Din cele trei răspunsuri primite până acum au rezultat 3 nume autoritative:

Amos Yong

Amos Yong (penticostal),

Rowan Williams

Rowan Williams (anglican) și

Jon Paulien

Jon Paulien (adventist).

Amos Yong s-a născut pe 26 iulie 1965, are 48 de ani și este decanul the School of Divinity J. Rodman Williams Professor of Theology.  Dintre cele 6 cursuri pe care le predă are unul și de Teologie Sistematică. În 2003 a publicat Beyond the Impasse: Toward a Pneumatological Theology of Religions, în 2011 Who is the Holy Spirit? A Walk with the Apostles iar în 2012 Spirit of Love: A Trinitarian Theology of Grace. Acestea par, după titlu, cărți de teologie dogmatică. Aria lui de desfășurare teologică e mult mai largă.

Rowan William s-a născut pe 14 iunie 1950, are 63 de ani, fost arhiepiscop de Canterbury și primat al Angliei, poet și teolog. În 1982 a publicat Resurrection: Interpreting the Easter Gospel, în 1983 The Truce of God, în 2000 On Christian Theology, în 2005 Grace and Necessity: Reflections on Art and Love. Și acest autor e unul interdisciplinar.

Jon Paulien s-a născut în 1949, are 64 de ani și este decan al Loma Linda University.  În 1993 publica Present Truth in the Real World: The Adventist Struggle to Keep and Share Faith in a Secular Society, în 2004 The Deep Things of God: An Insider’s Guide to the Book of Revelation iar în 2008 Armageddon at the Door: An Insider’s Guide to the Book of Revelation.

După cum se vede niciunul dintre respondenți nu a indicat persoana la întâmplare. Ei chiar sunt importanți în lumea lor teologică.

Prin ce? Bineînțeles, prin persoana și opera lor.

Pentru că atunci când vorbim de autoritate în materie de teologie, vorbim despre valoarea operei unui autor. Ne referim la mărimea operei, la originalitatea ei, la impactul pe care îl are la nivelul unei confesiuni sau la nivel mondial.

Un teolog e autoritativ în măsura în care se impune, prin opera lui, conștiinței multora și nu pentru că e impus.

Și pentru a se impune trebuie să fie cunoscut de un public tot mai larg.

Teologia lui trebuie tradusă în diverse limbi și aprofundată.

*

Nu am niciun răspuns, până acum, din partea unui teolog ortodox. Din păcate…

Întrebarea rămâne deschisă: care este teologul ortodox al momentului, pe care toți îl receptăm ca pe o autoritate în materie de Teologie Dogmatică?

La cine ne raportăm la nivel principial sau punctual în teologia noastră?

Trebuie să fie, inevitabil, cineva în vârstă, cu o operă bogată și diversă în materie de teologie dogmatică și care să fie pe buzele tuturor teologilor ortodocși.

Ar trebui să fie tradus în diverse limbi și citat adesea de către teologii ortodocși.

*

Pe de altă parte, în Ortodoxie, autoritatea teologică exprimă nu doar abordarea academică a teologiei ci și întruparea experienței ortodoxe.

Teologul din sfera teologiei dogmatice, care se străduiește necontenit să expliciteze credința ortodoxă, ar trebui să fie receptat ca o autoritate atât de teologi cât și de credincioșii mireni și monahi ai Bisericii.

Adică ar trebui să fie o personalitate teologică și harismatică în același timp, cu rol unificator și de îndrumare în viața Bisericii.

Toți ar trebui să se regăsească în teologia lui, pentru că teologia lui s-ar constitui într-o actualizare personalistă a teologiei Bisericii.

*

Ancheta mea teologică are drept premisă/ punct de plecare dorința de a identifica reperele teologice ale diverselor confesiuni.

Pentru că astfel putem înțelege mult mai bine dependența sau adversitatea unor teologi față de aceste repere.

La urma urmei, trebuie să ne întrebăm dacă reperele teologice/ persoanele autoritative trebuie copiate la  nivelul argumentațiilor, preluate fidel sau dacă ele au doar rolul de a ne face să ne regăsim pe noi înșine. Propriul nostru glas, propria noastră abordare teologică. Care, fără doar și poate, se diferențiază față de modelele acceptate/ asimilate.

*

Toți îl recunoaștem, în România, pe Părintele Dumitru Stăniloae ca autoritate teologică în materie de teologie dogmatică. El s-a impus prin viața sa, prin opera lui, prin vastitatea preocupărilor sale, prin largile sale perspective de reflecție și de creație teologică.

Dar după epoca Stăniloae, fiecare teolog din aria Dogmaticii trebuie să își trăiască prezentul.

Motiv pentru care se pune întrebarea legitimă: Stăniloae e o povară pentru teologul dogmatician de după el sau un imbold puternic spre creație? Opera sa teologică și traductorială e ca un copac cu umbră deasă, care omoară totul sub coroana lui sau, dimpotrivă, e o autostradă, cu multe benzi, prin deșert, care trebuie continuată?

Eu cred că reverența față de Părintele Stăniloae nu trebuie să ne facă paseiști. 

Sunt enorm de multe lucruri pe care marele nostru teolog nu le-a dezbătut, nu le-a aprofundat, nu le-a interconexat. Pentru că nu erau problemele lumii lui.

El a răspuns problemelor vremii sale și a răspuns cu multă demnitate și competență.

Atitudinea sa față de cercetarea și dezbaterea teologică trebuie să fie un îndreptar pentru noi dar nu trebuie să căutăm la el răspunsuri pe care trebuie să le descoperim de unii singuri.

Epoca noastră are nevoie de propriile sale răspunsuri.

Fiecare teolog trebuie să își găsească propria sa arie de cercetare și de aprofundare teologică și, în măsura în care își înțelege chemarea, e capabil să ofere și propriile sale răspunsuri.

Iar răspunsurile descoperite personal, transformate în cărți, reprezintă un pas spre autoritativitate.

*

Sper/ îmi doresc să primesc noi răspunsuri la ancheta teologică în curs.

Îmi puteți recomanda nume de teologi, care pot răspunde la această chestiune?

*

I-am rugat să răspundă la întrebare și pe

Pr. Conf. Dr. Nicolae Moșoiu (ortodox, nicolaemosoiu@yahoo.com),

Pr. Prof. Dr. Ioan Cristinel Teșu (ortodox, tesu_i@yahoo.com)

Pr. Prof. Dr. Marc-Antoine Costa de Beauregard (ortodox, marcantoine.costa@neuf.fr)

Pr. Lect. Dr. Sorin Constantin Șelaru (ortodox, selarus@gmail.com)

Did you like this? Share it: