Mărturii și evocări ale Părintelui Dumitru Stăniloae

Părintele Dumitru Stăniloae – mărturii și evocări, Ed. Cuvântul Vieții, București, 2013, 185 p.  + 14 fotografii. Format mic.

*

Lidia Stăniloae (fiica lui): tata „ne-a lăsat certitudinea că Dumnezeu este totdeauna aproape de noi” (p. 7-8)/ m-a învățat să fiu punctuală (p. 14)/ m-a învățat grija față de cărți (p. 15)/ el nu a tolerat excesele (p. 18)/ partea finală a articolului de aici a intercalat-o în conferința sa de la congres, din 3 octombrie 2013.

Dumitru Horia Ionescu (nepotul Părintelui Dumitru și fiul Lidiei Stăniloae): Părintele Stăniloae a înțeles că „vitalitatea decantată…stă în simplitate și claritate” (p. 21).

PFP Daniel Ciobotea: e vorba de un articol publicat în Lumina de Duminică, în ziua de 16 noiembrie 2008/ am văzut „modul său smerit de a sluji ca preot” (p. 29)/era autentic când slujea (Ibidem)/ caracteristicile slujirii sale preoțești: smerenia și simplitatea (p. 30)/ teologie și filantropie (p. 31)/ „un dascăl al rugăciunii” (p. 33).

PFP Teoctist Arăpașu: Părintele Dumitru „ne-a fost dăruit” de Dumnezeu (p. 37)/ „a fost darul și binecuvântarea lui Dumnezeu pentru școala teologică românească” (p. 39).

ÎPS Laurențiu Streza: „i-am savurat prelegerile de teologie și mistică” (p. 43)/am intrat în casa sa „cu multă sfială” (p. 43-44)/ a fost rector la Sibiu pe când avea 33 de ani (p. 44).

ÎPS Andrei Andreicuț: l-am ascult ca student, prin anii 1970, la București, pe când eram mirean (p. 47)/ vorbea „din suflet și convingător” (p. 48)/ l-am vizitat în casa sa, de pe strada Cernica, pe când finaliza colecția filocalică (Ibidem).

ÎPS Bartolomeu Anania: scria „dintr-o răsuflare” (p. 52)/ „Părintele Dumitru Stăniloae este darul cel mai prețios pe care pământul Transilvaniei l-a făcut  văzduhului nostru național” (p. 53).

ÎPS Serafim Joantă: Părintele Dumitru „este Teologul nostru prin excelență” (p. 55)/ a fost un savant dublat de un om credincios (p. 57)/ modestia vieții sale (p. 58).

ÎPS Casian Crăciun: a fost „un reper, un îndrumător și un mărturisitor” (p. 60).

PS Visarion Bălțat: ne-a dăruit „o dogmatică coerentă” (p. 64)/ l-am văzut prima oară, ca student, în toamna lui 1982, la Sibiu (p. 65)/ Părintele Dumitru, în 1968, a participat la sfințirea Bisericii din Vlădeni, satul său natal, pe care a slujit-o PFP Justinian Marina (p. 66-67).

PS Ioachim Giosanu: a spus-o de mai multe ori Părintele Dumitru: teologii adevărați merg la surse (p. 70)/ a fost un teolog patriot (Ibidem)/ scrierile sale reprezintă „sinteza modernă a teologiei patristice” (p. 72)/ mi-a dăruit planul tezei mele doctorale (p. 78).

Arhim. Timotei Aioanei: l-am văzut prima oară la Mănăstirea Sihăstria, la începutul anilor 1980. A venit dimpreună cu Părintele Constantin Galeriu și cu Preotesele lor (p. 84).

Arhim. Clement Haralam: Părintele Dumitru „a exprimat în scris experiența lui Dumnezeu” (p. 98).

Protos. Petroniu Tănase: am auzit de la el că „legătura duhovnicească este mai tare ca legătura trupească” (p. 102). Legătură cu sensul de relație.

Pr. Dr. Marc-Antoine Costa de Beauregard (Franța): primea în vizită numai în reverendă (p. 106)/ „Părintele Dumitru era un teolog contemplativ și văzător, un teolog mistic” (p. 107)/  „aveam…un fel de teamă de a mă apropia de el”, ca nu cumva să „nu fiu demn de iubirea sa” (p. 108).

Pr. Prof. Dr. Gheorghe I. Drăgulin (care are „meritul” nefast de a-l fi denigrat, până la adânci bătrâneți, pe Sfântul Dionisie Areopagitul): gândirea Părintelui Dumitru Stăniloae nu s-a cantonat „într-o poziție monahală crispată și exclusivistă” (p. 117).

Pr. Prof. Dr. Viorel Ioniță: „zâmbetul lui specific” nu avea „umbră de vicleșug” (p. 126)/ a fost căsătorit cu Preoteasa Maria „aproape 63 de ani” (p. 133)/ sora sa, Reveca, a devenit monahie la Mănăstirea Țigănești, cu numele de Rafaela (p. 136)/ când s-a îmbolnăvit, Părintele Dumitru a fost internat la Spitalul Fundeni (p. 146)/ a avut credința fermă că „viața de aici nu este decât un antrenament pentru adevărata viață” (p. 147).

Pr. Dinu Mihalcea: „am avut fericirea să slujesc cu Sfinția Sa cam 12 ani (1981-1993) la Biserica Negustori, unde sunt preot de 33 de ani” (p. 150)/ i-am fost duhovnic Preotesei Maria și din 1981 i-am fost duhovnic și Părintelui Stăniloae, timp de aproape 12 ani (Ibidem)/ Părintele Dumitru a fost „colosul Ortodoxiei românești și universale” (Ibidem)/ la Părintele Dumitru acasă l-am întâlnit pe Patriarhul Daniel, pe Sorin Dumitrescu, pe Horea Paștina, pe Leonida Lari, pe Arhim. Ioanichie Bălan (p. 150-151)/ Preoteasa Maria a fost prohodită la Biserica Negustori (p. 151).

Pr. Ionel Popa: m-a impresionat ușurința sa de a se apropia de tineri (p. 154)/ „deși fusese umilit și marginalizat, a știut să ierte” (p. 156).

Pr. Prof. Dr. Ioan Tulcan: „opera sa nu a fost valorificată încă la adevăratul ei potențial” (p. 159)/ ne spunea că trebuie „să scoatem teologia noastră din anonimat” (p. 165).

Horea Paștina: era o „pildă de delicatețe și bunătate” (p. 167-168)/ strada Cernica a devenit strada Părintele Stăniloae (p. 168)/ „Părintele Dumitru mi-a fost duhovnic, părinte și prieten la un loc” (p. 169)/ „era un om atent. Atent la cei din jurul lui” (p. 170)/ „Era atent. Dacă știa că cineva are probleme, se interesa, dădea telefon, trimitea ajutor” (Ibidem).

Elena Solunca Moise: era ca un tată pentru noi (p. 172)/ ne făcea să fim folositori oamenilor (p. 177).

Floarea Vișan-Ciobotea (sora Patriarhului Daniel): l-am vizitat de câteva ori împreună cu fratele meu (p. 181)/ locuia pe strada Cernica, nr. 6, la etaj (Ibidem)/ mai mulți studenți au cântat Hristos a înviat, după înmormântarea sa, la mormântul Părintelui Dumitru, în timp ce lumea era la pomană (p. 184).

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *