Teologie pentru azi

O platformă ortodoxă pentru o reală postmodernitate

Pe Facebook se pierde timpul

Oamenii se mint pe ei înșiși până îi…astupă durerea. E mai greu să râzi, când n-ai chef nici de tine…

*

Oamenii care cred că au dreptate se pierd în bucuria nătângă de a nega dreptul altuia de a avea dreptate.

*

Orgoliul are nevoie să se justifice. Și o face cu riscul de a fi penibil din cale afară.

*

Postmodernul nu pierde timpul! El se uită pe sine ideologic.

*

Mai rea decât prostia este lipsa de perspectivă.

Dacă de prostie poți scăpa prin asceza cunoașterii, de lipsa de perspectivă nu poți scăpa nici prin tone de cărți citite. Pentru că a simți ce trebuie să faci vine din experiență și nu din citire.

*

Invidia privește a prost. Pentru că reprezintă neputința de a privi matur creșterea interioară.

*

Oamenii care nu înțeleg onlineul se cunosc din recomandările prostuțe pe care ți le fac. Sau din cererile de a fi prieten cu ei pe platforme de comunicare falimentare

*

Eu apreciez, înainte de toate, caracterul omului. Nu mă interesează câte clase are, cât de prost vorbește, de unde este…ci munca lui cu sine. Ce face pe fiecare zi ca să fie cine este.

*

A minimaliza înseamnă a nu te crede vrednic de a fi iubit.

*

Dictatorii nu-și permit să piardă teren. Tocmai pentru că ei întrețin obsesia că sunt pretutindeni.

*

Fericirea nu e o întâmplare ci o sculptură spre esențe.

Dacă simți că ești tot mai aproape de ea, atunci fericirea e tot mai mult împăcarea de care te bucuri.

Did you like this? Share it:

Previous

Ce fel de lumină a văzut papa Francisc?

Next

Revedere. Promoția 2002

2 Comments

  1. Sărutmâna părinte.

    Rămân cu acest cuvânt care în acest moment mi-a intrat așa de bine în inimă:

    „Fericirea nu e o întâmplare ci o sculptură spre esențe.”

    • Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

      Mă bucur că sunteți atent la nuanțe, domnule Claudiu!

      Adevăratele comunicări sunt cu nuanțe și nu cu adevăruri boante.

      Iar „adevărurile boante” sunt cele care par să încercuie toată realitatea unui adevăr…dar nu ajung la esența problemei.
      Nu pătrund, nu au vârf…până în conștiința omului.

      Din păcate, văd că dumneavoastră, pe fiecare zi…și în cartea pe care ați scos-o…vă ocupați de teme „deja discutate” ca și când ați descoperi…America.

      Fecioria, împărtășirea, manipularea mass-mediei etc. trebuie prezentate în mod personalist, cu noutatea pe care dumneavoastră o sesizați…dacă ele, subiectele, mai au o noutate pentru dumneavoastră.

      Cred că bateți pasul în trecut…decât în prezent…când nu puteți privi lucrurile în actualitatea lor.

      Nu e nicio actualizare de subiect…subiectul pentru care nu ai o luminare de la Dumnezeu ca să îl vorbești în termenii prezentului.

      Da, pentru cine nu știe deloc problema…dumneavoastră păreți un inaugurator de drumuri.

      Dar, în fapt, băteți pasul pe loc, repetați steril…nu încurajați pe nimeni la nou…pentru că subiectele nu sunt tratate dintr-o noutate înțeleasă de dumneavoastră.

      Cuvintele mele, după cum știți, nu se nasc dintr-o pripire.

      Iar ceea ce vă spun acum, cu permisiunea dumneavoastră, e o opinie formată dintr-o…citire continuă a Ortodoxiei tinerilor.

      Mai pe scurt: cred că deveniți un fel de Război întru Cuvânt, la un nivel mai ridicat…dar care, ca și ei, băteți pasul pe loc. Căci nu înțelegeți ce înseamnă actualizarea Tradiției.

      Actualizare nu înseamnă repetiție…ci înțelegere creatoare.

      Faceți-vă rezumatele articolelor, observați câte idei personale aveți în ele…înțelese/ luminate de Dumnezeu…și veți ajunge la aceeași constatare cu mine: dumneavoastră vă faceți că știți ideile altora!

      Vă doresc numai bine…și sper să luați cuvintele mele cu prietenie!

      Nu eu sunt dușmanul dumneavoastră editorial ci dumneavoastră înșivă.

Lasă un răspuns

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén