Teologie pentru azi

O platformă ortodoxă pentru o reală postmodernitate

Profitorul duhovnicesc

Care e profilul lui? Cum se manifestă? Simplu!

El ascultă predica ta în Biserică, te privește…îl privești…nu-ți vorbește niciodată despre ce simte el…despre ce îi place sau nu îi place la tine…dar revine. Revine mereu. Te ascultă. Îi place de tine. Sau îți lasă impresia că te place.

Nu știi niciodată cum se raportează la propovăduirea ta.

El e o tăcere…evlavioasă

Nu are curaj să vorbească. Îți dă impresia că are gânduri complicate, un mod adânc de a vedea lucrurile.

În „luciditatea” cu care te privește…nu înțelegi dacă te înțelege sau doar mimează înțelegerea.

De aceea, de fiecare dată, la orice predică…el va fi acolo, va tăcea, te va asculta, va pleca…și nu vei ști ce să crezi despre cel care îți așteaptă, în mod regulat, cuvintele…

Profitorul duhovnicesc de online…e tăcutul profitor de la Biserică.

El nu are comuniune cu mine, cel care vorbesc, scriu, predic, mă dărui online.

Eu sunt bun să fiu. Să fiu acolo. Când? Când el are nevoie de mine.

Eu, dacă am nevoie de el pentru un anume lucru…nu-l pot găsi. Pentru că el nu răspunde niciodată la dorința mea de a-mi fi aproape.

El vine, citește, este, întoarce spațiul meu online pe toate părțile…vorbește cu sine și crede că vorbește cu mine…dar nu afli de la el dacă te crede prost sau geniu, tâmpit sau lamentabil.

De ce se comportă astfel? Pentru că îi e teamă să nu fie deconspirat

În sinea lui…el crede că e un om duhovnicesc, un om plin de cunoaștere, un creștin autentic…dar un creștin care nu vrea să aibă relații reale cu oamenii. Directe.

Nu are relații…de aceea nu mulțumește, nu întreabă, nu e recunoscător pentru daruri, nu îi pasă dacă mori de foame…sau de dragoste…pentru că el are nevoie doar de „noutăți duhovnicești și teologice”.

El vine ca să afle…să descopere cum să ajungă „mai bun decât tine”, după ce te citește și te ascultă, și nu vrea să știe cum să-și sfințească viața. Nu-l interesează acest…amănunt

Pe el nu-l interesează relația…pentru că are „o foarte bună relație” cu sine.

Și când intri în realitate, când te propui, când ar fi fost cazul să simtă profund ființa ta, nevoile tale…el pleacă…pentru că tu ești doar o crâșmă cu idei, un abator de fraze, din care el se aprovizionează…pentru ca să le roadă…în odaia lui…

La Spovedanie…profitorul duhovnicesc „e un sfânt exemplar”.

El nu are păcate colosale și nu se învinovățește grav.

Pentru că în sistemul său de îndreptățire personală…nu simte deloc nevoia să își plece gâtul…ci să își ridice gâtul într-o „frumoasă” iubire de sine.

El vine la predică, te observă de la distanță, te observă pe drum, te urmărește…ca să vadă ce grimase faci tu, dacă îți cade vreun muc din nas, dacă te împiedici, dacă faci vreun dezacord gramatical, dacă te negi…din punct de vedere lingvistic?

Pentru că profitorul duhovnicesc…cel care vrea „să-ți fure” teologia, pentru ca să fie „și mai sfânt”, are nevoie doar de ce află de la tine…nu de tine.

Da, el „te iubește”…pentru că „te invidiază”.

El „are nevoie de tine”…tocmai pentru că „nu-l interesează cine ești”.

El vine pentru ca ia și să plece. Nu să te admire!

Te ascultă pentru că ești „celebru”, ești „altfel” decât alții…și el are nevoie de noutatea ta…pentru că el are multe predici și cărți la activ. Citite, răsfoite, răstălmăcite…

Știe citate. Are relații bisericești. Cunoaște dedesubturi. Te repertoriază metodic.

Te miroase când „nu vrei să spui tot ceea ce știi” despre un subiect. Își notează acest lucru.

La o eventuală conferință, el sau altcineva, un trimis al lui…va pune întrebarea la care tu, altădată, nu ai vrut să răspunzi „fără rest”.

Ai mai lăsat „pentru tine”…și asta l-a enervat.

Profitorul duhovnicesc…marele pelerin…marele cunoscător de duhovnici…care are acasă Icoane, autografe, lucruri dăruite de unul și altul…se situează pe picior de egalitate cu cei pe care îi ascultă…dar nu poate să zică mare lucru despre ei.

Vorbește încet, intră cu sfială, face metanie lungă, e foarte atent cu lumea…cu lumea de sus, mai ales, a Bisericii, i se deschid uși, face cadouri, trafichează informații, bârfe, sudalme…e „de-al nostru”, noi „îl cunoaștem ca-n palmă”…tocmai când profitorul de toți…își râde de toți.

Profitorul duhovnicesc e legalist.

Te scuipă cu canonul pe buze.

Dacă trebuie să ajungă undeva…trece peste tine…dacă nu reprezinți „vreo problemă”.

Problema lui reală…e numai relația!

Fiind adânc situat în sine…nu poate să admită că poate fi sincer, tranșant cu sine…în fața altuia. De aceea el nu se smerește niciodată, niciodată nu își cere iertare cu adevărat, nu are schimbări duhovnicești în viața lui…nu are entuziasm dumnezeiesc, nu face gesturi…„necontrolate”.

El e punctual, nimeni nu-i poate găsi „vreo vină”, face totul ca la carte, după tipic, după ochii lumii, după marii Părinți ai istoriei…însă e o canalie de om…care nu îl lasă pe omul sincer, pe credinciosul sincer…să vadă marea simplitate și frumusețe a lui Dumnezeu.

Totul în jurul lui și în el miroase  a mort…adică e prefăcătorie.

De aceea vine și pleacă, aude dar nu iubește, fură cuvinte și nu admiră, își însușește, de ochii lumii, după o mentalitate neînduhovnicită, experiență…și experiența devine o batjocorire a despătimirii și a sfințeniei.

Pentru că cele mai sfinte porunci, citate, fraze ale Ortodoxiei…ajung să afirme în ființa lui, prin modul cum el le înțelege, că n-avem nevoie de oameni, că n-avem nevoie de sinceritate, că n-avem nevoie de relații dumnezeiești între noi.

Dacă vorbim despre secularizare în Biserică, adică despre înțelegerea vieții dumnezeiești a Ortodoxiei cu o minte netransfigurată, atunci, alături de multa neștiință și superstiție care domnește în ființa ortodocșilor, perversitatea falsei duhovnicii e cauza pentru care…în loc să intrăm pe poarta Bisericii la Dumnezeu…ne transformăm în stâlpi de sare.

De sare amară

Did you like this? Share it:

Previous

Sfântul Augustin al Hipponei, Despre Sfânta Treime [25]

Next

Emil Botta: masca de histrion [21]

2 Comments

  1. Pr. Ovidiu

    O, cât e de adevărat portretul acesta, Părinte dragă! Și cum te împiedici de ei tot timpul…

    • Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

      Mă bucur că el este vizibil și pentru dumneavoastră, Părinte Ovidiu! Ar trebui să fie evident pentru cât mai mulți și de neurmat. Mulțumesc pentru comentariu! Numai bine!

Lasă un răspuns

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén