Autoritatea momentului în materie de Teologie Dogmatică (7)

Prima parte, a doua, a treia, a 4-a, a 5-a, a 6-a.

*

Așa după cum mi-a promis azi-noapte, Dr. Otniel Vereș (baptist) mi-a trimis răspunsul său astăzi, la ora  19. 59.

Și e acesta: „Teologia baptistă, în speță cea americană, care rămîne pentru baptism punctul de reper, are nume grele în teologia biblică sau pe „felii” mai înguste (comparativ cu dogmatica) ca hermeneutică, exegeză, etică etc.

Dintre americani amintesc două nume, Carl F. H. Henry, decedat în urmă cu 10 ani, care a fost unul dintre creatorii evanghelicalismului american modern și Millard J. Erickson.

Din păcate, sînt prea puțin cunoscuți în spațiul nostru adevăratele valori teologice europene, dintre care aș menționa dogmaticianul francez Henri Blocher.

Îndreptîndu-ne atenția spre spațiul românesc, nu consider că există o autoritate veritabilă în teologia dogmatică baptistă (repet, vorbim de teologia dogmatică).

În primul rînd lipsesc tratate veritabile de teologie dogmatică scrise de teologi baptiști romani contemporani.

În al doilea rînd, trebuie să facem diferența între influența eclezială și influența dogmatică sau teologică.

Din acest punct de vedere, există pastori cu influență eclezială puternică, dar care, pentru aceasta, nu pot fi considerați și ca autorități teologice în teologia dogmatică. Iar o autentică autoritate dogmatică presupune și o influență în afara spațiului strict confesional”.

*

Cred că domnul Vereș a atins problema de fond când a despărțit autoritatea de influență.

Autoritatea e dată de opera vastă și originală, nu de o poziție înaltă în clerul unei biserici. Și când acest lucru există…el e o evidență pentru toți.

Și ne propune două nume contemporane din teologia baptistă:

Dr. Millard J. Erickson

Millard J. Erickson

și

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Henri A. G. Blocher

Dr. Millard J. Erickson s-a născut în 1932, predă Teologie Dogmatică și m-ar interesa de la el Christian Theology, adică Dogmatica sa. Publicată în 1983 și structurată în 12 părți, de la cunoașterea lui Dumnezeu la eshatologie.

De la Dr. Henri Blocher m-ar interesa Original Sin: Illuminating the Riddle (2001) dar și La Doctrine du Christ (2002).

Iarăși două nume pe care nu le cunosc…și a căror teologie mă incită.

*

Și cred că ancheta în curs nu are darul doar de a indica nume ci și de a ne propune, unii altora, noi subiecte de cercetare.

Iar din punctul meu de vedere, teologia e lumea sintezei, a decantărilor, a comentariului pe texte, a mergerilor către surse.

Teologii sunt importanți în măsura în care te trimit, te conving, te fac să iubești recursul la Tradiția Bisericii.

Scriptura și Părinții, cultul și istoria sunt spații deschise pentru teologie, pentru că sunt izvoare ale adevărului.

Iar dacă vreun teolog eterodox înțelege mai bine decât mine o anume problemă, o anume falie, eu, ca teolog ortodox trebuie să includ aportul său la modul meu de a vedea lucrurile.

Asta tocmai pentru faptul că teologia ortodoxă este integratoare, percepe în mod sintetic și cultic ideile și viața religioasă, propunând o teologie eclesială, o teologie pentru toți…care nu e ruptă de experiență.

*

Am adresat întrebarea aflată în discuție și Pr. Prof. Dr. Ioan Tulcan (ortodox, tulcan_ioan@yahoo.com), Pr. Prof. Dr. Vasile Citirigă (ortodox, cipricitiriga@yahoo.com), Pr. Prof. Dr. Valer Bel (ortodox, belteol@yahoo.com).

Revedere. Promoția 2002 FTO

fotografie de grup, de Marius Nedelcu

Întreaga arhivă a evenimentului e compusă aici.

În file audio aveți toată desfășurarea publică a revederii noastre. Alături de fotografii și 3 file video.

promotia 2002, 1promotia 2002, 2
.
.
..
.
.
.
promotia 2002, 10

Diac. Dr. Florin Marica

.
promotia 2002, 13
promotia 2002, 14promotia 2002, 15
promotia 2002, 16promotia 2002, 17

***

Promoția 2002 a fost compusă din

Achihăiei T. Teodor Constantin ↔ Agafiței Gh. Mihai ↔ Albu Gh. Viorel ↔  Alexe P. Adrian ↔ Andronic Șt. Gigi Sebastian↔  Antoce D. Dan Alexandru ↔ Antohi (Asavei) M. Gheorghe ↔ Anton A. Adrian Liviu ↔ Anton I. Cristian ↔ Apostol C. Florin Bogdan ↔ Apostu C. Cristian ↔ Argatu Gh. Mihai ↔ Ariton S. Marin Cristinel

Barbu C. Valter ± Barbu V. Elgad Virgiliu  ± Barbu V. Petrică Florinel  ± Bărbulescu S. Florian  ± Bătrâneanu D. Eduard Tudor ± Bighiu Gh. Mitică ± Bîrleanu N. Vasilică  ± Bîrzu N. Petru Lucian  ± Bistriceanu C. Dumitru  ± Bonef A. Marian  ± Brînaru O. Tudor ± Bucur P. Adrian George  ± Buscă P. Tudor  ± Busuioc T. Florin

Câdă Gh. Nicolae Cristian ≡ Calancea Gh. Vasile Iustin ≡ Ceapariu A. Ionel ≡ Cerbu I. Dragoș Felix ≡ Chilianu C. Petrișor Iulian ≡ Chiosea C. Ciprian Valentin ≡ Cîrlan V. Vasile ≡ Coman M. Mihail ≡ Coman P. Ioan Pavel ≡ Coman V. George Alexandru ≡ Comănescu I. Horațiu Gabriel ≡ Constantin M. Ionel ≡ Coresciuc P. I. Roger ≡ Costiuc I. Bogdan ≡ Cotorceanu N. Leonardo Adrian ≡ Cristea N. Vasile ≡ Cucu T. Florin

Dima D. Marius Cristian ≈ Dinică Gh. Florin Cătălin ≈ Dochia D. I. Andrei Victor ≈ Donisă I. Vasile Adrian ≈ Doroftiese T. Gabriel ≈ Dragomir T. Florian Paul ≈ Dragomireascu D. Cătălin ≈ Dumitru I. Marius Adrian ≈ Dumitru M. Marius Bogdan ≈ Dumitru Șt. Gelu

Enciu M. Adrian Mihai ≠ Ene N. Daniel Adrian ≠ Epuran T. Mircea

Feraru C. Doru  Cosmin § Filip I. Sorin Dănuț §  Filip T. Emanuel § Fișcuci Șt. Nicușor Valentin

Geantă M. Marius Adrian ∩ Ghelase N. Marius Ionel ∩ Gheorghe A. Valentin ∩ Gheorlan V. Florin ∩ Ghinea Gh. Stelian Adrian ∩ Gîță Valentin Emil ∩ Grigore C. Gabriel Constantin ∩ Grîncearov N. Kiril ∩ Guguleanu I. Cristian

Hagiu N. Nicolae ÷ Hancheș J. I. Marcel Iulian ÷  Holbea N. Ion ÷  Hurmuzache M. Cătălin

Ilie V. Doinița × Ioan Gh. Ovidiu × Ionuț Ion Gh. Alexandru × Ionașcu P. Marius Dan × Ionescu Gh. Cezar × Iordăchescu I. Ionuț Viorel × Irimia Gh. Cristian Vlad × Irimia V. Ioan × Ivan A. Ginel Aurelian × Ivan C. Doru

Lică Gh. Valentin Petre

Măciucă O. Mihai Cristian ¬ Măieran T. Tudor Ștefan ¬ Manea I. Nicolae ¬ Manea V. Marius Mădălin ¬ Marcu D. Dan ¬ Marica M. Florin ¬ Marina-Fiț T. Liviu Octavian ¬ Marius I. Silviu ¬ Matei C. Bogdan ¬ Matei Gh. Adrian Cosmin ¬ Matei T. George ¬ Maxim V. Cătălin Marian ¬ Meleștean Gh. Ilie ¬ Mera Gh. Claudiu Vasile ¬ Mihai N. Ionuț ¬ Mincă I. Alexandru ¬ Mititelu N. Longen ¬ Mitroi V. Florin Valentin ¬ Mogoș P. Doru Constantin ¬ Munteanu I. Petru Ciprian ¬ Munteanu I. Rusalina ¬ Munteanu V. Cristian ¬ Murariu C. Cosmin Constantin

Neacșu I. Adrian ◊ Neacșu I. Ioan Dragoș ◊ Neagu M. Cornel ◊ Neagu T. Antoniu ◊ Nebunu Gh. Cristian ◊ Neculai I. Mihail ◊ Nedelcu C. Ion Constantin ◊ Nica M. Nicolae ◊ Nicolaescu C. Constantin Sergiu

Olteanu A. Silviu Andrei  ⁄  Oprea S. Cosmin Cristian  ⁄  Oros Al. Florian Ioan  ⁄   Ouatu Gh. Gheorghe

Pârju C. Ionel Sergiu ↑ Pârvu R. Sebastian Lucian ↑ Pătru V. Cristian ↑ Păunescu I. Eugen Cătălin ↑ Pavlusenco I. Bogdan Marinică ↑ Petrache N. Ionuț Cristian ↑ Petre A. M. Marius Marian ↑ Picioruș O. C. Dorin Octavian ↑ Pîrlog L. Liviu ↑ Pîslaru N. L. Sorin ↑ Pîslaru V. Florin ↑ Podariu I. Adrian ↑ Poiată C. Constantin Ștefan ↑ Poleucă A. Gheorghe ↑ Popa I. Al. Florin ↑ Popa I. Ciprian Ionuț ↑ Popescu D. George ↑ Popescu Gh. Bogdan ↑ Popescu S. George Iulian ↑ Predoi S. Gheorghe ↑ Prelipcean Gh. Nelu Angel ↑ Pripon N. Alexandru

Roșu C. Ciprian Cătălin ‡ Rotaru C. Costel  ‡ Rotundu A. Gelu  ‡ Rusnac V. Vsevolod  ‡ Schipor I. Dumitru  ‡ Simerea I. Ovidiu  ‡ Sinca N. Constantin  ‡ Sîrbu Șt. Viorica ‡ Slamna F. Iulian Robert  ‡ Slavov S. Ivalin  ‡  ‡ Stan D. Ionel  ‡ Stanciu E. Cristian  ‡ Stancu N. Marian  ‡  Stârceanu A. Bogdan Ioan ‡  Stoian R. Constantin Emanoil ‡  Stoica I. Bogdan Ștefan ‡  Stoica I. Iulian ‡  Stroea Gh. Octavian ‡  Strugar V. Constantin

Șorcaru C. Bogdan Ionuț ÷ Ștefănescu C. Dumitru

Tănase Șt. Vasile Leonard √ Toma A. Iliuță Iulian √ Tomozei I. Claudiu √ Toporceanu R. Mihai √ Trifu – Haiduc A. Narcis √ Trofin I. Liviu Gabriel√  Tudor D. Florin √ Tudor I. Ion Mădălin √ Tudor N. Gabriel √ Tudose I. Ionuț Emanuel √ Turcu A. Silviu Marian

Ursu A. Claudiu  ø Uță I. Marius Constantin ø Vasilescu C. Cătălin Eugen ø Vlad A. Ștefan Laurențiu ø Vlad D. Marian ø Voica C. Bogdan Vasile ø Voinea Gh. Florin ø Voinea N. Gheorghe Valentin ø Vrânceanu I. Robert

Zaharia I. Ion

***

promotia 2002, 18
.promotia 2002, 20
promotia 2002, 21promotia 2002, 22
..
.
..
.
.
..
promotia 2002, 32
.
.
...
.
.
...
..

.
.
.
.
.
.
.
promotia 2002, 52

*

Marius Nedelcu, ziarul Lumina, vineri, 18 octombrie 2013:

„La Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul“ din Bucureşti a avut loc ieri, 17 octombrie, revederea preoţilor şi teologilor care au format promoţia 2002 a acestei instituţii de învăţământ.

Foştii studenţi au participat la Sfânta Liturghie, au pomenit în rugăciune pe profesorii lor trecuţi la cele veşnice, apoi s-au reunit în băncile facultăţii. Preoţii, profesorii şi foştii studenţi teologi au fost binecuvântaţi cu acest prilej de PS Varlaam Ploieşteanul, Episcop-vicar patriarhal.

Revederea promoţiei 2002 a Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Bucureşti la 11 ani de la absolvire a început ieri dimineaţă la Biserica „Sfânta Ecaterina“, paraclisul facultăţii, unde un sobor de slujitori, format din preoţi cadre didactice ale facultăţii bucureştene şi foşti studenţi teologi, a săvârşit Sfânta Liturghie.

La final a fost oficiat şi Te Deum-ul de mulţumire pentru binefacerile revărsate de Dumnezeu asupra absolvenţilor promoţiei 2002 şi asupra profesorilor de teologie care i-au îndrumat. După slujba de mulţumire, soborul de slujitori a săvârşit slujba Parastasului pentru părintele profesor Petre David, îndrumătorul acestei generaţii de teologi, precum şi pentru profesori de teologie şi foşti colegi trecuţi la Domnul.

După momentul din paraclisul facultăţii, foştii studenţi s-au reunit în Amfiteatrul „Preot profesor Ioan G. Coman“ al Facultăţii de Teologie Ortodoxă, în cadrul unui curs festiv în care s-a strigat catalogul promoţiei 2002, şi fiecare dintre cei prezenţi a relatat ce a făcut de la absolvire, în anii care au trecut.

Alături de studenţi s-au aflat părintele prodecan Gheorghe Holbea, părintele profesor Vasile Răducă, părintele profesor Adrian Gabor, părintele profesor Ionuţ Moldoveanu, părintele lector Radu Mureşan şi părintele asistent Costea Tănăsache, cadre didactice la facultatea bucureşteană.

„Este un moment de mare bucurie să îi întâlnesc pe cei care au format prima promoţie la care am fost şi eu îndrumător împreună cu părintele profesor Petre David, dar şi pentru că a fost o promoţie apropiată de sufletul nostru, cu care am făcut lucruri deosebite. Părintele Petre David a iubit foarte mult studenţii şi mi-a transmis această dragoste şi această modalitate foarte filială de a mă apropia de ei. Revederea lor mi-a produs multă bucurie pentru că am văzut în ei mulţi vrednici slujitori ai altarului Sfintei noastre Biserici şi ai poporului binecredincios“, a spus pr. Radu Mureşan.

„Ziua de astăzi a fost extrem de emoţionantă pentru că a debutat aşa cum începea de fapt fiecare zi de vineri din săptămânile anilor de studenţie, când îndrumătorul nostru de an, părintele profesor Petre David, venea cu noi în Biserica «Sfânta Ecaterina» unde împreună ne rugam şi participam la Sfânta Liturghie, iar apoi mergeam la cursuri. Părintele Petre David a încercat în această perioadă să ne fie un exemplu, un model şi a reuşit pentru că fiecare dintre noi îl purtăm în suflet“, a spus diac. Florin Marica, inspector eparhial la Sectorul Teologic-educaţional al Patriarhiei Române, absolvent al promoţiei 2002.

„Astăzi ne aflăm cu toţii în stare de comuniune, pentru că avem posibilitatea să ne revedem după 11 ani, în care am crescut, în care am trecut prin multe evenimente, prin multe situaţii care ne-au maturizat, care ne-au marcat şi ne-au pus în faţa unor alegeri şi opţiuni prin care noi ne-am reafirmat permanent fidelitatea faţă de Mântuitorul Iisus Hristos“, a spus protosinghelul Maxim Vlad”.

Din nou despre Scrisoarea I

S-au emis multe ipoteze critice despre semnificația versurilor: Dar deodat-un punct se mișcă…cel întâi și singur. Iată-l/ Cum din chaos face mumă, iar el devine Tatăl… (Scrisoarea I).

Ele reprezintă perspectiva dascălului, a celui care: într-un calcul fără capăt tot socoate și socoate.

Am susținut în mai multe rânduri și continui să susțin că și acest dascăl este un personaj, ca multe altele în opera lui Eminescu, și că nu tot ce spune el poate fi considerat drept concepția lui Eminescu despre cosmogeneză.

În fine, legat de versurile amintite (pe care le-am comentat și în alte ocazii[1], dar nu ne-a fost clară până acum o sursă)…am citit recent Divina comedie în traducerea lui Coșbuc și cu notele de subsol lămuritoare ale lui Ramiro Ortiz[2].

În cântul XXVII din Paradisul, Beatrice îi comunică lui Dante că a ajuns într-un punct din care: Ființa lumii care centru-l ține/ etern pe loc, dar totu-n jur mișcîndu-l,/ de-aici începe ca din dată fine[3].

Pentru ca, în cântul următor, al XXVIII-lea, să detalieze concepția teologico-filosofică despre Dumnezeu care poate fi simbolizat printr-un punct (ca Cel ce este indivizibil/ unitar) și despre primul mobil[4]:

Un punct văzui ce-așa de-nflăcărată
lucoare-avea, că via lui lumină
de-nfoacă ochii-i face orbi deodată. /…/

De-acest focşor divin
atârnă tot, şi ceruri, şi natură. /…/

Și-Osana le-auzeam [pe ierarhiile angelice] din cor în cor
spre punctul fix ce-i veșicul lor „ubi”[5].

Notele lui Ortiz[6] ne lămuresc că e vorba de teologia lui Toma d’Aquino[7], în care acesta a introdus filosofia lui Aristotel[8].

Se poate ca Eminescu să fi preluat această perspectivă religioasă din opera lui Dante.

Nu ar fi singurul caz, deoarece și construirea Paradisului în lună, de către Dionis (în Sărmanul Dionis), se datorează tot influenței dantești, după cum a precizat mai demult Călinescu.

Nu cred că Eminescu avea afinități cu Toma d’Aquino sau cu Aristotel. Cu Dante însă, da. Și epoca romantică aproape că îl obliga să îi acorde o atenție deosebită.

Este bine cunoscută venerația romanticilor pentru Dante (ca și pentru Milton, Cervantes sau Shakespeare).

Eminescu, intenționând să ofere o variantă românească de high romanticism și să rezume, prin urmare, romantismul european, într-o operă românească, nu l-a trecut cu vederea nici el pe marele florentin.

Căci pe marele brit știm că l-a admirat…

Mai mult decât atât, deși critica a bâjbâit, căutând să demonstreze influența filosofiei indiene și/ sau nihiliste și anticiparea teoriei Kant-Laplace[9], se pare că dascălul este – cum spuneam – un personaj romantic în galeria numeroasă a operei lui Eminescu.

Iar personaj romantic înseamnă: personalitate fie medievală, fie trăind parțial în trecut, reflectând nostalgic sau actualizând gândirea Evului de Mijloc (Evul Miez, cum frumos îi spunea Eminescu).

După cum și Ruben (Sărmanul Dionis) e un Mefistofel

Dincolo de deruta critică și de speculațiile vane, Nichita Stănescu, tăinuindu-și înțelegerea, oferea o replică poemului în Elegia I:

El începe cu sine și sfârșește / cu sine./ Nu-l vestește nici o aură, nu-l/ urmează nici o coadă de cometă.// Din el nu străbate-n afară / nimic; de aceea nu are chip/ și nici formă. /…/ El este înlăuntrul desăvârșit,/ interiorul punctului, mai înghesuit / în sine decât însuși punctul.

Eshatologia în viziunea dascălului urmează îndeaproape relatările scripturale[10].

În schimb, pentru cosmogeneză, dacă Heliade, în Anatolida, a apelat frecvent la Milton, Eminescu s-a gândit să-l contextualizeze în optica dascălului pe Dante.


[1] A se vedea cartea noastră, Epilog la lumea veche I. 2, Teologie pentru azi,  p. 116-132 și 144-149.

Cartea se poate downloada de aici: http://www.teologiepentruazi.ro/2010/06/04/epilog-la-lumea-veche-i-2/.

[2] Dante, Divina Comedie, în traducerea lui George Coșbuc, ediție îngrijită și comentată de Ramiro Ortiz, Ed. Polirom, 2000.

[3] Idem, p. 688.

[4] A se vedea p. 688-695.

[5] Idem, p. 691-692, 695.

[6] La p. 691 ne spune: „Un punct: cf. Aristotel, De anima, III : „Punctul și fiecare lucru indivizibil se cunoaște prin negația diviziunii ; fiindcă formele simple și indivizibile nu sunt în inteligența noastră, în act, ci numai în putință; că, dacă ar fi în act, nu s-ar cunoaște prin negație”. Tot astfel în Summa theologica, I, 1, 11 : „Punctul e acela care n-are părți. Deci prin el ne reprezentăm pe Dumnezeu” ”.

Iar la p. 693: „Cf. Aristotel, Metaphisica, XXX, 7: „De acest principiu deci atârnă atît cerul, cât şi firea, şi acest principiu e Dumnezeu” ”.

[7] A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Toma_de_Aquino.

[8] Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Aristotel.

Teologia trupului

Trupul e prezenteist în postmodernitate. E o existență banală.

E pus pe toate zidurile și n-avem grijă de el când îl privim mergând pe stradă.

Într-o lume a imaginii despiritualizate, a imaginii cu trupuri goale de suflet, trupul e un fapt dogmatic, o existență pe care nu o mai dezbatem, dar care face ca sufletul să nu mai aibă relevanță ontologică.

Pe cine mai interesează sufletul omului, când se caută excitația în fața trupului? Când trupul e doar un obiect de excitare și nu o primă treaptă de înțelegere a sufletului?

Însă ceea ce a făcut pornografia din om a fost o consecință „normală” a științei și a filosofiei. Știința „a dovedit” că omul e „un animal evoluat”, pe când filosofia „a dovedit” că cel mai important lucru dintr-un om e faptul de a cugeta, de unde a rezultat că toate celelalte părți ale omului sunt…„fără sens înalt”.

Dar când reducem trupul la biologism, când îl vedem ca pe o carne fără personalitate, o facem tocmai pentru că nu gândim omul ca pe o persoană. Ca pe o persoană, care din prima clipă a zămislirii ei, are un suflet de la Dumnezeu, care susține și personalizează propriul trup și al cărei trup nu poate fi explicat fără sufletul său.

Numai că, pentru a ajunge la sufletul omului și la statutul său de persoană trebuie să recurgi la credința Bisericii. Pentru că Biserica cunoaște, din revelație dumnezeiască, că omul e trup și suflet, că omul e un tot unitar creat de Dumnezeu după chipul Lui.

E creat dinamic, e abisal și tinde ontologic spre asemănarea cu Dumnezeu, spre comuniunea cu El.

Așa că, dinspre Dumnezeu spre noi, omul are o statură impunătoare, specială în existența istorică și nu e o gâză oarecare.

Omul e fragil, are nevoie de înțelegere, are nevoie de iubire, are nevoie de împreună

Dar tocmai pentru că, în tot ceea ce este el, are profunzimi care încep de la trup dar care sunt nebănuite în sufletul lui.

Pentru că în sufletul și în trupul lui coboară slava lui Dumnezeu, el se unește ființial cu Hristos Dumnezeu prin Trupul și Sângele Său, el, ca ființă eclesială, are statutul de simțitor și văzător de Dumnezeu și de aceea el, omul, e o taină imensă.

Salvador Dali sau Mihail Eminescu priviți de-afară, pe stradă, fără operă…pot fi niște bărbați interesanți, „sexy”, atractivi…

În tinerețe erau oameni frumoși, plini de vigoare, cu toate excesele lor creaționale epuizante. Însă cum ai putea să faci o mare operă, fără să te epuizezi zilnic pentru ea?

Dar cine îl poate explica pe Dali sau pe Eminescu fără opera lor? Pot trupurile lor, privirea lor într-o fotografie, să îți spună toate tablourile sau toate scrierile lor?

Da, întrebarea e copilărească! Dar tot la fel de copilărească e și atitudinea arogantă a postmodernității de a explica omul doar prin trupul lui. Prin imaginea trupului său.

O vedetă este „interesantă” pentru că și-a mărit sânii, și-a schimbat nasul, și-a alungit pielea. Alta e „interesantă” pentru că are rezistibilitate la căldură sau la frig, pentru că are organe genitale „rezistibile”, pentru că a avut multe aventuri sexuale, pentru că s-a îmbogățit rapid, pentru că a dat mâna cu o vedetă mai vedetă decât ea, pentru că, pe scurt, face o anume excentricitate.

Trupul, în toată vedetizarea lui, e pus în scenă fără grija față de suflet. Însă drama sufletului nu poate fi escamotată prin celebritate.

Celebritatea sporește duplicitatea, sporește ascunderea sufletului și omul cunoscut/ popular, devine un încarcerat în propriul său trup interesant/ frumos.

De aici și confesiunile de tot felul ale vedetelor. Una spune că a vrut să se sinucidă, alta a făcut avorturi în serie, dezamăgiri, abuzuri, singurătate, lipsă de sens…Toate sub poleiul machiajului, sub razele fotografiei, sub ochii a milioane de oameni.

De ce? Pentru că fotografia ascunde și nu dezvăluie! Ascunde sufletul, ascunde drama persoanei atunci când e prezentată doar ca trup, pentru că sufletul omului are nevoie de detalii, de o muncă care să îl exprime, de o cale de exprimare.

De aici multele interviuri ale persoanelor celebre. Dar cum interviurile seamănă cu fotografiile, aflăm lucruri minore despre ele.

Mai pe scurt: vedeta rămâne, adesea, o imagine neexplicată.

Ea stă peste tot, e „prietenă” cu tine, cu ochii tăi, o ai în gând, o știi fără să o cunoști, ai drag față de ea sau repulsie fără…să te intereseze la modul profund.

Pentru că numai când trupul e cu suflet…când sufletul explică și trupul, când sufletul îți face și trupul plin de demnitate…fotografia transcende materialitatea. Ea te duce atunci la taina omului, la cât de imens e omul acesta, atât de mic în aparență…dar atât de mare prin virtualitățile sale nebănuite.