Autoritatea momentului în materie de Teologie Dogmatică (4)

Prima parte, a doua și a treia.

***

Astăzi, la ora 20. 13 minute, am primit răspunsul Pr. Prof. Dr. Ioan Cristinel Teșu. Al doilea răspuns al unui teolog ortodox român pe subiectul aflat în dezbatere.

Un răspuns nuanțat, care leagă trecutul de prezent.

Conținutul său e acesta:

„Preacucernice Părinte Dorin,

Cred că dintre „dogmatiștii” cei mai importanți, dar „mutați la Domnul”, o ierarhie ar putea fi și următoarea: Sf. Justin Popovici, George Florovsky, Păr. D. Stăniloae (dar, din nefericire, prea puțin cunoscut în afară) și I. S. Romanides.

Eu, însă, mă ocup de Spiritualitatea Ortodoxă (Ascetica și Mistica), iar dintre cei contemporani, cred că trebuie menționați: Păr. Prof. Ioan I. Ică jr. (mai ales pentru dezvoltările istorice), iar pentru interpretarea textelor patristice, în opere de sinteză: Jean-Claude Larchet.

Cu prețuire și sincere urări de succes în frumoasa și bogata activitate culturală și pastoral-misionară pe care o desfășurați,

Pr. prof. dr. Ioan C. Teșu”.

*

Astfel, Părintele Profesor Ioan Teșu dă următoarea ierarhie a trecutului recent:

Sfântul Justin Popovici,

Părintele Georges Florovsky,

Părintele Dumitru Stăniloae,

Părintele John Romanides

iar pentru prezent:

Părintele Ică jr.

și domnul Jean-Claude Larchet.

*

Cu ierarhia de 4 sunt de acord! Numai că aș schimba locurile…

Pe Sfântul Iustin și pe Fericitul Părinte Dumitru Stăniloae îi pun pe același loc. Unul ne-a dat Viețile Sfinților iar celălalt Filocalia, pe lângă cărțile lor dogmatice. Ei sunt teologi academici dublați de teologi ai experienței. Adică teologi integrali.

Și sunt o palmă peste obraz pentru toți cei care îndrăznesc să despartă teologia de experiență, teologia de rugăciune, teologia de viața Bisericii, teologia de viața cotidiană, teologia de istorie, teologia de marele efort ascetic de traducere și de înțelegere continuă a tezaurului Tradiției.

Pe Părintele Georges Florovsky l-a tradus în română domnul Radu Teodorescu. În 14 volume și le-a oferit online în mod gratuit. Și-a tăiat contul din Scribd dar traducerile sale, după cum se observă din lincul citat, au fost preluate de alții. E puțin cunoscut la noi dar cunoscut bine cititorilor de limbă engleză.

La fel și Părintele John Romanides.

Sunt de acord că Părintele Ică jr. e important pentru dezvoltările sale istorice din prefețe. Iar domnul Jean-Claude Larchet, cu unele amendamente, că e valoros pentru sintezele sale teologice.

Am citit, în vară, în ediție românească, studiile sale din Persoană și Natură, însă nu am scris despre carte. N-am simțit să o fac…

Pentru că face aceeași greșeală ca și ÎPS Ioannis Ziziulas, pe care îl critică: e reducționist în polemică. Nu face cercetare teologică largă pentru discuția pe care o propune ci reduce totul la texte, la texte disparate, fără să pătrundă problema de fond. Sau fără să o explice amiabil cititorului.

Critica lui nu e de deasupra ci din viscerele discuției.

Practică un fundamentalism teologic, bazat pe textualitate, care mie nu mi-e prieten.

Însă, fără doar și poate, cercetările sale teologice sunt valoroase și se impun în lumea largă. De unde traducerile sale masive în limba română.

*

Larchet se ocupă, mai degrabă, cu spiritualitatea, cu bioetica, e polemist pe teme dogmatice dar nu ne-a prezentat până acum, în mod coerent, o sinteză de teologie dogmatică personală.  Una integrală.

Părintele Ică jr., dacă ar coborî mai mult în subsolul traducerilor sale, și ar deveni convorbitor cu textele, cum a devenit Părintele Stăniloae cu timpul, cred că ne-ar putea oferi multe surprize plăcute. Așa îmi place să cred.

Pentru că teologia ortodoxă trebuie să facă ediții critice la Sfinți în modul ei personalist, implicat, care explicitează diverse probleme în mod actual și nu rece, distant.

Mă întristează faptul că Părintele Ică jr., în toate traducerile sale, aproape că nu are note de traducere. Așa ceva nu e admisibil! Pentru că, fiecare traducător, are mari bucurii și surprize când traduce, face tot felul de conexiuni, iar a nu le exprima înseamnă a obtura virtualitățile duhovnicești ale textului. Ceea ce tu, cu harul lui Dumnezeu, ai simțit și ai trăit când ai tradus.

Da, e nevoie de istorie, de critică textuală…dar și de duhovnicie. Unde e duhovnicia, dacă noi ne uităm doar la sensurile de dicționar ale unor cuvinte? Sau, mai grav, dacă preluăm pe nemestecate, poziții eterodoxe în materie de Sfinți?

Minimalizarea Sfântului Dionisie Areopagitul și a Sfântului Isaac Sirul de către Părintele Ică jr. nu poate fi acceptată. Și nu poate fi acceptat nimic care încalcă flagrant, de dragul opiniei diverse, orice mărturie istorică a Tradiției Bisericii.

*

Și de la aceste lucruri afirmate, se naște întrebarea: autoritatea teologică este infailibilă în Ortodoxie sau are și unele lipsuri?

Cum înțelegem anumite deficiențe ale marilor teologi în comparație cu marele lor aport teologic în viața Bisericii?

*

Discuția continuă…

Aștept noi răspunsuri și voi face noi invitații pentru a lămuri această chestiune.

Mulțumesc din nou tuturor acelora care au avut marea amabilitate de a-mi răspunde!