ei și de grija ce le-o port.

Rugăciunile și cărțile mele sunt mulțumirea cu care vă mulțumesc.

Și vă rog să îmi fiți aproape, în fiecare zi, pentru ca să ne ajutăm reciproc și pentru ca să ne mântuim unii pentru rugăciunile altora.

Toată binecuvântarea din partea mea și toată susținerea în ce e plăcut lui Dumnezeu!

Îmi cer iertare pentru toate și vă mulțumesc pentru toate.

Pentru că a Lui e slava și puterea și închinăciunea, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh Dumnezeu, Cel care ne întărește pe noi întru tot binele și ne ridică din treaptă în treaptă, spre înțelegeri tot mai dumnezeiești, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin!

Did you like this? Share it:

Previous

Istorie 4. 24

Next

La cealaltă ușă

2 Comments

  1. iosif balazs

    sa avati parte numai de fericire multi ani de preotie,rugativa pentru acest popor chinuit,pentru sanatatea acestui neam.bunul d-zeu sa va binecuvinteze.

    • Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

      Vă mulțumesc frumos și vă doresc numai bine, domnule Iosif Balazs!

Lasă un răspuns

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén