Autoritatea momentului în materie de Teologie Dogmatică (6)

Prima parte, a doua, a treia, a 4-a și a 5-a.

***

Astăzi, la ora 18. 18 minute, am primit răspunsul punctual al Pr. Prof. Dr. Marc-Antoine Costa de Beauregard. Și e acesta:

„Dragă Părinte Dorin,

mulțumesc pentru încredere!

După părerea mea, “teologul ortodox al momentului, care reprezintă o autoritate în materie de Teologie Dogmatică” este Prea Fericitul Părinte Patriarh Daniel.

De ce? Pentru că Prea Fericitul este, mă gândesc, cel mai bun ucenic al Părintelui Dumitru Stăniloae, care este cel mai mare teolog din timpul nostru.

E suficient? Binecuvântați!

Preot Marc-Antoine Costa de Beauregard”.

*

Dacă primul nume autoritativ din teologia românească a fost enunțat anterior ca fiind Părintele Profesor Ică jr., Părintele Profesor Costa de Beauregard ni-l identifică drept teolog autoritativ în Teologia Dogmatică pe Părintele Patriarh Daniel Ciobotea.

PFP Daniel la 5 ani de patriarhat

Despre teza sa doctorală, scrisă sub coordonarea Părintelui Profesor Dumitru Stăniloae, susținută în 1980: Teologie și spiritualitate creștină. Raportul dintre ele și situația actuală și publicată sub titlul: Teologie și Spiritualitate, în 2009, am scris aici…în 12 articole.

În 2007 publica: Comori ale Ortodoxiei. Explorări în spiritualitatea liturgică și filocalică, în 450 de pagini. Aștept cu viu interes anunțata sa carte: Știința mântuirii – Vocația mistică și misionară a teologiei, care va apărea la Ed. Basilica, și care, după titlu, pare a fi o carte de teologie dogmatică

Însă, majoritatea cărților Prea Fericirii sale sunt omiletice și pastorale: Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea…12 Scrisori pastorale de Crăciun și Paști (1996), Făclii de Înviere – Înțelesuri ale Sfintelor Paști (2005), Foame și sete după Dumnezeu. Înțelesul și folosul postului (2008), Misiune pentru mântuire. Lucrarea Bisericii în societate (2009), Evanghelia slavei lui Hristos – Predici duminicale (în curs de apariție).

Bineînțeles, pline de teologie dogmatică dar formulate într-un mod omiletic.

Eu văd în Părintele Patriarh Daniel un om al sintezei, cu multă putere de muncă, pe care o dovedește pe fiecare zi și cred că poate fi capabil de o sinteză teologică congenială cu a magistrului său.

Cred că e dator cu ea…și eu o aștept ca pe o direcție nouă și creatoare în teologia dogmatică românească.

***

Am adresat întrebarea luată în discuție și Dr. Cristian Bădiliță (greco-catolic, badilita@yahoo.com) cât și Past. Lect. Dr. Vladimir Pustan (penticostal, vladimirpustan@ciresarii.ro).

*

Cu o celeritate, care m-a bucurat mult…mi-a răspuns Dr. Cristian Bădiliță. Întrebarea mea a pornit la 2o.03 minute iar răspunsul său a venit la 20. 34. Și e acesta:

„Vă și răspund, nu trebuie să stau prea mult pe gânduri.

Vă răspund în două etape.

Mai întâi, înţeleg scopul anchetei Dvs, dar vreau să mă declar în dezacord cu formula „teolog al momentului”. N-o înţeleg.

Nu există nicio autoritate „a momentului” în creştinism, întrucât totul se înrădăcinează în persoana mistică a lui Isus Cristos, care a înveşnicit Momentul (în sens kierkegaardian, desigur) o dată pentru totdeauna.

Singura autoritate, „transmomentană”, definitivă este Isus Cristos.

După această necesară precizare declar, fără să fiu deloc categoric, că, pentru mine, cel mai solid teolog catolic (inclusiv pe teologie dogmatică; dar ştiţi că această formulă a devenit jenantă) este iezuitul francez

parintele bernard sesboue

Bernard Sesboüé,

urmaş al marilor De Lubac şi Daniélou, din trei motive:

1) teologia lui este profund ancorată în tradiţia patristică;

2) stilul său este foarte accesibil;

3) practică o „teologie a momentului” (aceasta da, există) racordând dogmatica creştină la problemele acute ale societăţii contemporane.

Părinţii Bisericii nu erau dogmaticieni „sistematici”, în sensul modern şi impropriu al termenului; ei practicau o „teologie de ocazie”, după expresia lui Henri de Lubac.

Acest tip de teologie o practică, la nivel foarte înalt, părintele Sesboüé.

Repet însă, e o alegere subiectivă.

Majoritatea se vor gândi la Joseph Ratzinger, dar eu îl prefer pe mai discretul iezuit din Paris.

Cristian Bădiliță”.

*

Dr. Cristian Bădiliță e surprinzător prin nominalizarea sa. Nu m-aș fi gândit niciodată la Părintele Bernard Sesboüé.

Născut în 1929, cu o teză de doctorat despre Sfântul Vasile cel Mare, a publicat in 1991 Jésus-Christ l’unique Médiateur. Essai sur la Rédemption et le salut și Histoire des dogmes (1994-1996). Acestea două m-ar interesa să le citesc.

Recunosc: nu cunosc teologia lui. Și îi mulțumesc domnului Bădiliță că mi l-a recomandat.

Exprimarea mea a fost făcut în grabă…dar dumneavoastră ați înțeles mesajul: era vorba despre autoritatea teologică, contemporană cu noi, față de care aveți reverență.

Lângă spațiile goale

Fundamentalismul non-religios

Atât Cristian Tudor Popescu, în timpul pelerinajului, și acum văd că și Florin Iaru…vorbesc despre pelerinaj în termenii lui pupat și lins.

Ca și când închinarea noastră la Sfinți ar fi cuprinsă numai din aspectul fizic…și nu și din cel interior.

Însă, vorbind din poziția celor care se tem să creadă în Dumnezeu, cei doi, ca și în multe alte cazuri, nu au demnitatea să respecte lucrurile care îi depășesc.

A fi necredincios/ ateu/ non-religios nu cred că trebuie să fie o stare sinonimă cu a fi bădăran.

Consideri că cei religioși cred în năzăreli? Foarte bine! Nu-i băga în seamă! Exclude-i! Nu vorbi despre ei…dacă crezi că îți sunt inferiori din punct de vedere ideatic și faptic!

Însă atât Popescu cât și Iaru au un discurs bădăran la adresa faptului religios.

Și asta nu ține de necredință ci de civilitate.

Ceea ce fac ei în media, când vine vorba de credință, e un act de fundamentalism non-religios.

Un lucru regretabil…

Autoritatea momentului în materie de Teologie Dogmatică (5)

Prima parte, a doua, a treia și a 4-a.

*

Am adresat întrebarea și Dr. Otniel Vereș (baptist, https://www.facebook.com/otniel.veres),  Past. Prof. Dr. Otniel Ioan Bunaciu (baptist, bunaciuo@gmail.com), Pr. Prof. Dr. Isidor Mărtinică (romano-catolic, office_trc@yahoo.com), Past. Conf. Dr. Emil Bartoș (baptist, emilbartos@yahoo.com), Dr. Bogdan Gabriel Bucur (ortodox, bucurb@duq.edu).

 *

Astăzi, la ora 11. 20, am primit răspunsul foarte generos al Past. Prof. Dr. Otniel Ioan Bunaciu și e aceasta:

„Stimate domnule Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș,

Vă mulțumesc pentru întrebare și pentru oportunitatea de a vă răspunde. Aș dori să încep prin a sublinia faptul că răspunsul meu este din perspectiva poziției mele ca profesor de teologie la Universitatea din București, Facultatea de Teologie Baptistă.

Pentru baptiști, ca și pentru orice altă confesiune creștină cred eu, problema autorității unui teolog nu este simplă deoarece recunoașterea individuală este în contextul mai larg al învățăturii confesionale.

În înțelegerea teologică baptistă, autoritatea supremă pentru învățătura teologică doctrinară o are Sfânta Scriptură.

Aceasta este înțeleasă și interpretată teologic în contextul comunității de credincioși, care, pentru baptiști, este reprezentată de adunarea locală de credincioși (modul în care baptiștii înțeleg principalul sens al bisericii este adunarea locală de credincioși).

Baptiștii recunosc în același timp că adunarea locală (biserica) face parte dintr-o comunitate mai largă a trupului lui Hristos în care alte adunări (biserici) locale se asociază (asociații, comunități, uniuni, federații, alianțe, etc.) și din care fac parte și alte tradiții creștine.

Din punct de vedere al înțelegerii doctrinare, la baza asocierii bisericilor baptiste stă tot Sfânta Scriptură care este înțeleasă pe baza unei Mărturisiri de credință acceptată de membrii. Mărturisirea de credință reprezintă înțelegerea învățăturii teologice la un anumit moment și într-un context specific.

Vorbind despre teologi baptiști cu o contribuție importantă la discursul teologic doctrinar, probabil că cel mai recunoscut în momentul de față este Prof. Paul Fiddes de la Universitatea din Oxford (Regent’s Park College).

Acum câțiva ani Universitatea din Oxford a înființat Catedra de Teologie Sistematică (Professor of Systematic Theology) pentru profesorul Paul Fiddes, fapt din care rezultă reputația deosebită pe care o are acesta nu numai în contextul teologic baptist ci în contextul academic al studierii teologiei în general.

Aș îndrăzni să adaug că, în general, teologii baptiști nu au încercat să creeze o teologie specifică și separată ci mai degrabă au contribuit la formularea unui discurs teologic alături de teologi din alte tradiții. Fără îndoială că în acest demers, contribuția teologilor baptiști include și înțelegerea teologică specifică pentru anumite doctrine dezvoltate în viața bisericilor baptiste.

Deoarece Prof. Fiddes va veni la București în luna noiembrie [2013] îmi permit să atașez acestui document draftul prezentării conferinței organizate de facultatea noastră cu această ocazie și vă invit să participați la eveniment.

Aș aprecia să nu distribuiți draftul prezentării până la realizarea unei forme finale cu o grafică mai bună.

Cu stimă,

Oti

– – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – –

Prof. univ. dr. Otniel Ioan Bunaciu
Decan, Facultatea de Teologie BaptistaUniversitatea din București
Str. Berzei nr. 29,
București, 010251
România

http://www.unibuc.ro
http://www.itb.roTel: +40 (21) 318 1593
Mobile: +40 (72) 522 6746
E-mail: bunaciuo@gmail.com”.

*

Domnul Profesor Otniel Bunaciu mi-a adus în atenție un nume pe care nu îl cunoșteam:

Prof. Dr. Paul Fiddes

Prof. Dr. Paul Fiddes.

În 1988 a publicat The Creative Suffering of God iar în 2000 a publicat Participating in God: A Pastoral Doctrine of the Trinity. Acestea două m-ar fi interesat. Nu știu dacă e tradus în română…Rămâne să citim…și să ne pronunțăm.