Prima parte, a doua, a treia, a 4-a și a 5-a.

***

Astăzi, la ora 18. 18 minute, am primit răspunsul punctual al Pr. Prof. Dr. Marc-Antoine Costa de Beauregard. Și e acesta:

„Dragă Părinte Dorin,

mulțumesc pentru încredere!

După părerea mea, “teologul ortodox al momentului, care reprezintă o autoritate în materie de Teologie Dogmatică” este Prea Fericitul Părinte Patriarh Daniel.

De ce? Pentru că Prea Fericitul este, mă gândesc, cel mai bun ucenic al Părintelui Dumitru Stăniloae, care este cel mai mare teolog din timpul nostru.

E suficient? Binecuvântați!

Preot Marc-Antoine Costa de Beauregard”.

*

Dacă primul nume autoritativ din teologia românească a fost enunțat anterior ca fiind Părintele Profesor Ică jr., Părintele Profesor Costa de Beauregard ni-l identifică drept teolog autoritativ în Teologia Dogmatică pe Părintele Patriarh Daniel Ciobotea.

PFP Daniel la 5 ani de patriarhat

Despre teza sa doctorală, scrisă sub coordonarea Părintelui Profesor Dumitru Stăniloae, susținută în 1980: Teologie și spiritualitate creștină. Raportul dintre ele și situația actuală și publicată sub titlul: Teologie și Spiritualitate, în 2009, am scris aici…în 12 articole.

În 2007 publica: Comori ale Ortodoxiei. Explorări în spiritualitatea liturgică și filocalică, în 450 de pagini. Aștept cu viu interes anunțata sa carte: Știința mântuirii – Vocația mistică și misionară a teologiei, care va apărea la Ed. Basilica, și care, după titlu, pare a fi o carte de teologie dogmatică

Însă, majoritatea cărților Prea Fericirii sale sunt omiletice și pastorale: Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea…12 Scrisori pastorale de Crăciun și Paști (1996), Făclii de Înviere – Înțelesuri ale Sfintelor Paști (2005), Foame și sete după Dumnezeu. Înțelesul și folosul postului (2008), Misiune pentru mântuire. Lucrarea Bisericii în societate (2009), Evanghelia slavei lui Hristos – Predici duminicale (în curs de apariție).

Bineînțeles, pline de teologie dogmatică dar formulate într-un mod omiletic.

Eu văd în Părintele Patriarh Daniel un om al sintezei, cu multă putere de muncă, pe care o dovedește pe fiecare zi și cred că poate fi capabil de o sinteză teologică congenială cu a magistrului său.

Cred că e dator cu ea…și eu o aștept ca pe o direcție nouă și creatoare în teologia dogmatică românească.

***

Am adresat întrebarea luată în discuție și Dr. Cristian Bădiliță (greco-catolic, badilita@yahoo.com) cât și Past. Lect. Dr. Vladimir Pustan (penticostal, vladimirpustan@ciresarii.ro).

*

Cu o celeritate, care m-a bucurat mult…mi-a răspuns Dr. Cristian Bădiliță. Întrebarea mea a pornit la 2o.03 minute iar răspunsul său a venit la 20. 34. Și e acesta:

„Vă și răspund, nu trebuie să stau prea mult pe gânduri.

Vă răspund în două etape.

Mai întâi, înţeleg scopul anchetei Dvs, dar vreau să mă declar în dezacord cu formula „teolog al momentului”. N-o înţeleg.

Nu există nicio autoritate „a momentului” în creştinism, întrucât totul se înrădăcinează în persoana mistică a lui Isus Cristos, care a înveşnicit Momentul (în sens kierkegaardian, desigur) o dată pentru totdeauna.

Singura autoritate, „transmomentană”, definitivă este Isus Cristos.

După această necesară precizare declar, fără să fiu deloc categoric, că, pentru mine, cel mai solid teolog catolic (inclusiv pe teologie dogmatică; dar ştiţi că această formulă a devenit jenantă) este iezuitul francez

parintele bernard sesboue

Bernard Sesboüé,

urmaş al marilor De Lubac şi Daniélou, din trei motive:

1) teologia lui este profund ancorată în tradiţia patristică;

2) stilul său este foarte accesibil;

3) practică o „teologie a momentului” (aceasta da, există) racordând dogmatica creştină la problemele acute ale societăţii contemporane.

Părinţii Bisericii nu erau dogmaticieni „sistematici”, în sensul modern şi impropriu al termenului; ei practicau o „teologie de ocazie”, după expresia lui Henri de Lubac.

Acest tip de teologie o practică, la nivel foarte înalt, părintele Sesboüé.

Repet însă, e o alegere subiectivă.

Majoritatea se vor gândi la Joseph Ratzinger, dar eu îl prefer pe mai discretul iezuit din Paris.

Cristian Bădiliță”.

*

Dr. Cristian Bădiliță e surprinzător prin nominalizarea sa. Nu m-aș fi gândit niciodată la Părintele Bernard Sesboüé.

Născut în 1929, cu o teză de doctorat despre Sfântul Vasile cel Mare, a publicat in 1991 Jésus-Christ l’unique Médiateur. Essai sur la Rédemption et le salut și Histoire des dogmes (1994-1996). Acestea două m-ar interesa să le citesc.

Recunosc: nu cunosc teologia lui. Și îi mulțumesc domnului Bădiliță că mi l-a recomandat.

Exprimarea mea a fost făcut în grabă…dar dumneavoastră ați înțeles mesajul: era vorba despre autoritatea teologică, contemporană cu noi, față de care aveți reverență.

Did you like this? Share it: